Timpul macină discret viaţa, iar amintirea te eliberează discret din uitare, lăsând deschisă poarta spre lumea trăirilor.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul macină discret viaţa, amintirea te eliberează din uitare, lăsând deschisă poarta spre lumea trăirilor.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea – o fereastră deschisă spre cer, spre vise, spre copilărie, spre lumină şi adevăr... Fericire – umbră a viselor noastre rămase dincolo de perdeaua realităţii şi vieţii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ciocului mic

Sa fi discret, sa nu vorbesti
Decat atunci cand ti se cere,
Tine de bune maniere
Si pildele din vechi povesti.

Orice stapan il cuceresti
Din start iti spune, vrei avere?
Sa fi discret sa nu vorbesti
Decat atunci cand ti se cere.

Iar cand batran te-ndragostesti
Si ai tendinte adultere
Chiar dac-ofaci cu-ntarziere
De chestiunile lumesti
Sa fi discret sa nu vorbesti!

rondel de Stefan Al. Sasa din Cuvinte de-alungat tristeţea (2005)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată că nici timpul în care trăieşti nu mai există cu adevărat, căci se pierde cu fiecare secundă, lăsând în urmă doar dâra argintie ce-alunecă la tâmplele încălzite de lacrimi. Timpul acela şi timpul acesta e putred, uitat în alte dimensiuni.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Satul meu mă farmecă discret,
cu uliti drepte, pline de copii,
cu batrâni la porţi, cu pălării
ce nu dau doi bani, pe un poet.

În centru, oamenii, bârfesc încet,
şi beau tării ori bere-n prăvălii;
satul meu mă farmecă discret,
cu uliţi pietruite, pline de copii.

Pe Şoseaua Mare paşesc încet,
flăcăi voioşi şi fete durdulii;
în parcul verde, te îmbie melodii,
şi alei de flori şi paşnic tineret;

satul meu mă farmecă discret.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discret

un fin poet sentimental
mi-a spus într-un sonet banal
-nici să iubeşti nu ştii
-aşa o fi...
in mod discret..
Aşez pe masă un caiet
dar pixul n-a vrut să mai scrie
spunând că nu e poezie
în care şoapta să nu fie
un gând fugar despre iubire!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

II

Viitorul pregăteşte un lanţ
fără verigi slabe

şi mă pofteşte discret
să intru
prin uşa lui deschisă

aşa cum se strecoară şi el
în oglinda chipului meu
din care ies la suprafaţă
spinările
unor animale neclasificate:

un exerciţiu neconvenţional
de limpezire,

o călătorie spre mine
ca întreg
de gânduri

ce-mi dau târcoale
în faţa unei naturi moarte
cu peşti vii
şi cu pâine.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul

Între noi e o "poartă" înaltă,
Nu ştiu de-i închisă, deschisă...
De dor încins, aş vrea să te mângâi,
Răcoarea buzelor să ţi-o cuprind,
Zăpada sânilor să ţi-o alint.
Şi te-aş iubi, te-aş adora,
Să ne topim, dragostea mea!
Nu ştiu de "poarta-i" închisă, deschisă,
De-i translucidă, de e-o oglindă.
Şi dac-ar fi aşa,
Să ne privim în ea:
Eu din lumea mea,
Tu din lumea ta.
Atunci
Iubirea ne-ar apropia.
Ce s-a-ntâmplat, iubita mea?
Oglinda ta, te-a-ndepărtat?!
Dar eu, eu tocmai m-am apropiat!
Dar poarta se transformă-n zid,
Un rece zid...
Prin care nu mai văd nimic.
Şi când poarta se transformă-n zid,
Se-nchide drumul spre iubire...
Se naşte-n inimă un vid
Ce schimbă-n rău a noastră fire...

poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, soarele...

Soarele s-a ascuns în spatele dealului,
Sub sprânceana căruia stă ascunsă casa bunicii.
Acolo îmi petrceam verile.
Sub nucul bătrân,
Scârciumul veghează amintiri
Cu aromă de copilărie.
Libelulele dansează pe cerul turcoaz,
Ori călugăriţe forfecheaz ă frunza porumbului.
Scârţâie cumpăna fântânii,
Măcinată de nelinişti şi singurătate.
Este singură pe drumul spre moarte...
Când dorul ămi ferecă paşii
Întorc privirea-napoi
Şi îi limpezesc taina ce s-a deschis ca o poartă,
Îmbogăţind universul.
Să-mi lăsaţi deschisă uşa
Spre poarta neuitatelor amintiri!
Nu vreau să le pierd!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest sfârşit de vară avea în el ceva sublim, înălţător şi simplu în acelaşi timp, ceva înspăimântător de sublim, chiar dacă cerul era voalat şi discret, frunzele se înălţau într-un ritm lent, ameţitor într-un convoi multicolor, către mâine. Dincolo de încercănatele ramuri, lumina dansa leneş, ca mătasea pe trupul mireselor.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la diviziune

Împart tăcerea nopţii la minus infinit,
Spre a divide timpul în ere neştiute,
Căci îngerul speranţei, la mine a venit...
Mi-a plâns tăcut pe umeri, dorind să mă asculte...

În lumea lui de sticlă, prin semne mi-a urmat
Şi am deschis lumina în versuri de fotoni,
Mi-am mângâiat privirea cu verbe de bazalt,
Născute din iubire de pace şi de sori.

Plecate gene parcă, din lumea celor drepţi,
Puneau o barieră prezentului din care,
Venisem ca o umbră. Dar îngeri înţelepţi,
Deschisu-mi-au în noaptea uitării, altă cale.

Pe cai de constelaţii, am alergat. În vis,
Atâtea generaţii s-au dat spre-a fii cărare.
În lumea asta parcă aşa stătuse scris:
"A scrie despre lume, cu literă de soare".

Am dreptul a divide ce timpul meu a dat,
Să-mpart în emisfere, lumină şi tăcere,
Speranţa în mai bine, oh, acest drept mi-a dat,
Spre-a nu mai fii în lume uitare şi durere.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare pas modela o urmă lăsată să strălucească în făina timpului, spre a nu putea rătăci copilul din noi. Privind înapoi, lăsând privirile să se spulbere, vom cădea ca o fâşie de steag pe câmpul de luptă.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat discret

În sufletul adânc şi a inimii văpaie
Mă arde-un dor nebun, care mă-nconvoaie
El stăruie cu drag în ochii mei căprui
Atunci când e de faţă, dar mai ales când nu-i.

E un bărbat frumos, misterios, discret,
E greu să îl descriu şi să-i fac un portret,
E un bărbat sensibil ce-şi merită din plin
Statutul de şarmant, privire de felin

Şi fără să-mi dau seama, mă pomenesc mereu
Că-l pun în vârf ades, ca un real trofeu.
Ce cauţi tu aici, în viaţa mea, străine?
Umblând nestingherit prin vise şi suspine?

De ce îmi tulburi noaptea şi-mi furi seninătatea
Vrei să mă râdă lumea şi toată societatea?
Departe stai de mine, de visul meu secret
Şi fii ca până acum, fii un bărbat discret!

Te-aş săruta cu patos, cu dragoste şi dor,
M-aş afunda în tine, să simt al tău fior
Şi te-aş iubi-neştire, că tot m-ai provocat
Aş vrea să am tăria să nu intru-n păcat

Rămâi pe mai departe, bărbat de calitate,
Deştept şi enigmatic, în dulcea realitate
Şi eu promit solemn să te iubesc o viaţă,
Din inimă să-mi fac o mare fortăreaţă.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe marginea cerului

Păşesc ferm pe marginea cerului...
Frânturi de mister
Aleargă peste timp, peste zare.
Lumea nu mai are culoare...
Ochi oblici ne privesc a mirare.
S-au prelungit spre periferie,
Ca un con de hârtie.
Pleoapele par nişte metale
Curios concepute.
Coasa morţii a şlefuit pe pereţi
O câmpie şi-un munte.
Dumnezeu a uitat poarta Raiul deschisă
Iar ei, curioşi, au intrat.
Voiau să simtă mirosul de Iad.
Acum stau cu divinul la masa verde.
Umbre gelatinoase învelesc
Centura de castitate universală.
Trebuie respectată distanţarea
În unghiuri egal depărtate faţă de moarte.
O boală invadase realul,
Iar îngerii aveau aripile pătate de sânge.
Dumnezeu... plânge...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativitate

Relativ mereu e totul –
Fericire, lacrimi, vis,
Taină, zbor de fluturi, pace,
Ideal de neatins...
Relativ, deşertăciune,
Trecător abstractul gând...
Taina gustului de pâine
Şi izvorul fremătând,
Ca un vânt vor trece toate,
În uitare se vor pierde,
Flori şi nouri, clipe, soare,
Tihna şi frunzişul verde.
Doar o umbră va rămâne –
Amintirea ce-ntr-o zi
Ne va dărui puterea
Şi speranţa de-a trăi.
Relativă viaţa, moartea,
Ziua, întristarea, noaptea,
Chiar şi Luna, ce-n sclipire
Ne aduce fericire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmpia sticloasă a cerului, ramuri iluzorii de flăcări se întindeau şi se strângeau într-un desăvârşit poem al naturii, al culorilor, spre a lăsa viu, în amintirea iubitorilor de frumos, acest fragment de apus liniştit şi mareţ.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

diplomaţie

Diplomaţia este arta de a băga lumea în rahat într-un mod discret şi civilizat!

definiţie de Octav Bibere
Adăugat de J.Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda

Timpul scurs între bătăile aripilor de ceară...
Un fluture aleargă descumpănit
După un miligram de poeln.
Aripa este încărcată de lumina,
Dar nu doar lumina îl înalţă,
Ci şi dorinţa de viaţă.
Soarbe secunda rămasă
Pe aripa argintie-albastră...
Viaţa lui se măsoară în clipe,
Zbaterea lui în iubire...
A sorbit din omătul coconului,
Lăsând fericirea pe petale de trandafiri.
Şi dacă curcubeul şi-a desfăcut paleta,
Este pentru că există fluturi
Nu cu aripi de ceară,
Care să se topească din durere şi teamă,
Ci fluturii-îngeri ce te înalţă spre sprema
Şi neîntinata iubire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam prin fereastra deschisă miliardele de licurici intregalactici ce se aventurau pe necuprinsul albastru, desenând linii frânte, fulgere vii rămase să vegheze întunecarea. Cerul înstelat era orizontul spre care zburam, prinzându-mă de vise bălăcite în necunoscut.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina - poarta deschisă spre dumnezeire, spre absolut.

Ioan Ciprian Moroşanu (28 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!