Anotimpuri
Asfaltul încins mimează
efecte de Fata Morgana -
unduiesc întrebări.
Cântecul ploii adumecă
urmele foșnetelor de pași -
renaște dorul.
Colind cu aromă de măr copt
desenează îngeri în zapadă -
e timpul florilor în obraz.
Durerea ochilor uitați în soare
calcă neliniști răsărite-n copaci despletiți -
mă duc să dorm puțin.
poezie de Tatiana Gradinaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Îngeri
Îngeri de piatră
Îngeri de vatră...
Îngeri sub piele
Îngeri de stele.....
Biruințe, înfrângeri
Sunt doar constrăngeri
A sorților îngeri...
Îngeri...
Îngeri pierduți în mare
Îngeri orbiți de soare
Îngeri uitați în cuvânt
Îngeri alungați de pamânt.
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada albă
Te-am așteptat,
Zapadă albă
Braduțul...
Să-l impodobești
Ai apărut imaculată
Ca si o zână
Din povești!
Când soarele
Discret zâmbește
Te zăpăcești..
Si te-ai pierdut
Topindu-te
După iubire
Sub raza lui
Intr-un sărut!
Zapadă albă
Dă-mi de știre
Să nu pațesc
Ca tine azi
Când soare cald
Mă tot alintă
Si mă mângâie
Pe obraz!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata morgana
Gata, am intrat în U. E.
Toată lumea o să vadă
PIB-ul noastru cum mai "suie",
Câinii cu colaci în coadă.
epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Fata Morgana
- Fata Morgana este eșecul deșertului din noi.
definiție aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (15 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Declarație de dor nebun
Nu te mai iubesc pe tine
cu sufletul eu am ce am
și dacă tac răsar rubine
primavara florilor pe ram
Cu sufletul eu am ce am
că trupul e fata morgana
în mâna ta eu înfloream
de setea ta se umple cana
Că trupul e fata morgana
și dacă taci răsar rubine
leacul meu și tot tu rana
nu te mai iubesc pe tine
Cu sufletul eu am ce am
leacule din neam în neam
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 februarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
pe asfaltul încins
capacele canalelor
sar în ochii trecătorilor
la fiecare pas
de atâta lumină și soare
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata Morgana...
Mă închid în carapace și-aștept să vină zorii
Și-mi trec pe dinainte crâmpeie iluzorii...
Eram Fata Morgana, tu încă nu m-ai prins,
Și alergam prin lanuri între real și vis...
Se deschideau prin grâne maci roșii înfloriți,
Noi culegeam petale ca doi îndrăgostiți...
Ai vrut să-mi dai buchetul cu roșu sângeriu
Eu m-am trezit din vise!... E toamnă și-i târziu!...
Și mă închid din nou, din nou, în carapace,
Dar gândurile mușcă!... Hienele vorace!....
De ce e toamnă oare... și macii s-au trecut?!
De ce-s Fata Morgana și-alerg spre asfințit?!...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se tulbură asfaltul
Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
În dimineața asta ce e atât de clară,
Când pașii-ți lasă urmele să cadă,
Cristalul din lumină se coboară.
Argintul dimineții încearcă să mă prindă
Și fără zgomot pașii tăi au fost.
Și razele de soare dansează pe zăpadă
Și umbrele din jur își caută un rost.
Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
Când pașii tăi se șterg în infinit
Și frunze moarte căzute pe stradă,
Sub plapuma de nea, din nou au putrezit.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul eroilor uitați
Eroii noștrii dorm uitați
Sub rece lespede de piatră,
S-au jertfit încrâncenați,
Că viața le-a fost acră.
Libertatea le-a fost sacră
Și au luptat înverșunați,
Dar eroii noștrii dorm uitați
Sub rece lespede de piatră.
Ei n-au fost lăsați la vatră,
Ci sub steagul țării înrolați,
Au fost și alții rechemați
Să intre-n lupta aspră.
Eroii noștrii dorm uitați.
rondel de Ioan Friciu (22 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul, o iluzie
Căutându-l tot în vin,
Până se golește cana,
Adevăru-i cel puțin
O..."Fata Morgana"!
epigramă de Mihai Cosma din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia ploii
cântecul ploii răsună în stradă
stropii mari cântă pe frunze duios
copiii aleargă către o bravadă
sar în băltoace de sus în jos.
mâinile diafane a ploii de vară
mângâie suav arbori înfometați
greierii surprinși în lanul de secară
scutură aripi ude profund încântați.
fluturii ascunși sub corole de flori
se îmbată de miresme și splendoare
sunt prea fragili să zboare pe sub nori
așteaptă cu iubire razele de soare.
simfonia ploii pe strune de viori
e magie pură și prană hrănitoare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem tricotat
Ca pe un fir prelung
strâng durerea în mine
făcând-o ghem
Când voi avea pleoapele libere
voi tricota din ea vise
și ciorapi călduroși
pentru a mi se pierde urmele.
Din ce în ce mai puțin adânci,
urmele...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Puțin de nor, puțin de soare,
Puțin de viață, puțin de moarte,
Puțin de bine, puțin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!
Puțin din timp, puțin din azi,
Puțin din noapte, puțin din somn,
Puțin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!
Puțin din vis, puțin te mai visez,
Puțin mai îndrăznesc, puțin te mai chem,
Puțin te mai aștept, puțin te mai iubesc
În viața asta petrecută fără tine!
Puțin regret, puțin moment,
Puțin ai fost, puțin te mai cunosc,
Puțin de rost, puțin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!
Puțin mi-a mai rămas, puțin din glas,
Puțin dintr-un cuvânt, puțin din gând,
Puțin pământ, puțin mormânt
În moartea ce vine fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind Reginele de Alb
Colind și rog Reginele de Alb
Ce își sorbesc cafeaua din cristaluri,
Să-mprăștie parfum suav de nalb
Furat poetului din recitaluri!
Colind copacii în veșminte noi,
Femeilor le pun în poale dorul
Și firul roșu-al iței din razboi
Și-alean în cânt de adormit odorul!
Colind sub clopotul de-aramă vechi,
Să bată-n noaptea de Ajun, să ningă,
Să-mi fac cercei din fulgi, albi, la urechi
Și focul buzelor ce-mi ard, să stingă!
Colind cu vorbe din bătrâni, un deal,
Acolo unde sângele-și vărsară
Și-n taina vrăjilor din boareal,
Cer bobului de grâu ca să rasară.
Colind apoi la poarta-nchisă ieri...
De-ar veni tata ca să o deschidă
Ar înflori grădinile cu meri
Și un buchet i-aș cere-n păr să-mi prindă!
Colind, colind Reginele de Alb,
Colind sub scările de fum, coșarii,
Colind și-aprind lumini sub pomul dalb
Și mă colind... și îmi aștept lăstarii!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povară cazonă
Adastă sub ziduri turmele de muguri
Mai pâlpâie mirarea în târgul de afară
Din cabaretul ploii iluminat de molii
Mă dor urmele tale când coboară.
Trec înspre nord singurătăți călătoare
Vai, trupul tău cum s-a înnoptat
Bate în vama sângelui luminat
Ochiul tăcut al ploii stelare.
Cântecul nostrum lebădă tristă
Mai caută îndurarea sub lespezi de ceară
Purtăm copilăria în ranița veche
Cum pe cea mai cazonă povară.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
De ce să n-am și eu, puțin noroc
În lumea asta plină de păcat
Și parcă timpul stă pe loc,
De noapte legănat
De ce să n-am și eu, în viață rost
Când inocenții falnic risipesc,
Pierdut mă simt, mințit am fost
Și totuși, mai plătesc!
Sau ofilit salcâmi și lilieci
Mi-e dor să simt al lor parfum
S-alerg nebun, să uit pe veci
De al iubirii fum
Să nu am bani, nici dorul omenesc,
Mi-aș face casă în sălbatic loc
În flori de mai să-mi odihnesc
Sfârșitul meu noroc
Și părăsit de toți să mă ascund,
Acolo unde soare n-o mai fi
Să dorm puțin, să uit profund
De noapte și de zi.
poezie de Stefan Băiatu (21 martie 1987)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru marile Eleusinii
Când calda strălucire a lunilor toride
Va prinde să decline, când soare potolit
Spre golfuri de-ntuneric va luneca trudit,
Își va rosti chemarea din nou Eumolpide...
La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior,
Tu vei ghici durerea Zeiței pământene
Și plânsetul Fecioarei, ce câmpuri leteene
I-e dat mult timp să ude în roua ochilor.
Și-n toamna somptuoasă de purpură și nacru,
În toamna unde seara încheagă tonuri vii,
Prin surda picurare a orelor târzii
Îți vei purta tristețea, încet, pe Drumul Sacru.
Nocturne bolți vor ninge din slăvi misterul lor,
Ți s-o răsfrânge-n suflet tăria-ngândurată,
Iar sfânta ta durere va trece legănată,
În ritmuri largi și grave, de corul sferelor.
Pe Calichor, în templul încins de roci calcare,
Acolo te așteaptă, cucernic, dorul meu:
Acolo vei ajunge în Marea Noapte, greu
De gânduri, de neliniști, de-adâncă-nduioșare.
Mă vei urma... Cuvântul va depăna domol
Povestea fără nume a nunții subterane;
Uimit, îi vei cuprinde supremele arcane
Din culmi nebănuite și limpezi, de simbol.
Iar când, topit în apa adâncilor mistere,
Zeiței chtoniene întreg te vei fi dat,
Cu mâini îngemănate și gând cutremurat
Îți voi aduce iarba culeasă în tăcere...
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar De ce?
nori vin...
nori trec...
si dupa ploaie
luceste-n razele
de soare...
o lacrima...
ramasa pe obraz!
ma-ntreb de ce?
pasim in doi
pe-acelasi drum
pustiu si trist!
inghit in sec...
durerea mea...
imi bate
inima cu ea!
pacat de timpul
cel pierdut...
si ma intreb...
de ce?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul ploii
Nu e bucium, nu e flaut, nici chitară fermecată
Este șoapta caldă a ploii, peste nucul din livadă
Nu e fluierat de mierlă, nici pustiul unui cuc
Este șoapta caldă a ploii, peste frunzele de nuc!
Eu ascult cum cântă ploaia si in ritmul unui vals
Ridic brațele spre ceruri, ploaia râde in extaz......
Mă cuprinde mă-nfășoară cu argint sclipind in soare.
Intr-un curcubeu eșarfă, plec cu ea in depărtare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efectul jlipoviței
În vene îmi curge seva Muntelui Ohrind.
Din rădăcină de Mărăcine,
am fost smulsă și crescută
în câmpia plină de Floarea Soarelui,
albită de sădilele cu brânză.
Alerg desculță, umilă și plină
de viață pe aleile și potecile înguste.
Îmi ard tălpile de asfaltul încins
de soare pe șoselele oltenești.
Râd, plâng și nu mă las bătută
în lupta cu destinul.
Cântecul popular și poezia îmi sunt scut.
Lumina șlefuiește la smaraldul pierdut.
Voi fi punte și cobiliță între galben și albastru.
Roșu îl port pe buze mereu.
Jlipovița (în)toarce
ceasul timpului în trecut.
(PS: Poem dedicat etniei macedonene)
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!