
Uniți
Învață-mă să-not în gândul tău,
Să supraviețuiesc furtunii oarbe;
Te rog, dă-mi cheia sufletului tău,
Să pot intra oricând, și-atunci când doarme.
Oglindă fie-mi numai ochii tăi,
Iar pieptu-ți fie-i cuib inimii mele;
La adăpost ține-mă de ochi răi,
Departe de toate gurile rele!
Tu știi să împletești soare și ploi,
Ca să-mi sădești doar flori frumoase-n suflet;
Nimic să nu dezbine-ntregul NOI,
Uniți ca noapte-zi și fulger-tunet!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre somn
- poezii despre ploaie
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre gură
- poezii despre flori
- poezii despre Soare
Citate similare
O... dragă!
Vrei ca tu să-mi fi gând,
Vrei să-mi fi Universul?
Glasul tău- fie-mi cânt,
Spusul tău- fie-mi versul?
Crezi că-ți merit avutul
Oh, frumoasă ce ești?!
Mă accepți? Îs neștiutul...
Dragă fee, de povești!!!
Ai vrea tu să fi floare
Și din lacrimi să crești?
De-ți dau schimb la candoare
Fericiri din povești?
Ai puteri să mă rabzi,
Să-ți fac cuib de petale;
Suflet scări, să nu cazi,
Aur fin să-ți pun dale?
Zâmbet, pururi să fii,
Fericire eternă;
De nimic să nu știi...
Vis, real, să ai pernă.
Jur, voi fi-n veci amant,
În extaz doar să zbori!
Vin să bei în diamant,
În castel printre nori.
Și promit că de-o fi
Ca planeta să moară;
Alt loc- spațiu de vii-
O să-ți cumpăr la vară.
Viața-mi pun drept garant...
Să nu suferi de iarnă!
Zâmbet cald, epatant,
Pururi, zeii să-ți cearnă!
Și Regină să-mi fii!
Eu, ne bunul de... Rege!
Îngeri dă-mi, nu copii!
Vraja ta... să mă lege!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre monarhie
- poezii despre fericire
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre versuri
- poezii despre schimbare
- poezii despre promisiuni
Frumoasa mea
Iubito, ce frumoasă ești,
Nu pot să mi te scot din minte,
Nu mai am glas, că n-am cuvinte
Ce numai tu știi să rostești.
Iubito, spune-mi unde ești,
Să vin, de mână, să te iau.
Nu-ți cer nimic, numai să-ți dau
Alei de flori, ca să pășești.
Iubito, vino să-mi zâmbești,
Să-mi pierd vederea-n dinți de perle,
S-aud divin... triluri de mierle,
De glas cu sunete cerești.
Iubito, dă-mi iar mângâiere,
Că nu mai am nimic să simt;
De când nu ești, în chin mă mint
Că-mi vei fi iar o revedere.
Iubito, dă-mi dorința vie,
Din ochi, dă-mi roua dimineții
S-o sorb, să-mi fie apa vieții...
S-o răspândesc, lumea s-o știe.
Iubito, te aștept în poartă;
Tot numărând, mii trecătoare,
Adulmec izul tău de floare...
Schimbă-mi destin, fi a mea soartă.
Iubita mea, ți-nchin în plic
Romanele lumii, poeme,
Dorințele mele boeme
Și inima, să n-am nimic!...
... Să mă deschizi, să mă citești
Zilnic, să-mi rupi câte o foaie;
Să-mi tai din inima greoaie,
Să-ți pui la sânii-ți-ngerești...
Să-ți fiu zălog, să mă iubești,
Fă-mă, oglindei tale, ramă;
Să știi că chip, timp nu-ți destramă
Și-s veșnic fan, când te privești...
Să vrei mereu să-ți fiu pe-aproape,
Să îți răspund, doar, când mă strigi;
Din spini, să-ți iei roze, ferigi,
Din carnea mea... vis să te-adape.
... Să mă ții minima rezervă,
Când nu mai ai pe nimeni altul.
Să-ți fiu, de ai abis, eu saltul;
Ține-mă-n suflet, mă conservă...
Să mă ai suflu-n prigonire
Când întâmplarea-ți este dramă;
Mă răsădesc să-ți vindec rană,
Că-ți sunt sămânță de iubire...
Să mor, când numai tu vei vrea,
Când nu-ți mai sunt fior de bine;
Nici flacăra, să-ncing suspine,
Nici apa, să-ți sting dragostea...
Să crezi în mine draga mea,
Că-ți voi fi astru, meteor
Pe cer topit, de veșnic dor...
Iubita mea, frumoasa mea!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre timp, poezii despre frumusețe, poezii despre dorințe, poezii despre viață, poezii despre trandafiri, poezii despre sunet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Armonie carteziană
Visez să mă cuprinzi la tine-n gând,
Apoi să-mi hrănești sufletul flămând,
Din ochi, iubirea-ți se reverse-n valuri,
Brațele mele fie-i calde maluri!
Duios, de gene-mi anini lacrima,
Pentru ca tot tu s-o transformi în stea,
Neliniști arunci asupră-mi, șuvoi,
Dar promiți să-mpărțim lumea la doi!
Mi-ești cer etern și soare veșnic viu,
În ochii tăi sunt cum aș vrea să fiu;
Mă-nalți, îmi dai putere și curaj,
Cu tine viața-mi pare un miraj!
Singuri, noi știm crea un Univers
Și vindeca-vom lumea doar c-un vers,
Vom smulge răul ca pe-o buruiană.
Va fi armonie carteziană!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre poezie sau poezii despre curaj
Cuib
sufletul mi-e cuib săpat în stâncă
și-n acest cuib a poposit un gând,
și stă la pândă ca uliul flămând
în haina lui într-o tăcere-adâncă.
în cuib i-aștern covor de frunze moi
sub agora pustie de la cer,
și l învelesc în pleduri de mister
ca gândul meu să nu vină-napoi.
la adăpost de ploi, și vânt, și soare,
să stea acolo ca un hoț închis,
s-aștepte solul ultimului vis,
venind pe-aripi de păsări călătoare.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (21 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vestimentație, poezii despre ulii, poezii despre stânci, poezii despre păsările călătoare sau poezii despre păsări
Mai e o zi
Mai e o zi și n-ai să mai vii
Mai e un ceas și am să te las
Să pleci, cu visul meu
Ieri îmi spuneai cât de mult mă iubești
Mâine știu că iar ai să greșești
De-acum îți spun să pleci
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi și tu
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
Mii de cuvinte de dor am șoptit
Nici nu mai știu de ce te-am iubit
Când nu mai e nimic
Totu-i departe s-a dus ca un fum
Nu vreau decât să fiu singură acum
S-o iau de la început
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi și tu
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
Poți să-mi spui orice acum
Doar că nu te cred
Mă simt bine și aș vrea
Altceva
Numai...
Altceva...
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre început, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceas
Învață-mă, Doamne, să mă rog....
Învață-mă, Doamne, să mă rog
Să uit când sunt cu Tine
Deșertăciunea acestei lumi
Și să mă bucur de bunătatea Ta.
Dă-mi, Doamne, putere să iert
Pe cei ce mă dușmănesc;
Fă-mă să fiu golit de ura din mine
Ca să te pot simți.
Dă-mi, Doamne, puterea să lupt
Cu gândurile deșarte ce mă cuprind;
Trimite-mi ingerul pazitor,
Să mă ferască de ele.
Luminează-mi ochii sufletului
Să-ți pot vedea stralucirea,
Atunci când sunt cu Tine,
La rugăciune.
rugăciune de Angelina Nădejde (8 iulie 2012)
Adăugat de angelina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre ochi, poezii despre iertare, poezii despre dușmănie, poezii despre bunătate sau poezii despre bucurie

Prietena mea
Deschid geamul, iarna să iasă,
Să-mi intre primăvara-n casă,
Vom sta de vorbă la cafea
Și-o s-o fac primăvara mea.
Ea nu va ști... timpul va trece,
Iar eu n-o s-o mai las să plece,
Nu mai vreau vânt sau negri nori,
Am să-mi presar viața cu flori.
Soarele-oi lipi pe tavan,
S-apună-o dată la un an,
Iar valul veșnic o să-mi spele
Zilele rele, doruri grele.
Deschid geamul s-alung tristetea,
Invit în suflet tinerețea,
Doar în iubire-am să mă-mbrac,
Nesperanțele mi le tac.
Liniște-am să-mi inoculez,
Am să-mi dau voie să visez,
Căci mă va ajuta sprințara,
Prietena mea, Primăvara!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tinerețe, poezii despre primăvară sau poezii despre prietenie
Cu iubirea Ta
Cu iubirea Ta mă înnoiești în fiecare zi
Trecându-mă prin spinii lumii ușor
Să-mi cântărești tăria inimii în suferință
Și smerenia sufletului cerută în zori.
Mă treci prin ulicioare strâmte cu câini
Din gurile cărora ies lătrături veninoase
Să-mi vezi stăpânirea de sine cum crește
În ochii celor invidioși pe haina bucuriei mele.
Mă treci prin surâsul florilor înlăcrimată
Să vezi dacă îmi ascund pupilele sub pleoape
Să-mi cercetezi gândul inimii în plâns
De poate trece pe flori cu irișii blânzi.
Mă treci prin valuri de-ocări și durere
Prin ceasuri aducătoare de nedreptăți
Să-mi vezi credința în tăcerea din gură
Cum îmi înnoadă limba în fața tuturor.
Mă treci prin strălucirea aurului cu pupile
Și prin bratele pline cu coșuri de bani
Dorești să vezi de mă vând și Te uit
Pentru toate deșertăciunile Pământului.
Cu iubirea și dragostea Ta mă hrănești
Întărindu-mă ceas de ceas pentru toate
Și mă îndemni să trăiesc și să spun lumii;
M-am născut să nu mor niciodată în Hristos!
Mă treci, Doamne, prin fața tuturor, acum,
Cu crucea pe umeri și-un zâmbet pe gură
Și simt cum unii se țin după mine smeriți
Iar alții trecând pe-alăturea spun: Nu există
Dumnezeu!!!
Cu iubirea Ta... iartă Doamne nebunii, și-al meu
suflet... de poți!
poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie sau poezii despre tăcere

Scrisoare către Dumnezeu
Doamne, nu vreau nimic să-ți cer;
Totul e, oricum, efemer!
Și doar Tu știi ce merităm,
Cu ce-ncercări ne confruntăm;
Te rog doar, să m-ajuți s-accept
Ce nu e bun, ce nu e drept!
Nu vreau, Doamne, nimic să-mi dai;
Dacă nu vrei, nu mă lua-n Rai!
Ajută-mă numai să lupt
Cu ce-i parșiv, cu ce-i corupt,
Toate câte mi-e dat să-nfrunt,
Aici, unde-i greu, pe Pământ.
Doamne, să nu crezi că cerșesc,
Cer numai dreptul să iubesc,
În rest, tot ce crezi că greșesc,
Sunt pregătit să ispășesc!
Nu cer, fiindcă mi-ai dat mereu
Mai mult decât am cerut eu!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, citate de Leliana Rădulescu despre iubire, poezii despre corupție, poezii despre cerșetorie, poezii despre Dumnezeu sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cheia inimii...
Tu ai cheia sufletului meu...
Descuie lacătul și vei găsi
Iubire-ascunsă în toate
cotloanele inimii...
Sărut-o cu dor și-ți va oferi
eterna fericire!...
poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi...
Dă-mi tot amarul visurilor tale
Și-ntreg noianul orelor pustii,
Dă-mi tot buchetul florilor ce-s rare,
Floarea de colț din munții vineții.
Dă-mi tot ce ești și tot ce ai în tine,
Deși totul mi-ai dat, cu mult mai vreau,
Să-mi dai dulceața razelor senine
Din tot nectarul lor și-al tău să beau.
Dă-mi raza ta să-mi lumineze raza,
Și-ntunericu-mi în al tău el se vrea,
Iar ochii tăi ce-s în amurg cu seara
Pe cerul meu sunt ca o dublă stea.
Dă-mi gâtul tău să îl acopăr cu-n sărut,
Pe buzele-ți să-mi aflu alinare,
Din ploaia ta în ploaia mea mărunt
Aud un pas ce vine dinspre soare.
Dă-mi marea ta s-acopere pe-a mea
Și-n mâna ta să fiu o crizantemă,
Eu vreau ca infinitu-ți să mă vrea
Dintr-un șir lung, eu, cea dintâi dilemă.
Din visul tău dă-mi ca să pot visa,
Dă toată noaptea ta nopților mele,
Și ceartă-mă cu mângâierea ta
Ca suferința și durerea să le spele.
Dă-mi glasul tău în nerostirea mea,
Și cântul dă-mi-l, să îmi fie-aproape,
Din focul tău, dă-mi simplu - flacăra
Ce nu se stinge-n ale mele ape.
Dă-mi genele-ți cu totul să le sorb
Și-n mine să le duc cât mai departe,
Și dă-mi dorința, ca vederea unui orb,
Alungă stresul liniștei deșarte.
Dă-mi sufletul în sufletu-mi ce-ți cere,
Din perna ta în perna mea cu iasomie,
Și-n mult prea mult râvnita-ți adiere
Dă-mă pe mine toată, trup și suflet ție.
poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre foc, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut sau poezii despre suferință

Învață-mă să fiu tu
să-ți gust nefericirile
până la ultima brazdă a sufletului
să-ți mângâi intențiile nesăvârșite
și să-ți ascult întrebările apocaliptice
să-ți adun dezastrele
ca pe frunzele ce cad toamna
hai
învață-mă să fiu tu în fiecare secundă
să te trăiesc ca pe ceva ce îmi aparține
și în momentele de luciditate
când absolutul mă traversează
să te pot rosti ca pe un Dumnezeu
hai
învață-mă cum să-ți deschid pieptul
în nopțile când luna doarme leneșă pe podea
și lupii își strigă foamea prin păduri
când filosofiile se bat cap în cap
și totul devine oblic
chiar și gândul că te-aș putea poseda
învață-mă să scriu alt poem
în care moartea să fie o femeie subțire
iar mutilările noastre succesive
să pară jocuri perverse
hai
suflete
învață-mă să fiu tu
ca să pot înțelege
și să pot asculta
tropotul cailor
când albastrul le mângâie copitele
hai
suflete
hai
sub șenilele reci ale timpului
unde ne trăim păcatul
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre secunde sau poezii despre păduri
Alooo?!?...
- Bună, ce faci?...
Ți-e dor de mine
Sau m-ai uitat definitiv?...
Te rog! E un imperativ
Să te revăd... Ce mult îmi placi!...
Mi-e gândul zilnic doar la tine,
Nu pot să mai trăiesc de taci.
Nu-nchide!
Te rog mult ascultă...
Că nu te costă, eu plătesc!
Din suflet mă-nvinovățesc
De tot ce crezi gânduri perfide...
Mi-e inima dragoste multă
Și șoaptele îmi sunt livide,
Te rog mai stai!
Dă-mi o speranță
C-o să mă ierți de ce crezi tu!...
I-ați de la "nu" mică vacanță,
Întreabă-ți sincer sufletu'...
Nu-ți cer nimic să pui, să dai,
Doar să m-accepți și-n viu să tai!...
... Te las să mă rănești de vrei,
Doar să te văd încă odată!...
Ești perla mea, breloc de fată,
Și-o să-ți fiu doar de-aproape vrei
Și de-s departe
să mă chemi!...
I-ați numai bine, dă-mi ce temi!...
Vreau sluga ta!... Înger mă iei!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre sinceritate sau poezii despre plată
Pastel cu lacrimă de vânt
Suspină în adâncul meu doi ochi căprui fardați cu ploi.
Pe scări de suflet urcă umbre cu pasi stingheri și umeri goi.
Chiar îngerii se răzvrătesc, oftând de dor încătușați,
Din aripi, împletind în zare, un pod din lacrimi, resemnați.
De ce nu te-am găsit pe când flori de cireș inimresmau
Ani inocenți de început și prin petale rătăceau,
Alai de fluturi nepereche pe ram de gând, din pribegie?
Aș fi venit prin lan de maci să-ți dărui stele numai ție!
Te-aștept să-mi vindeci rest de vis, să-mi ștergi tocite agonii,
Pastel cu lacrimă de vânt să mi-l pictezi în armonii.
Să-nseninezi solstiții oarbe de-absențe lungi, încărunțite
Și dor ne-nfrânt să îl dezlegi cu flori de nufăr infinite.
Te voi chema cu glas de crin, din necuprins și zbor uitat,
În seara ce va fi să vină să-mi spui, în șoaptă, de-ai păstrat
Scântei de jar din vis nestins, de-ți pasă, fiindc-aș vrea să știi
Că pescărușii melancolici ți-au scris pe cer: -Te-aștept să vii!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre seară sau poezii despre păr cărunt
Psalm
"Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul" (Psalm 139:1-2)
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape
Și-mi cunoști adâncile, sufleteștile ape...
Știi când ispitele înfrâng zăgazurile,
Știi toate bucuriile și toate necazurile,
Știi cântecul, dorul și visele,
Știi amintirile mele, ucisele,
Știi piscurile înalte și căile,
Știi ghețurile și văpăile.
Știi când mă arde trufia
Tăgăduindu-Ți Cerul și sfidând Veșnicia;
Știi când fărădelegea m-apasă
Ca o pâclă amară și deasă;
Știi când mă urc și când mă prăbușesc
În neputința omului firesc
Știi când Te vând și când Te răstignesc...
Încotro mă voi duce departe de Tine?
La cine voi alerga, Doamne, la cine?
Spre care zări, pașii goni-vor și unde
Să-ncerc, de ochiul Tău, a mă ascunde?
Ca și pe Cain de odinioară
Osânda conștiinței mă doboară.
N-am tihnă, n-am puteri, n-am adăpost
Sunt doar o biată navă fără rost,
Ce-alunecă-ncărcată de păcate
Pe valurile vieții zbuciumate...
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape:
Nu lăsa întunericul să mă-ngroape...
Răpește-mă, Doamne, păcatului,
Pune piedici Vrăjmașului, blestematului,
Strecoară-mi în suflet luminile,
Aprinde-mi dragostea, înflorește-mi grădinile
Și-nalță-mă, Doamne, și crește-mă,
Cu nașterea a doua-nnoiește-mă,
Să-Ți pot cânta slavă cu îngerii,
Chiar și-n valea aceasta a plângerii...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre înfrângere sau poezii despre văi

Doruri...
Toate dorurile mele
Numai tu știi să le asculti
Domn venit de printre stele
Ce inima mi-o săruți.
Toate gândurile mele
Numai tu știi să le-asculți
Vis rebel, blestem de iele
Ce poemul mi-l încânți.
Toate visurile mele
Numai tu știi să le cânți
Domn al inimioarei mele
Mai rămâi cu ochii-ți blânzi.
Toate versurile mele
Numai ție ți le-nchin
Domn al Poeziei mele
Și al rimei pelerin.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre stele sau poezii despre pelerinaj

Tu nu ai cum
Tu nu ai cum să știi, nu ești femeie,
Cum gândul meu te caută frenetic,
Cu inima-ți incantez numele drag,
Cu ochii te aștept în priviri lungi...
Tu nu ai cum să simți, ca o femeie,
Durerea visului destrămat în zori,
Răceala așteptărilor prea dese,
Sau teama că-ntr-o zi, n-o să ajungi...
Tu nu ai cum să plângi, ca o femeie,
Nu doar cu ochii, ci cu toată ființa,
Gata-ntr-o clipă să lași totul baltă
De-ar fi și să rămâi doar cu iubirea.
Tu nu știi să iubești, ca o femeie,
Fără limite-absurde, la nesfârșit,
Nu știi să-nmugurești, să cânți, să susuri,
Iubirea mai presus ca nemurirea!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre frică, poezii despre femei sau poezii despre durere

Comoara iubirii
S-au împodobit teii cu flori galben-mierii,
Creând, din nou, cadru festiv iubirii noastre;
Noi, care suntem acei îndrăgostiți târzii
Ale căror rădăcini au ieșit din glastre!
În rapsodii cerești de păsări, să-mi șoptești lin,
Cuvinte ce n-ai spus, niciodată, nimănui
Apoi să mă rogi să nu mai plec, când am să vin,
Și numai gândul rău să ni-l trimitem haihui...
Hai, vino! Vreau să dansăm cu fluturii în crâng,
Cum să renaștem, să ne-nvețe primăvara,
Fiindcă doar cu tine aș uita să mai plâng,
Nu-mi mai doresc nimic: iubirea mi-e comoara!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei sau poezii despre fluturi

O lume împotrivă
Cu o lume împotrivă, ne mai zbatem, mai murim,
Ne mai pierdem în derivă, dar tot aprig ne iubim!
Facem tuturor în ciudă, vom sfida chiar Universul,
Nu poate-o lume zăludă, să-i schimbe iubirii mersul!
Întreg perfect, format din doi: el și ea, ce se iubesc,
Același ce-l formăm și noi visul nostru omenesc,
Blând țărm să-mi fie trupul tău, inima-ți, fie-mi altar,
La tine-am să mă-ntorc mereu, eu și gândul meu hoinar!
Tu ești primăvara care, în iarna mea polară,
Îmi aduce numai soare,-n ochii-i de căprioară;
Să nu-mi mai alungi cocorii, lasă-mi pomii înfloriți,
Hai să alungăm toți norii și să zburăm fericiți!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre nori, poezii despre moarte sau poezii despre iarnă
Dă-mi...
Dă-mi azi, sensul vieții mele,
Dă-mi un gând de dor purtat,
Dă-mi cununa mea de stele,
Dă-mi iubirea ce-am uitat.
Dă-mi duioasa mângâiere,
Dă-mi în palme dulce-alint,
Dă-mi a ochilor sclipire,
Dă-mi șoapte de mărgărit.
Dă-mi a vieții mele rost,
Dă-mi sărutul tău cu sete,
Dă-mi din viața fără cost,
Dă-mi surâsuri alegrete.
Dă-mi din taine neștiute,
Dă-mi atingerea de mână,
Dă-mi din ochi pe cele vrute,
Dă-mi ceva ce-o să rămână.
Dă-mi azi zborul spre visare,
Dă-mi norii ce scriu pe gânduri,
Dă-mi acea iubire mare,
Dă-mi-o scrisă printre rânduri.
Dă-mi senin în vise albe,
Dă-mi a brațelor iubire,
Dă-mi sărutul florii dalbe,
Dă-mi tărâm spre nemurire.
Da-mi somnul pe brațul lumii,
Dă-mi sclipire-n loc de lacrimi,
Dă-mi lumina cald-a lunii,
Dă-mi iubirea fără patimi.
Dă-mi speranța către mâine,
Dă-mi iubirea ce-am sperat,
Dă-mi lumina care vine,
Dă-mi din toate, am meritat.
Dă-mi să pot să dau la toți,
Dă-mi iubirea Ta Celestă,
Dă-mi să las și la nepoți,
Dă-mi ce tot nu se contestă.
Dă-mi cărări de viață lungă
Dă-mi din bunătatea Ta,
Dă-mi iubire să-mi ajungă,
Dă-mi, de Tine n-oi uita.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre alb