Efectul jlipoviţei

În vene îmi curge seva Muntelui Ohrind.
Din rădăcină de Mărăcine,
am fost smulsă şi crescută
în câmpia plină de Floarea –Soarelui,
albită de sădilele cu brânză.
Alerg desculţă, umilă şi plină
de viaţă pe aleile şi potecile înguste.
Îmi ard tălpile de asfaltul încins
de soare pe şoselele olteneşti.
Râd, plâng şi nu mă las bătută
în lupta cu destinul.
Cântecul popular şi poezia îmi sunt scut.
Lumina şlefuieşte la smaraldul pierdut.
Voi fi punte şi cobiliţă între galben şi albastru.
Roşu îl port pe buze mereu.
Jlipoviţa (în)toarce
ceasul timpului în trecut.

(PS: Poem dedicat etniei macedonene)

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii rubinului...

(IN MEMORIAM LIANA DUMITRESCU,
EROU NAŢIONAL AL ETNIEI MACEDONENE)

îmi văd flacăra eternă
a iubirii (ne)stinse.
În razele Soarelui
îmi (stră)luceşte părul!
Refexia chipului tău
îmi bate-n poarta inimii.
Prin artere-mi curge
sângele Capricornului,
la început de Vărsător.
Te simt şi te (re)găsesc
în orice colţişor din casa mea.
Mirosul tău stă impregnat în ziduri.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai mândru...

în vârful muntelui Venus
înconjurat de ape.
Cu girofarele aprinse
veghezi în lumină şi întuneric.
În poală ai un cerc cu
pliuri în formă de soare.
Te-ai aşezat în toartă,
ca să nu te pierd,
să te port o viaţă,
ca pe un mic secret.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port pe buze

Port pe buze dor de floare
Şi pe braţe împliniri,
Liniştea-i o desfătare
De luceferi şi zefiri.

Port pe buze doruri arse,
Soare picurând amar,
În lumina ce se sparse,
Într-o lacrimă de jar.

Port pe buze dor de tine
Şi în inimă destin,
Trecătoarele suspine,
Puse-ntr-un pahar de vin.

Port pe buze sărutarea
Ultimei îmbrăţişări,
Tumultoasă ca şi marea,
Plină toată... de chemări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăriile...

de floarea –soarelui
zâmbesc sub cerul liber,
împodobind pământul,
pentru omul gospodar
terenurile sunt aur!
pălăria-l protejează
şi de soare şi de ploaie,
casele-nşirate-n drum
se prind în colier de mărgele,
alb-albastre,
la stradă;
pălăria e purtată de om
şi de câmp odată.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medalion

Din lanul plin cu grâu
mă hrănesc cu pâine
în toate zilele vieţii.
În seminţele de floarea soarelui
îmi rumenesc obrajii.
Cu polen îmi mânjesc mâinile
fardându-mă la ochi.
Soarele (stră)luceşte
în medalionul
ce îl port la gât,
prins în lanţul amintirilor.
Văd curcubeul în zarea albastră!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la volumul "Praful de stele al soldatului" – autor Ioan (Ionică) Costea

Fără rimă, dar cu ritm,
Eul liric îl îmbină,
Poezia ne-o exprimă,
Versul, în poem... să ţină!

epigramă de Cristina Mariana Bălăşoiu din Cu umoru-n buzunar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port...

rubinul fierbinte
lipit de retină,
soarele în toartă
şi coroană capilară,
rochiţa-n alb –albastru
mândră pe câmpie,
dragostea în unghii,
ochii de căprioară
şi flacăra nestinsă
a iubirii eterne.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul...

să strâng în braţe
tot cei mort,
ca nu cumva să ştii
că-s încă vie.
Între durere şi suspin
mă zbat cât pot,
să treacă ceasul rău
şi-apoi...
să râd de bucurie.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

aerul din încăpere
miroase a parfum
de busuioc stropit
cu sângele roşu
al iubirii eterne
corpul tău
(stră) luceşte în luciul
razelor calde care
intră în cameră
prin fereastra plină
cu flori alb-albastre,
cuvintele se sparg
(dez) legându-se în vorbire
pe o gamă în re-major,
invitându-mă la un vals
pe uşa oamenilor maturi,
nu-mi rămâne decât
să spun: da sau nu!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trucuri ieftine în haine vechi

Ca de obicei...
Vulcanul îşi varsă
Lava pe Pământ,
Iar cel ce-şi bagă
Capu-n oală
Rămâne cu zgaidele
Fluturând precum
Două steguleţe
Bătute de vânt.
Răsăritul Soarelui
Ajunge şi la vârf,
Dar şi la poalele muntelui.
Ferice de cel ce stă la poale
Când se înteţeşte furtuna,
Căci este protejat de pomi
Şi vai şi amar de cel ce stă în vârf,
Căci este aruncat de la înălţime
Provocând un nou cutremur
Legănând martorii timpului.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu

S-au rupt enorme bariere,
Şi-a năvălit lumina,
În mijlocul acestei ere,
Te-ai ivit, Cristina.

În haosul de nedescris,
De voioşie plină,
Triumfătoare ai descins,
Angelică Cristină.

O rază plină de splendoare,
Cu strălucirea ta divină,
Pentru mine ai fost Soare,
Prietenă Cristină.

Ce frumos e să visezi,
Dar nu asta îmi e vina,
N-aş vrea să te eclipsezi,
Tocmai tu, Cristina.

Şi al durerilor crunt val,
Lângă tine se alină,
Dar acum tu eşti ideal,
Frumoasă Cristină.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microb genetic

Anii vieţii sunt muncitorii
care beau cu sete din ore şi zile.
În sudoarea frunţii îşi cresc copiii
şi-n lacrimile tălpilor urmaşii.
Ascut lanţul anilor în flacăra
iubirii pe retina ochilor.
Mă descalţ, mândră, de tinereţe
şi aleg numărul potrivit
printre lentile şi dioptrii.
Curăţirea sufletului şi inteligenţa
îmi rămân în perii albi,
iar demnitatea îmi curge prin vene.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cristina Mariana Bălăşoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiromanţie

Destinul stă scris în linii,
Înfloreşte precum crinii,
Se spune că nu-i minciună:
Ce e-n cap şi ce e-n mână!

epigramă de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e ploaie

Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nţelesuri
Şi-mi verşi un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.

Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ştergi din gând văpaia.

Îmi picuri şoapte peste noapte
Şi visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineţi scăldate-n soare.

Îmi picuri toamna să se ducă
Pe-alei de frunze-npăturite,
De ţi-ar plăcea dulcea culoare,
În galben, versuri aurite.

Şi poezia mi-e o ploaie
Şi dragostea de picuri plină,
E tot o apă curgătoare
Şi numai toamna e de vină.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In basmul meu...

În basmul meu, mai ninge cu pelin,
Iar timpul a uitat să se-ntomneze.
Taci! Lasă-mă să plâng şi să m-alin,
Când zorii nu mai ştiu să intoneze

Orgii de roşu închinând mesteceni
Pe malul însetat de anotimpuri.
Dă-mi crucea, rana, cuiele-asemeni
Şi zvon de curcubeie, în răstimpuri.

Taci! Lasă-mă să plâng! Mi-e plânsul veşnic...
Îmi caut iarna, să o port pe scut.
Aprinde torţa, iar e întuneric!
În basmul meu, lumina s-a pierdut...

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut şi spadă

... nu există trecut, nu există trecut
doar memorie crudă
doar un spaţiu prezent în bucăţi desfăcut
de prezenţa mea nudă

nu există trecut, nu există trecut
doar un soi de samară
ce cândva am găsit, ce cândva am pierdut
cu tristeţe amară

nu există trecut, nu există trecut
numai clipe reale
ce mereu lapidar sunt plătite tribut
la nimicuri banale

nu există trecut, nu există trecut
doar abrupta cascadă
cea din care-am ieşit, cea în care căzut
mulţi ar vrea să mă vadă

nu există trecut, nu există trecut
doar ceva ce insistă
că în tot ce-am ales între lance şi scut
- viitorul persistă...

poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă grea

Doi bărbaţi şi două fete
Fac munca pe îndelete...
Vai, ce viaţă, ce amar...
O duc unii... la grătar!

epigramă de Cristina Mariana Bălăşoiu din Cu umoru-n buzunar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna...

în asfaltul răcit bine
se aud tocuri.
În pantofi de lac, negrii
flecurile cântă rapsodii
în re-major şi re-minor.
Vântul frunza-n foşnet
o adie şi părul mi-l despică.
Pământul ca un magnet
atrage covor multicolor de frunze.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia nopţii

floarea pe care o ştiu e plină de curaj
chiar de ar fi să fie răstignită pe cruce
va răspândi şi-n moarte miresme de miraj
între lumini şi umbre emoţii produce.

speranţe efemere în stele fac sondaj
destinul meu străbate o răscruce
floarea pe care o ştiu e plină de curaj
chiar de ar fi să fie răstignită pe cruce.

servesc universul ca un smerit paj
cu gânduri ce extaze-mi pot produce
deliciul bătrâneţii- fericire-n ambalaj
melancolia nopţii un luceafăr seduce.

floarea pe care o ştiu e plină de curaj
chiar de ar fi să fie răstignită pe cruce.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia te usucă, exact ca-n cântecul ăla popular: "Te faci iască, te ba­gă-n boală câinească, te scoate la primăvară galben ca tur­ta de ceară".

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!