Bătrânii noștri
Bătrânii noștri mor săraci,
În catedralele de suflet,
Uitați și triști, puțin buimaci,
Împleticindu-și pași de umblet.
Așteaptă-n fiecare zi,
O veste că ai lor sunt bine,
Că soarta nu i-o repezi,
Cu glonț mortal de carabine.
Pe la răspântii de destin,
E urma lor și urma noastră,
Din ce a fost, tot mai puțin,
Doar praf în ochiuri de fereastră.
Bătrânii noștri mor în zori,
Visând ceva ce nu se-ntâmplă
Și lăcrimează uneori,
Singurătăți prelinse-n tâmplă.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre singurătate, poezii despre religie sau poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.