Poem alambicat

Poemul se născuse gradual
Din perspectiva unui ţel emotiv
Ca o incantaţie memorabilă
Infatuat cu subiect eterogen
Poemul nu era doar imaginar
Avea o rezoluţie de anvergură
Şi prindea forme idilice
Cu tentacule ingenioase
La fiecare escapadă
El creştea ca un balon multiplu
Încărcat cu oxigen
Capabil să menţină viaţa
Pe o întreagă planetă
Partea bună ieşea în evidenţă
Ca un lob excesiv
De fapt nu avea părţi rele
Aşa că toţi lobi erau buni
Acum ei fac lobby deliberat.

poezie de David Boia (29 august 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul

Poemul e un festin
Cu tentă de preaplin
La care toţi venim
În stadiu de sublim.

madrigal de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul tău

când va fi seară
strânge poemul acesta la piept
şi ascunde-te cât mai departe
de ziua care a trecut
şi de ziua care va veni
citeşte-l pe nerăsuflate
este poemul pe care nimeni
nu ţi-l va scrie vreodată
deşi l-ai aşteptat la fiecare răscruce
de drumuri şi de nopţi
când întunericul te ademenea între ape
şi străzile îţi îngropau urmele paşilor în cenuşă
este poemul pe care ai îndrăznit să-l visezi
când pânza cerului părea o lumină blurată
iar glasul ţi se risipea în ecouri de gheaţă
poemul pe care l-ai căutat în fiecare privire
care nu te zărea şi în fiecare gând
care nu era pentru tine
în fiecare anotimp care se îndepărta
cu anii tineri în dinţi
şi în fiecare inimă care părea că mai bate
lipeşte-ţi poemul acesta de umeri
de pleoape de sânge
şi nu-l lăsa să se piardă
este tot ce vei avea
de acum înainte

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisc

Poemul acesta
Trebuie să încânte
Fiindcă este
Expresia
Unei străfulgerări
De inspiraţie
Poemul acesta
E plin de culori
Fiindcă-i
Ecoul unui
Curcubeu nesfârşit
Poemul acesta
Va deveni sacru
Fiindcă-i
Purtat la ceruri
De îngeri sfinţi.

poezie de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul

Poemul e ca frunza,
Aidoma poetul,
Şi mângâie ca unda,
Când doarme exegetul.

Arar varsă preaplinul
Spre inimile-avide,
Addendum la suspinul,
Ce-a modelat cuspide.

O frunză-n derizoriu,
De armonie pură,
Nervură de ivoriu
Discurs şi anvergură.

Subtil ne-aduce-aminte
Că-n anotimpuri viaţa,
Mai scutură cuminte,
De frunze dimineaţa.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul şi fata

sau fata şi poemul
mi-am propus să scriu
pentru fiecare iubită
o poezie
merită fiecare fată
să aibă poemul ei
o femeie e un poem
dar nu a fost îndeajuns
aşa că am scris pentru fiecare fată
un volum de poezii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea

două tatuaje mici
pe fiecare braţ
mai toţi erau ta(tua)ţi
şi le creştea mândria
de macho
taţii nu-s dealeri de droguri (!?)
care te-au turnat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul minţii mele-i mintea pură

Poemul minţii mele-i mintea pură
şi nimeni n-are dreptul să susţină
că-i doar o carte îngropată-n tină,
fără de glas şi fără anvergură!

Emoţiile-abundă în lumină:
pe pagini se întind ca o gravură
şi se-aştern rapid cum se-aşternură
pe urma zilei pete de rugină!

Din soare am făcut cenuşă-amară,
zi după zi şi lună după lună.
Şi-au început imagini să răsară

din cearcăne adânci să-mi cânte-n strună;
poemul minţii-arată ca o vară
ce se închide-n gând torid, nebună!

sonet de Ionuţ Popa (25 august 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea a fost poemul...

Viaţa mea a fost poemul pe care-aş fi vrut să-l scriu,
Dar n-am putut să-l trăiesc şi să-l recit în acelaşi timp.

poezie de Henry David Thoreau, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Poemul e un răsărit
Mesager perpetuu
El înfruntă
Cu succes asfinţitul
Numai că să nu apună
De nici un fel
Părtaş evident cu îngerii
Este poemul
Ar putea fi o filă
În cartea vieţii de apoi
Aidoma unei sintagme
Cu versuri sacre
Implementate de arhangheli.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt poemul tău de vineri - Violetta Petre

Mă-ntreb, înfierbântat, de ce n-ai fi,
Sensibil, adorat, rostit în şoapte,
Poemul meu de fiecare zi
Şi, mai ales, de fiecare noapte.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul zilei

ea venea pe o cale
în rochie înflorată şi pantofi din lac
2 fluturi trudeau s-o desăvârşească estetic
zgomotul muzical deschidea o corolă

în lume
se emiteau constant prognoze nefaste
tocmai ce scăpase [pentru a câta oară?]
rochia albă cu magnolii – ca o platoşă!

ea venea pe cale
la intervale sonore îşi pipăia poşeta minusculă:
rujul din coacăze o agendă "autrefois" stiloul cu peniţă de aur 3 bomboane cu lapte

întreagă şi vie venea!
ingenuitatea ei avea poate să fie trecută cândva
la Poemul zilei

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul Phoenix

O noapte exilat în paradis
poemul rug în pielea goală
din cenuşa unui manuscris
iată-n flăcări se răscoală

Poemul rug în pielea goală
are chiar ieşire-n larg
lavă-a nopţilor de vară
ducând cerul la catarg

Are chiar ieşire-n larg
din cenuşa unui manuscris
de ţărm stele i se sparg
nopţii exilate-n paradis

Poemul rug în pielea goală
din cenuşa stelelor se scoală

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

poem (vezi şi poezie)

Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul şi sângele nostru: poemul.

definiţie clasică de Ilarie Voronca (1929)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nu prea deştept

urechile mă dor
din cauza cerceilor
am purtat de aur
de argint
de tinichea
am traversat epoci
acum nu mai port/decât
la ocazii rare
şi în niciun caz sub formă de cerc
mă aflu în interiorul epocii mele
un vulcan stins
din cenuşa căruia se fac brelocuri
obiecte de cult
şi remedii naturiste
de-asta copiii poartă cruciuliţe la gât
tributari
ca şi părinţii lor
instinctului de proprietate

constat că am început poemul într-o direcţie/şi
uite cum poemul
a luat-o în direcţia opusă
probabil din lipsă de cuvinte
fundamentale
s-a transformat într-o pastă vocală
bună pentru buzele ciobite ale statuii scriitorului X
sfidându-mă veşnic din marginea aleii
personalităţilor
dar nici că m-aş putea aştepta la altceva
din partea unui bust bronzat
eu continui să trec pe-acolo/ca şi când
într-o bună zi
ar fi posibil să mă strige pe nume
iar eu să-i răspund

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a face lobby

A face lobby înseamnă a loba interesele peste obstacole.

definiţie aforistică de David Boia (10 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are grijă de Viaţă. Chiar dacă ceilalţi o să zică: "Vai, amărâtul, săracul, uite, mă, noroc cu ăla că i-a dat mâna, nu avea de unde, nu avea de nimica, nu e capabil să producă nimic." Ignorantul nici măcar nu realizează că acel care nu e capabil să producă nimic, produce tot. Cel care nu e capabil cu adevărat să producă nimic, produce Viaţa Eternă. Exact ca soarele. Nu face nimic şi totuşi căldura şi lumina lui face tot. Simpla prezenţă. Dumnezeu Cel Viu. Tot ceea ce ştii, tot ceea ce vezi, tot ceea ce auzi e doar ignoranţă sau separare, nimic altceva.

Atmaji Maharaj în Întreaga separare e doar imaginaţie, acceptată ca şi realitate "perceptivă" - Satsang cu Atmaji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emotiv

Emotiv. Capul îi dă bătăi de inimă.

definiţie aforistică de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

infatuat

Infatuat. Un călăreţ cu ochelari de cal.

definiţie aforistică de David Boia (20 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Suflete moarte" au zguduit întreaga Rusie. Rusia avea nevoie de acest rechizitoriu, care este de fapt un istoric al bolii care o roade, scris de mâna unui maestru. Poemul lui Gogol este strigătul de groază şi de ruşine al omului pe care platitudinea vieţii îl înjoseşte şi care deodată îşi vede chipul îndobitocit în oglindă.

citat din Alexandr Ivanovici Gherţen
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un trai prea bun poate avea efecte rele.

citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!