Efectul jlipoviței
În vene îmi curge seva Muntelui Ohrind.
Din rădăcină de Mărăcine,
am fost smulsă și crescută
în câmpia plină de Floarea Soarelui,
albită de sădilele cu brânză.
Alerg desculță, umilă și plină
de viață pe aleile și potecile înguste.
Îmi ard tălpile de asfaltul încins
de soare pe șoselele oltenești.
Râd, plâng și nu mă las bătută
în lupta cu destinul.
Cântecul popular și poezia îmi sunt scut.
Lumina șlefuiește la smaraldul pierdut.
Voi fi punte și cobiliță între galben și albastru.
Roșu îl port pe buze mereu.
Jlipovița (în)toarce
ceasul timpului în trecut.
(PS: Poem dedicat etniei macedonene)
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.