De ce?
De ce să n-am și eu, puțin noroc
În lumea asta plină de păcat
Și parcă timpul stă pe loc,
De noapte legănat
De ce să n-am și eu, în viață rost
Când inocenții falnic risipesc,
Pierdut mă simt, mințit am fost
Și totuși, mai plătesc!
Sau ofilit salcâmi și lilieci
Mi-e dor să simt al lor parfum
S-alerg nebun, să uit pe veci
De al iubirii fum
Să nu am bani, nici dorul omenesc,
Mi-aș face casă în sălbatic loc
În flori de mai să-mi odihnesc
Sfârșitul meu noroc
Și părăsit de toți să mă ascund,
Acolo unde soare n-o mai fi
Să dorm puțin, să uit profund
De noapte și de zi.
poezie de Stefan Băiatu (21 martie 1987)
Adăugat de Stefan Băiatu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.