Povară cazonă

Adastă sub ziduri turmele de muguri
Mai pâlpâie mirarea în târgul de afară
Din cabaretul ploii iluminat de molii
Mă dor urmele tale când coboară.

Trec înspre nord singurătăţi călătoare
Vai, trupul tău cum s-a înnoptat
Bate în vama sângelui luminat
Ochiul tăcut al ploii stelare.

Cântecul nostrum – lebădă tristă
Mai caută îndurarea sub lespezi de ceară
Purtăm copilăria în raniţa veche
Cum pe cea mai cazonă povară.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii sufletului

soarele a căzut pe pământ
cântecul ploii a tăcut
o lacrimă s-a scurs în palma mea
şi a plâns
iarba se târa agonic la vale
coboară tăceri din văi
din mână în mână
hăuleşte un dor, mai latră dulăul
răsună o stâncă în stâncă
eu am rămas să scriu în nisip
povestea unui om rătăcit într-o noapte
aleargă turmele din munţi
cu copitele despicând amurgul
torentele se rostogolesc în cale
se topeşte amurgul
sunt singur pe ţărm
sufletul, o poartă spre casă
mă apasă tăcerea şi clipa e dusă
încotro prin casă
caut un torent de lumină
coboară o stea
în marea de flăcări
caut un drum către casă
afară e noapte
şi noapte este în mine
ochiul tăcut
pulberi de gânduri
păsări de lut şi oameni de piatră
în palme, lacrima pură
plăsmuieşte-mă Doamne, din roua Ta
să fiu fiorul unui gând surâzând în zare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitatea de fiecare zi

Să avem răbdare, Evanghelina,
Ziua iubirii noastre va sosi
Când lumina statuilor de ceară
Se preface în scrum într-o zi.

Am îmbătrânit aşteptând, aşteptând
Sufletul nostrum, iată, s-a împuţinat
Doar peştii cei slabi într-o seară
Vor lumina inocent peste păcat.

Vor veni caii hohotind disperat,
Ierburi obosite pe străzi vor veni,
În ochii tăi arde fumegând
Eternitatea de fiecare zi.

Umbra pescarilor pe ţărm s-a înnoptat
Au putrezit în lagune corăbii grele
Să avem răbdare, Evanghelina,
Vom lumina o veşnicie sub stele.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mileniul trei

Aripa inocenţei a coborât în miei
Straja primăverii s-a întors acasă
Muguri de lumină pe tâmple ne apasă
Hai să fugim, iubito, în mileniul trei.

Să trecem în galop prin ore fumegânde
Oraşul să nu ştie că l-am lăsat plângând
Să ne purtăm uimirea pe-un future de gând
Fugari osteniţi spre vama niciunde.

Să mai găsim un prieten în lunga noastră cale
Să ne absolve vina de-a ne iubi tăcut
Să vizităm muzeul bolnav de absolut
Când muntele tăcerii stă să se prăvale.

Să fugim, iubito, în mileniul trei
Sub coviltirul clipei care ne îmbie
Nu este viaţa noastră corabie pustie
Chiar dacă abatoare înfloresc în miei.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia ploii

cântecul ploii răsună în stradă
stropii mari cântă pe frunze duios
copiii aleargă către o bravadă
sar în băltoace de sus în jos.

mâinile diafane a ploii de vară
mângâie suav arbori înfometaţi
greierii surprinşi în lanul de secară
scutură aripi ude profund încântaţi.

fluturii ascunşi sub corole de flori
se îmbată de miresme şi splendoare
sunt prea fragili să zboare pe sub nori
aşteaptă cu iubire razele de soare.

simfonia ploii pe strune de viori
e magie pură şi prană hrănitoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare către Penelopa

Mă bate doamnă umbra unui gând
Ca pe un cerb rănit săruturi lungi polare
Cu cerul stins pe buze abia respirând
Eu de pe ţărmul iernii îţi mai trimit scrisoare.

N-adie dinspre tine nici un semn
E o tăcere lungă şi perfidă
Îmbătrânesc tăcut pe prispa lumii
Ogarii veşniciei aleargă să mă-nchidă.

Se mai păstrează birja veacului frumos
Trec în ea roboţii să facă plajă vara
Ascult cum în Ithaca se lasă tristă seara
Străluminând eterul cu ochiul tău sticlos.

Vâslim către departe, corăbii nu mai sunt
Ithaca nu ne vede, tu, doamnă, nu mai ştii
Cu scheletul nostru mai ară printre vii
Ne-mbracă tragic regele-Cuvânt.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povara ploii

Afară plouă iar şi iar,
Copiii intră-n casă,
Tristeţea se avântă iar
Şi-n pace nu mă lasă,

Strecor ochiul stâng pe geam
Şi privesc totul în zadar,
Cum răsare din ocean
Un corp roşu circular,

Raze pline de căldură,
Străbat dealurile înalte,
O lumină din natură
Mă îmbie cu speranţe,

Acum e cald şi liniştit,
Încep să ies afară,
Mă plimb pe drumul înflorit
Şi gândul scapă de-o povară.

poezie de Alexandru Simion (11 octombrie 2016)
Adăugat de ABCD
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul, ca o renunţare

Neîndoielnic, între-nflorire şi rod
e o armonie a sublimului,
amintindu-ne obsesiv de setea din vis.
Numai aprilie adună-n cuvinte
lumina dumbrăvilor stelare.

Mamă şi fiică, fiică şi mamă
renăscând în zile şi nopţi irepetabile,
odată cu plânsul extatic al ploii.

Printre copacii de ceară
ţi-am strigat numele
şi-am haşurat în grabă
scara pe care urc şi cobor
în propria-mi carne.

poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ploii

Iubita sa cea nouă,
Cânta cu glas divin;
Deşi afară plouă,
Tot cerul e senin.

epigramă de Valentin David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodia ploii

cântecul ploii este purtat de vânt
printre arborii cu sete fremătândă
mâini diafane pe clape de pământ
mângâie crizanteme cu fervoare crescândă.

fluturii ascunşi sub corole de flori
aşteaptă razele să le topească teama
se îmbată cu miresme de splendori
arborii arămii îşi spală năframa.

rapsodia ploii pe strune de viori
e magie pură prană hrănitoare
sufletul meu trece de perdele de nori
eliberat de stres se avântă spre soare.

ce frumoasă-i ziua când raze se adună
să nu simtă pământul tragica furtună

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ploii

Nu e bucium, nu e flaut, nici chitară fermecată
Este şoapta caldă a ploii, peste nucul din livadă
Nu e fluierat de mierlă, nici pustiul unui cuc
Este şoapta caldă a ploii, peste frunzele de nuc!

Eu ascult cum cântă ploaia si in ritmul unui vals
Ridic braţele spre ceruri, ploaia râde in extaz......
Mă cuprinde mă-nfăşoară cu argint sclipind in soare.
Intr-un curcubeu eşarfă, plec cu ea in depărtare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul iluminării

Aş vrea să fiu om luminat,
Să strălucesc de bucurie,
De Cel de Sus iluminat,
Ca mine nimeni să nu fie!

Un har, de Domnul mie dat,
În jur eman a mea mândrie,
Şi-aş vrea să fiu iluminat,
Să strălucesc de bucurie!

Lumină să revărs în sat,
Neamul să-mi scot din sărăcie,
În gând şi fapte inspirat,
Să dăinuiască-n veşnicie...

Aş vrea să fiu iluminat!

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bulgăre de ceară...

Ai veşti despre iubirea mea dintâi?
Am întrebat sfioasă într-o seară...
Mi-am pus la tâmplă palma căpătâi
Şi-n inimă... un bulgăre de ceară...

Şi m-a durut atât când am aflat
Că a plecat tăcut să înfrunte soarta,
Că după ani şi ani nu m-a iertat
C-am ferecat şi inima... şi poarta...

O nouă viaţă tristă şi-a clădit
Şi-n paralel am mers pe-o altă cale
Dar azi cu rouă ochii i-am clătit
Şi mi-a cântat vioara cânt de jale

E prea târziu şi toamna a venit
Iar viaţa mea înspre apus coboară
Şi-am să trăiesc... cât este de trăit
Purtând în piept... un bulgăre de ceară...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea ploii

Atingerea ploii de mine,
E prima uitare de tine,
E voalul miresii ce zboară,
Deasupra lăsării de seară..

E pleoapa lăsată să cadă,
De ochiul ce nu vrea să vadă,
Cum plouă color, în torente,
Cu picături evidente..

Atingerea ploii de palmă,
Mă taie, la fel ca o lamă,
Şi simt in căuşul dilemei
Sălbatic, trecerea vremii..

E ceasul ce ticăie-ntruna,
E norul ce-acoperă luna,
E raza timidă de soare,
Ce se retrage în zare..

E floarea ce-şi mişcă petala,
Când simte în ropot răceala,
Împrăştiind din culoare,
Şi din mirosul de floare..

Şi-apoi, suspinând, pe pământ,
Se lasă culcată de vânt,
Intrând într-un fel prea banal,
În visul etern, ireal!

Atingerea ploii de mine,
E clipa ce pleacă şi vine,
Tunând, fulgerând peste lume,
Printre şuvoaie cu spume..

poezie de Marilena Ion-Cristea (5 iunie 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea ploii

Atingerea ploii de mine,
E prima uitare de tine,
E voalul miresii ce zboară,
Deasupra lăsării de seară..

E pleoapa lăsată să cadă,
De ochiul ce nu vrea să vadă,
Cum plouă color, în torente,
Cu picături evidente..

Atingerea ploii de palmă,
Mă taie, la fel ca o lamă,
Şi simt in căuşul dilemei
Sălbatic, trecerea vremii..

E ceasul ce ticăie-ntruna,
E norul ce-acoperă luna,
E raza timidă de soare,
Ce se retrage în zare..

E floarea ce-şi mişcă petala,
Când simte în ropot răceala,
Împrăştiind din culoare,
Şi din mirosul de floare..

Şi-apoi, suspinând, pe pământ,
Se lasă culcată de vânt,
Intrând într-un fel prea banal,
În visul etern, ireal!

Atingerea ploii de mine,
E clipa ce pleacă şi vine,
Tunând, fulgerând peste lume,
Printre şuvoaie cu spume..

poezie de Marilena Ion Cristea (5 iunie 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata - Floare de vânt pe aripa ploii

pe palmele ploii
repezi de vară
ce cade pe Dălina
şi scaldă Lorniţul
în zâmbetul zilei până în Coastă
şi apoi satul întreg
îl împleteşte cu picuri mari şi limpezi
trecând pe la Izvore şi Părău
ţinându-şi drumul până spre Roiba
într-o postată super
prin Podu Lacului
şi pe la Dâmburi
neuitând însă
nici cealaltă parte de sat
Părăul Dălinii
şi până în Deal
Rupturile mai pe urmă
nerămânând uscate
nici Valea Târgului
nici Lazurile
rămân
suspendat în dulci amintiri

doar Dealul Blaghii ne zâmbeşte
cu degetele sale verzi atingând
aripile vântului
colorate cu picuri de ploaie
aşa de limpezi şi de curaţi
Bogata de Jos oglindindu-se-n ei
cumpănă şi vis
pe aripile norilor
din Dâmbu li" Dan

Bogata
e mersul prin iarbă
într-o dimineaţă de vară când roua
mersu-ţi înfloreşte
şi-n gingăşie ţi-l scaldă
piciorele ude fiindu-ţi îndată

în satul acesta
floare de vânt pe aripa ploii
mi s-a dat să-mi aştern paşii pe
urmele zborului
ciocârliei de pe Imaş
din Jos şi din Sus
când oile
îmi erau atât de aproape
până
la o aruncătură de cuvânt când iarba
aşa de gingaş îşi înălţa cântecul spre cer în
chemarea oilor

cântecul ploii pe
un pământ proaspăt cosit
când picurii ploii faţa îţi udă
şi picioarele-ţi lunecă pe coastă
e satul acesta Bogata de Jos numit aici în Ardeal

în raze de soare scăldat
până-n Poeieni
în Jii
la Bortă şi-n Dosu Răcii
împletind fiecare privire cu
surâsul zilei de vară când umbra îţi împrospătează şi mersul
şi privirea

Bogata
e spicul grâului
în
palma vântului
într-o zi de vară senină când oile pasc
pe la Ogrădeasa
muindu-şi privirile în cântecul ierbii
ciocârlia
când spre ceruri se avântă
scăldând tot imaşul cu cântecul ei fără pereche
spre soare suind
şi suind
până-n cumpăna luminii cu melodia aceea superbă
ce sufletu-ţi mângâie şi pe alte tărâmuri
parcă
te aşază
de tine să uiţi şi să te scalzi
în cântecul ei pe muguri de vis legănat

Bogata de Jos
e mâna întinsă a ploii de vară
ce-ţi împleteşte privirea cu propriu-i surâs
când apele curg
pe mâini şi pe faţă
pe iarba ce-o calci în picioare
în Coastă şi-n Pustă

ori
pe Podul Lacului când fugi
surârul ploii să nu te mai prindă
fugi
sub o tufă repede
să te ascunzi
un trăznet pe când văzduhu-l despică
de-ţi moaie fiinţa
şi inima chiar

poezie de Ioan Daniel Bălan (23 iulie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocetul haiducului

Calul meu fără zăbale,
Cu doi îngeri la picioare
Cum mă bate dinspre tine
Moartea mea cu lacrimi line.

C-am plecat pe-un deal năuc
Să mă fac pană de cuc
Şi te-am lăsat priponit
De o cumpănă de mit
Soarele să te-năimească
Noaptea să te vălurească.

Doamne, murgul meu de moarte
Doar o cruce mă desparte
De coama ta tremurată
Peste vama niciodată.

Murgule, dacă te-aş pierde
M-aş face lucernă verde
Să mă pască-n sus de rai
Hergheliile de cai.

Dar eşti frate priponit
De o cumpănă de mit
Şi eu sunt salcă uscată
Lângă vama niciodată.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de Van Gogh

Femeie străină de un veac te aştept
În coliba iernilor flămânde
Tu eşti plecarea mea spre niciunde
Când magnolia serii îmi fumegă în piept.

Foşnesc în trupul tău ţinuturi migratoare
Văd umbra nemorţii alunecând pe sub uşă
Sunt stafia mea îmbătrânind în cenuşă
Sub lacrima stelei de mare.

Coboară din rama vechilor muzee
Femeie străină de aştept de un veac
Istovit te strigă ochiul meu sărac
Alergând spre tine – eternal femeie.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!

Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele pământeşti. - 6:22-23
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peretele care cade

înspre afară
îl vom propti abia către vară
intenţia
contează mai mult decât păianjenii mici
cu gura plină de tencuială

ce urcă obraznic aici într-o nară (?!) vânos

narativă când vine spre tine
câinele din vecini să latre a fiere
în ştirb
sosirea noastră din ro
mânia precară prin vama cenad
înspre afară
...
afară din trup şi din suflet
din poezie no
biliară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arginţii ploii

ploaia-şi scutură arginţii peste flori de liliac
şi-n eterna lor poveste firul vremii îl desfac.

glasul ploii se aude liniştit şi monoton
în fotoliul din odaie imi plec capul şi adorm

mă visez în lan de spice, soarele arzând pe cer
şi un şir de prepeliţe ce grăbite -apar şi pier....

dar trezită din visare văd prin geamul aburit
cum sărută arginţii ploii liliacul înflorit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!