Pasare cu pene albastre

Pasăre cu pene albastre,
Martoră iubirii noastre,
De-i sfârşi cântarea ta,
N’asculta ce-mi spune mie,
Dragul meu, căci cine ştie
Dacă mâni nu m’a uita.

Râule cu apă lină
Şi curat ca o lumină,
Cât ne vezi de fericiţi,
Starea noastră n’o răsfrânge,
Mâine poate noi vom plânge
Şi-om fi veşnic despărţiţi.

Iar tu lună, dragă lună,
Tu a nopţilor cunună,
Să nu spui că ne-ai privit.
Poate mâni a tale rază
N’ar putea măcar să crează
Că vreodată ne-am iubit.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze de Lună

Rod al nopţilor promise
Iarăşi stelele veghezi
Şi le rogi să stea aprinse
Vremea umbrelor să-mi ştergi

Şi dacă ai fii uitată
Dacă te-ai întuneca
Eu n-aş vrea să ştiu vreodată
În ce unghi ai luneca

Lună oarbă, dragă Lună
Ce să fac cu visul tău
Tu l-ai coborât din ceruri
Pe o rază-n gândul meu

Şi-acum raza ta mă arde
Şi mă poartă-n stele verzi
Şi de spun cine mă crede
Nici tu Lună nu mă crezi

Lună pleacă şi revino
Lasă-ţi, stinge-ţi, razele
Le simt reci arzând în mine
Şi-mi usucă visele

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze de lună

"Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună!"
Ai zis tu, şi eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duşi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.

"Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază"
Ce din lună se coboară şi pământul îl atinge;
Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
Şi că-n pieptul său viaţa cu căldură se răsfrânge!

Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
A sa linişte eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipă de iubire din viaţa de-altă-dată.

Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă
Şi în locul ei amarul şi pustiul ne rămâne;
Ah! şi ca să porţi povara unui chin ce nu se curmă
Tu cu moartea ta în suflet te târăşti de azi pe mâne;

Dac-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună
A sa linişte eternă, eu aş da de voie bună
Toate razele de lună, toate razele din soare
Să te pot uita pe tine, să simt sufletul că-mi moare.

poezie celebră de Veronica Micle din la aflarea veştii că Eminescu a murit (15 iunie 1889)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze de lună

"Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună!"
Ai zis tu, şi eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duşi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.

"Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază"
Ce din lună se coboară şi pământul îl atinge;
Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
Şi că-n pieptul său viaţa cu căldură se răsfrânge!

Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
A sa linişte eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipă de iubire din viaţa de-altă-dată.

Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă
Şi în locul ei amarul şi pustiul ne rămâne;
Ah! şi ca să porţi povara unui chin ce nu se curmă
Tu cu moartea ta în suflet te târăşti de azi pe mâne;

Dac-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună
A sa linişte eternă, eu aş da de voie bună
Toate razele de lună, toate razele din soare
Să te pot uita pe tine, să simt sufletul că-mi moare.

poezie celebră de Veronica Micle (16 iunie 1889)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Îţi ziceam că e minciună
Când spuneai că eu ţi-s dragă,
Că eşti un împuşcă-n lună,
Drac ce apa o încheagă,

Şi că n-aş putea vreodată
Nici a te iubi, nici crede,
C-a mea inimă jurată
Nici n-aude, nici nu vede.

Şiretenii de muere
Ca să-ncerc a ta iubire...
Dar tu trist şi în tăcere
Ai plecat plin de mâhnire.

Haide, vino, fii cu minte,
Dac-ai fost împuşcă-n lună,
Eu am fost, adu-ţi aminte,
Şi zglobie şi nebună!

poezie clasică de Veronica Micle
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

invitaţie la masă
mă surprinde chiar pe loc
-vrei să merg la tine-acasă?
n-ai cu cine da noroc?

-da... si nu este aşa
o uşoară incercare
ca să vezi camera mea
câte candelabre are

-a... perfect... nu e nevoie
n-am nevoie de lumina
in balconul casei tale
pare a fi lună plină

-nu se poate.... toti vecinii
s-ar uita pe sub perdele
mâine toţi pot a barfi
câte-n lună şi in stele

-a... nu vrei să fiu văzută?
atunci nu mă invita
n-am nevoie nici de masă
caută... pe-altcineva.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de lumină

Într-o floare de lumină Doamne Tu ne-ai aşezat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
Pe cărarea mântuirii o Isuse ne-ai zidit
Să trăim viaţa sfântă într-un duh neprihănit
Numai Tu o scump Păstor a Ta mână ne-ai întins
Să trăim o nouă viaţă păşind Doamne ca în vis
Ne-ai spălat prin al Tău sânge — sângele de pe Calvar
Ca întreaga noastră viaţă să trăim numai prin har

Evanghelia Ta Sfântă fiinţa să ne lumineze
Şi pe palmele-ţi Divine o Isus să ne aşeze
Vrem iubirea ta curată să ne-mbrace azi pe toţi
Căci suntem Isuse Doamne ca şi înviaţi din morţi
De când Tu în viaţa noastră o Isuse ai venit
Suntem o altă făptură cu un duh neprihănit
Dacă ţinta noastră era firea când noi nu te cunoşteam
Astăzi tu ne eşti dar ţintă ca părintelui Avraam

Noi Isus te vrem pe Tine în noi veşnic să rămâi
Să trăim viaţa sfântă ca în dragostea dintâi
Fii-ne dar Tu măsura veşnic dar să te slăvim
Ca ai Tăi Doamne Isuse cu ai noştrii toţi să fim
Şi cântarea biruinţei pururi Doamne s-o cântăm
O Isus Hristos Mesia Numele să-ţi lăudăm
Glorie cinste şi slavă fii de-a pururi onorat
Căci Isus prin al Tău sânge viaţa veşnică ne-ai dat
17-09-2020 mănăştur Cluj-Napoca

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funeste mâni

Presimt
Funeste mâni, care îmi strâng astăzi
Cu forţa voastră brută cărţile damnate
Voi îmi veţi cartona odată
Opera omnia, de lux

Visez,
Funeste mâni, cum, furioase, buzele vor cere
Să le daţi foc
Şi veţi ţine în căuşul scatoalcei
– Reci şi improvizate scrumiere –
Cenuşa spulberată de palele de vânt.

Şi plâng...
Veţi fi la fel de noduroase atunci, funeste mâni.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoase mâni

Presimt:
frumoase mâni, cum îmi cuprindeţi astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
aşa îmi veţi ţinea odată
şi urna cu cenuşa mea.
Visez:
frumoase mâni, când buze calde-mi vor sufla
în vânt cenuşa,
ce-o s-o ţineţi în pălmi ca-ntr-un potir,
veţi fi ca nişte flori,
din care boarea-mprăştie -- polenul.

Şi plâng:
veţi fi încă aşa de tinere atunci, frumoase mâni.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnic...

Soare, lună, lună, soare,
Ornice nemuritoare,
Ce ne plimbă de la scutec
Şi ne duce-n rece pântec...
Lună, soare, soare, lună,
Împletindu-vă cunună
Ne-ncântaţi pe-al vieţii freamăt
Pâna la ultimul geamăt...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

3

Ce-o mai fi mâine, cine poate şti?
Încearcă astăzi fericit să fii!
Bea vin sub lună... Nu ştii dacă luna
Şi mâine seară te va mai găsi.

poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea pe note diferite

Povestea de iubire se rescrie,
Cu note diferite se crează.
Poate că timpul absoarbe întunericul, lumina se reaprinde
Suntem suflete deschise şi raiul de lumină
De la distanţe mari putem reînnoda cordoane
Prietenia poate exista, chiar dincolo de vis.
Dacă ai să poţi schimba ceva,
Nu uita că acel sâmbure de adevăr va înmugurii
Sau va înflori, veşnic rămânând frumos.
Iubirea se poate săruta singură?
Ea, poate fi reinventată ori de câte ori noi visăm.
Ea poate fi cheia unui altar prea vechi, dar Sfinţit de lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună plină

[une dernière nuit]

şi dacă ţi-aş spune
ultima noapte acum mâine ultima zi
cu cine petreci

e toamnă
culori se transformă cuvintele pierd
vechi dependenţe te-ajung

şi dacă şi-aş spune
între mâine şi rest doar
un monument
al meu

azi împlinesc 100 sărbătorim e noapte şi cald din lună au ieşit colţi de vampir când toate luminile tac nu-ntreba până la ce gând mai poţi să numeri

poezie de Anca-Iulia Beidac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monotonie

O zi monotonă urmează altă zi
la fel de monotonă. Ni se vor întâmpla
aceleaşi lucruri iarăşi şi iarăşi,
aceleaşi ore vin şi se duc.

O lună de zile trecând pe lângă noi aduce altă lună.
E lesne de presupus ce se află înaintea noastră:
tot plictisul zilei de ieri.
Iar mâine nu se va sfârşi ca mâine.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu uita, iubito...

Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
De vei putea, de vei putea, de vei putea,
Acel cuvânt ce-a fost şoptit poate pripit,
Dar fără rost nicicum n-a fost, nicicum n-a fost.

Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
Dacă ai vrea, dacă vei vrea, dacă ai vrea,
Trecutul timp, cu tot trecând în tot ce-a fost,
Poate cu-n rost, poate cu-n rost, poate cu-n rost...

Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
În viaţa ta, în viaţa ta, în viaţa ta,
Cum pe pământ purtaţi de vânt cad fulgi de nea,
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita...

Vor trece ani, vor trece luni ca într-o clipă,
Şi zilele ce-au fost cândva cad în risipă,
Nu le uita, nu le uita, nu le uita,
În viaţa ta, în viaţa ta, în viaţa ta!

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog de lună

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ţi-i prind cunună
Şi-ţi cern argint în păr de stea.

Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăşi culc pe mână
Şi o topesc în aşternut.

Mă rog de lună... să-nţeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândeşte noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.

Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Şi braţele să te cuprindă,
Lipindu-te, uşor, de mine.

Mă rog de lună... şi de stele,
S-adune diamant din şoapte,
Să-ţi cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu ştiu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine are credinţă puternică-n suflet ştie ce bine vine de la cer, căci, numai gândind la chipul celui mai iubit Dumnezeu al oamenilor, poate uita de suferinţa ce-l macină şi poate simţi începutul vindecării sale sufleteşti.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum l-am putea numi

Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-şi depăşeşte încercările
Şi lună de lună zâmbeşte
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Şi sufletu-i putrezeşte
Cum l-aş putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăieşte-n iubirea duşilor
Şi-n ei se regăseşte pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Şi umblă pe planetă flămând
Cum l-aş putea numi?
Cine se ridică din praf
Şi nu moare în accidente
Cine nu piere de singurătate
Şi nu mai are sânge de viaţă-n artere
Cine din porunca iubitei
Excelează un salt mortal
Cine trage cu energie
La picioare lanţuri de sclav
Cine ridică munţii din groapă
Cine râde cînd e bolnav
Cum l-aş putea numi?

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia ta

La ce visezi iubito în timp ce-afară plouă,
Mă vezi un nor sau poate, o lacrimă de rouă?
Acolo-n curcubeul iubirilor lumeşti,
Pe cine vezi iubito, pe cine tu iubeşti?

Să fiu eu curcubeul ce din furtună apare,
Sorbind nectaru-ţi dulce cu-a buzelor ardoare?
Sau un pian cu clape ce-ţi cântă în surdină,
Poeme de iubire în nopţi cu lună plină?

Hai spune tu iubito, mă vezi o primavară,
Ce înfloreşte-n vise pe-acorduri de vioară?
Sau poate sunt eu vântul ce bat de-al vieţii dor,
Prin gândurile tale, cu şoapte de amor?

Ori poate sunt o toamnă uitată în noi doi,
Cu simfonii de frunze şi cu cernite ploi?
Sau sunt eu iarna care cu picuri mici de gheaţă,
Ţi-aştern mii de săruturi pe-a buzelor dulceaţă?

Visează-mă iubito, închide-mă în tine
Să-ţi vindec de tristeţe eternul dor de mine,
Şi patru anotimpuri voi sta închis aşa
Un nor în caldă vară, căci eu sunt ploaia ta!

poezie de Gabi Costin (15 octombrie 2015)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pajişti

uite,
dacă tot ne-am întâlnit
pe pajiştea asta tăcută
îţi propun un joc
tu să fii nor de ploaie nebună
eu, umbră de apă curgând
să mă evapor în tine
noaptea
să nu mai fiu

uite, dacă tot ne-am întâlnit
pe pajiştea aceasta albastră
îţi propun un joc
eu să mă întind pe spate
ca o câmpie de păpădii
şi tu să-mi sufli în pene din înalturi
cu toată dragostea ta
cu toată fiinţa ta
să mă spulberi în vânt
să nu mai ating vreodată cu
umbra pământul
să rămân înfipt în buzele tale
în trupul tău
în pupilele tale
să nu mă mai cunosc

uite,
dacă tot ne-am întâlnit pe jumătatea
aceasta de pământ
îţi propun
să ne jucăm de-a ascunselea
eu să te leg la ochi cu un petec de pajişte
înnoptată
să te învârt pe o pasăre călătoare
şi tu să mă cauţi într-o iubire
să mă strigi împrejur
până nu te mai vezi

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea va dăinui

Hai să ridicăm paharul
Şi să bem necontenit,
Să privim cum arde jarul
Colo-n vatră, liniştit.

Hai să bem o sticlă întreagă,
Fericiţi ca în poveşti,
Să-ţi arăt cât mi-eşti de dragă,
Să îmi spui că mă iubeşti...

Noaptea şi-a întins aripa;
În extaz ne scufundăm,
Nu gândi, trăieşte clipa
Şi de lume să uităm.

Mâine mă vei pierde poate,
Cine ştie ce va fi?
Dar şi dincolo de moarte
Dragostea va dăinui.

poezie de Octavian Cocoş (1 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!