Fiecare pas modela o urmă lăsată să strălucească în făina timpului, spre a nu putea rătăci copilul din noi. Privind înapoi, lăsând privirile să se spulbere, vom cădea ca o fâşie de steag pe câmpul de luptă.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem cuvinte uitate sau note răvăşite pe partitura universului, bagheta magică a timpului trece peste noi, lăsând urme adânci.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată că nici timpul în care trăieşti nu mai există cu adevărat, căci se pierde cu fiecare secundă, lăsând în urmă doar dâra argintie ce-alunecă la tâmplele încălzite de lacrimi. Timpul acela şi timpul acesta e putred, uitat în alte dimensiuni.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum nu tot timpul escaladăm pe versanţii propriei personalităţi, obosiţi de privirile ce ne urmăresc repetat, reperându-ne întocmai ca un G. P. S., preferăm să alunecăm în obscuritate şi să călătorim în aval de clipă, aşa cum ne-a fost dat înainte de a ne fi născut. E un pretext pentru a trăi, un pretext pentru a putea fi fericiţi şi pentru a ne lăsa duşi de valul timpului în ţinutul poveştilor.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe altarul iubirii

Pe altarul iubirii am presărat liliac.
Voal de petale de crini îmi acoperă tâmplele...
Cercei de stele îşi unduiau trupurile
În dulcea aşteptare a mirelui.
Chiparoase îmi înveleau gleznele
Şi aripi de catifea îmi crescuseră,
Spre a mă înălţa
Şi spre a atinge cu buzele
Cereasca iubire.
Acum... sunt aici,
Dar mirele s-a stins în universal lăptos,
Lăsând în urmă durere şi lacrimă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Act de identitate

Nu mă recunosc în acest act
Nu mă-nţelege greşit!
Chipul este la fel. Doar gândul diferă
Oamenii poartă măşti
Fiecare mască este o ecuaţie cu atâtea necunoscute,
Încât te poţi rătăci tu însuţi prin tine
Lumina sălăşluieşte-n întuneric
Dar 288 de cărări duc spre farul
Ce a închis lumina de ochii minţii noastre bolnave.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul macină discret viaţa, amintirea te eliberează din uitare, lăsând deschisă poarta spre lumea trăirilor.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul timpului trecut

Cu tine n-aş putea glumi,
În lupta asta m-aş răni,
Aş sângera lacrimi de dor
Eu, biet străin şi călător.

Rămâi la margine de zi...
Tu treci şi-n urmă nu privi!
Cu tine n-aş putea glumi,
În lupta asta m-aş răni.

Când timpul meu s-ar isprăvi
Şi alte timpuri vor veni,
Zadarnic plângerea-mi vei ştii...
Nu voi mai fii, nu voi mai fii!

Cu tine n-aş putea glumi!

rondel de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii 2018

Plecăm spre muntele de sticlă
Privim la cer cum se ridică
Un falnic steag şi-mbujoraţi
Întindem hora, fraţi cu fraţi.

madrigal de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steag de lumină -
Mirosul dulce de crin
De Sfântul Anton.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul macină discret viaţa, iar amintirea te eliberează discret din uitare, lăsând deschisă poarta spre lumea trăirilor.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirile căpătaseră o tentă de zbor frânt, deveniseră cocârjate, ca spinarea dealurilor Bucovăţului, răsfrânte anormal de mult spre zestrea amintirii ce animase existenţa celor patru decenii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele nopţii

Palmele noastre albastre
sunt pătate, cu sângele nopţii
ne trădează
că am fost odată acolo
unde visele înălţau
câte un zmeu de hârtie
pentru fiecare dorinţă
unde
cu eşarfe de ceaţă
am legat copacii la ochi
să ne căutăm
în verdele beznei...

Nu fugi
oricum urmele paşilor
o să-ţi înflorească în urmă.
opreşte-te
câte o clipă, prin fiecare alee.
Eu închid ochii
în privirile trecătorilor
ocolesc aburii tulburi
cei în care
încă levitează cafeaua cu sare
te-ar putea indica eronat
undeva
unde mă pot rătăci
ca într-un labirint de presupuneri...

poezie de Ovidiu Sinov (august 2012)
Adăugat de Ovidiu Sinov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banul

Banul - diavolul pentru care
Toată armata lumii
Îngenunchiază şi luptă.
Marionete bicefale,
Monştrii născuţi în păcat, din păcat,
Se-nchină şi... cad...
Sutane prăfuite de necredinţă
Poartă crucea ca pe un trofeu.
Cari se ascund la umbra tăcerii...
Însingurarea muşcă,
Moartea vindecă...
Furtuni, în iureş amar,
Alunecă-n inimi pătate de jar.
Vulcani de ură ţâşnesc
Clătinând trupuri de humă.
Unde sunt oamenii?!
În care colţ se adună?!
M-aş ridica steag împotriva diavoleştilor cete,
Le-aş plăti înzecit
Dacă
Dumnezeu ar putea să mă ierte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă... Ar trebui să plouă... ploaia să spele urmele paşilor mei, să mă pot rătăci în copilărie şi-n umbre, în vise şi în farmecul lor...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de viaţă, cioburi de moarte

Mi-am împărţit viaţa în cioburi
Şi fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viaţă,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele şi-a împărţit suferinţa
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele şi de recunoştinţă,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina cădea în solzi lucitori, de naftalină şi vrajă, printre ochiurile tremurătoare, de jad, ale ramurilor.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere!

Tăcere!
Vreau să aud secundele
Rostogolindu-se în albia timpului.
Să le cunosc fărămiţarea,
Spre a le putea înţelege.
Să le aud căderea ca pe a unui cristal
Căzut pe treptele vieţii.
Răsărit şi apus,
Anotimpuri transferându-şi misterele,
Fluturi şi flori,
Păsări şi susur de ape,
Toate prinse într-un curubeu
Pe care doar ochiul pineal îl percepe...
Atât de aproape
Şi totuşi... atât de departe...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind spre cer

Pe pământ, mâl...
Nori pe cerul tapetat cu dureri.
În spatele pleoapei senine
Închisă-n dizgraţie
Faţă de pictura umană,
Lacrimi de ceară.
.................................
Doamne, suntem poporul dorit -
Un "Iisus " răstignit,
Trist şi însingurat.
Biciul vieţii-am răbdat!
Ulii flămânzi ne-au mărunţit carnea
(I-a năpădit foamea!).
Ne-am sorbit sângele
Cuprinşi de setea luminii.
Unde sunt serafimii?!
Heruvimi şi-au întins aripile pe cer...
Am sculptat pe ele numele meu,
Pentru a nu rătăci calea.
Dar drumul calvarului ne poartă încă -
Frunţi plecate şi rană adâncă
Înspre Golgota de odinioară.
Dă-mi Doamne, lumină şi pace,
Binecuvântare şi...
O noapte uşoară!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aluneci în deznădejde, ridică-te! Poţi lupta şi ai şansa de a fi flacăra pentru cei ce mai târziu vor cădea asemenea ţie...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

armură veche –
cavalerii în luptă
sub scuturi şi lănci

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!