Dragostea va dăinui

Hai să ridicăm paharul
Şi să bem necontenit,
Să privim cum arde jarul
Colo-n vatră, liniştit.

Hai să bem o sticlă întreagă,
Fericiţi ca în poveşti,
Să-ţi arăt cât mi-eşti de dragă,
Să îmi spui că mă iubeşti...

Noaptea şi-a întins aripa;
În extaz ne scufundăm,
Nu gândi, trăieşte clipa
Şi de lume să uităm.

Mâine mă vei pierde poate,
Cine ştie ce va fi?
Dar şi dincolo de moarte
Dragostea va dăinui.

poezie de Octavian Cocoş (1 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebi

Întrebi ce e iubirea,
Dar vorbele sunt seci,
Cum să-ţi descriu trăirea?
N-o să înţelegi în veci.

Te-ating c-o sărutare
Pe buzele fierbinţi,
Că poate cu răbdare
O să te fac să simţi.

Iar dacă, cine ştie,
De tine-o să mă îmbăt,
Atunci, cu bucurie,
Sunt gata să-ţi arăt.

Deci, când îmi simţi privirea
Şi tandru te răsfăţ,
Să nu te pierzi cu firea
Că vreau doar să te învăţ.

poezie de Octavian Cocoş (16 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popeye Marinarul

Ţara mea cu munţi şi ape
Simt că s-a umplut paharul
Cine poate să ne scape?
- Popeye Marinarul.

Unii vor să ne robească
Să ne fure buzunarul
Cine poate să-i oprească?
- Popeye Marinarul.

Ne-au umplut ochii de sânge
Străinul şi mercenarul,
Cine poate să-i alunge?
- Popeye Marinarul.

Bezna-i neagră, noaptea lungă,
Şi ne-a copleşit coşmarul,
Cine poate s-o străpungă?
- Popeye Marinarul.

poezie de Octavian Cocoş (27 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două călătorii spre limite absurde

întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine ştie câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta

aşa cum privesc acum
spre cine ştie care lume albă
gândindu-mă cum răzbeşte lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetăţean universal
prin mii şi mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasare cu pene albastre

Pasăre cu pene albastre,
Martoră iubirii noastre,
De-i sfârşi cântarea ta,
N’asculta ce-mi spune mie,
Dragul meu, căci cine ştie
Dacă mâni nu m’a uita.

Râule cu apă lină
Şi curat ca o lumină,
Cât ne vezi de fericiţi,
Starea noastră n’o răsfrânge,
Mâine poate noi vom plânge
Şi-om fi veşnic despărţiţi.

Iar tu lună, dragă lună,
Tu a nopţilor cunună,
Să nu spui că ne-ai privit.
Poate mâni a tale rază
N’ar putea măcar să crează
Că vreodată ne-am iubit.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ridică?

Cine ridică povara din mine
Când cuvintele sunt îngeri de lumina,
Cu rădăcină...
Cum se poate înălţa întreagă memoria
Spărgând zidurile frunţii cu toată furia?

Cine-mi poate lua dreptul de-a nu uita,
Când inima se frânge ca liniştea,
Când mâinile ce-mi întind ciocanul şi cuiele
Sunt aceleaşi ce mi-or dăinui numele?

Cine desprinde de flacari risipa...
Cine-mi ridică aripa?!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem?

Uităm cine ne sunt strămoşii
Uităm de Mircea şi Ştefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance şi duşman.
Uităm ce este Mioriţa,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conştiinţa,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele şi Plaiul,
Uităm părinţii, prea cărunţi.
Uităm să zămislim copii,
Şi pe sărman, şi pe flămând,
Şi pe cei morţi, şi pe cei vii,
Îi tot uităm pân–la mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?

poezie de Ştefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când morţii sunt aşa departe

Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine ştie? – poate
Ne uită.

Când morţii sunt aşa departe,
Şi când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea – cine ştie? – dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.

Priveşte-n jurul tău – e marea
Vieţei; pleacă şi o-nfruntă,
Îmbată-ţi ochii-n contemplarea
Minunilor ce te aşteaptă;
Trăieşte, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.

poezie celebră de Ovid Densusianu din Limanuri albe (1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu poate fi gândită, dragostea nu poate fi cultivată, dragostea nu poate fi practicată. Practica dragostei, practica înfrăţirii îşi au locul încă în câmpul minţii, şi de aceea nu sunt pe aceeaşi lungime de undă cu dragostea. Când toate astea dispar, atunci când dragostea intră în fiinţă, atunci vei şti ce înseamnă să iubeşti. Dragostea nu este cantitativă, ci calitativă. Nu spui "Iubesc întrega lume" ci, chiar şi atunci când iubeşti o singură persoană, ştii, de fapt, cum să iubeşti totul, întregul. Dacă nu ştim cum să iubim o singură persoană, dragostea noastră faţă de umanitate este falsă, fictivă. Când iubeşti, nu există nici unul, nici mai mulţi, există doar dragoste. Numai datorită existenţei dragostei toate problemele noastre pot fi rezolvate, şi doar prin ea putem afla împlinirea şi fericirea.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare mamei

Unde eşti, Tu, mamă dragă?!
De nu vrei să ne vorbeşti,
Vei pleca-n curând în ceruri,
De-acolo să ne iubeşti.

Mi-ai dat viaţă, mi-ai pus nume,
Ai avut grijă de mine.
Sfaturi bune tu mi-ai dat,
Iar eu ţi-am făcut pe plac.

În tristeţea mea şi-n gând
Te am mamă... Stau şi plâng!
Mamă dragă, unde eşti?
Să spui la nepoţi poveşti...

Amândoi m-aţi condamnat,
Faceţi la nepoţi pe plac.
Nu mai sunt copilul vostru?!
Acum voi mă vedeţi monstru!

Mamă, sunt acum om mare,
Nu mă jucaţi în picioare!
Eu sunt rupt din trupul vostru,
Iar voi mă vedeţi un monstru!

Rana voastră... e şi-a mea
Mă veţi căuta cândva?!
Mamă, chipul tău îl port,
De tristeţea ta... sunt mort.

Vei muri! Eu, voi uita,
Toată bătrâneţea ta.
Dacă mori, mamă, de mâine,
Cine te plânge pe tine?!

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândeşte-te, n-ar fi păcat

Învaţă-mă cu ce să-ncep întâi
şi-n care vorbe-anume tuturor
să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi,
şi cum, de-atâtea lumi luminători,

pe gura ta surâsu-i ca un soare;
Ei poate niciodată n-or să ştie
din fiecare clipă trecătoare
cum ne-am durat noi câte-o veşnicie

iubindu-ne; şi nu vor şti că-n glas
îţi cânt atâtea cântece când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
nişte cuvinte simple-ar fi rămas.

Învaţă-mă cu ce să-ncep şi cum
să-i spun aceste-i lumi cât mi-i de dragă
că te-a născut, cu truda ei întreagă,
pe tine, bucuria mea de-acum.

Ea, poate, niciodată n-o să ştie
c-a înflorit în flori şi-a curs în ape,
că din pământ şi sura veşnicie
să mi te-aducă, aşa cum eşti, aproape.

Şi, fiindcă o să murim şi noi odată,
gândeşte-te: n-ar fi păcat să moară,
cuprinsă-n noi, atâta primăvară,
şi dragostea cu inima deodată?

De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
şi eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca dispreţuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.

poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru mama

Aşa cum vrăbiuţa ciripeşte,
Iar ciocârlia cântă-n orice vreme,
Aşa cum guguştiucul gângureşte,
Îmi cânt şi eu amarul în poeme.

Aşa cum ploaia cade ca nebuna
Când norii-astupă zâmbăreţul soare,
La fel plâng ochii mei întotdeauna,
Atunci când gemi şi văd ce rău te doare.

Aşa cum marea este agitată
Atunci când bate vântul cu putere,
La fel şi mintea mea e tulburată,
Că nu pot să-ţi aduc o mângâiere.

Aşa cum în război cel plin de sânge
Priveşte-n sus şi nu-şi pierde credinţa,
La fel şi eu, când inima se frânge,
Mă rog aprins, ştiindu-mi neputinţa.

Şi-aşa cum luna, cu al ei renume,
Apune, dar rămâne între stele,
Şi tu, când o să pleci din astă lume,
Vei dăinui în versurile mele.

poezie de Octavian Cocoş (28 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea cea nouă, adusă lumii de Iisus Hristos (Noul Testament)

Lume, dragă lume, pentru veşnicie,
Eu o Lege nouă ţi-aduc astăzi ţie:
De acum încolo, lume, ţine minte,
Lasă răzbunarea "dinte pentru dinte,

Moarte pentru moarte, mână pentru mână,"
Ci numai iubirea-n suflet să-ţi rămână.
Pe al tău aproape tu să îl iubeşti
Ca pe tine însuţi şi te mântuieşti!

poezie de George Budoi din Biblia în versuri (17 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun bărbat

Cel mai bun bărbat din lume
Nu e prinţul din poveşti,
Nu e cel ce-ţi spune glume
Şi te face să zâmbeşti.

Nu e cel ce te iubeşte
Şi te-alină când ţi-e greu,
Ce cu drag te ocroteşte
Şi alături ţi-e mereu.

Nu este acela care
E nădejdea ta dintâi,
Când ceva cumplit te doare
El îţi stă la căpătâi.

Cel mai bun bărbat, nu-i şagă,
Este omul blând in veci,
Care poate să-nţeleagă
Când îi spui că vrei să pleci.

poezie de Octavian Cocoş (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă, nu pierde clipa

Sărută-mă!... nu pierde clipa
Cuprinsă-n palme de păcat
Şi-ncearcă a-nteţi risipa
Veşmintelor... până la pat.

Aruncă-le!... i-aşa de bine
Să simt pe piele buze moi,
Ce-mi sorb adâncurile pline
Şi mierea fluturilor... goi.

Sărută-mă!... nu pierde clipa
De îndrăzneli care mă ung
Ca un fior, născut din pripa
Ispitelor, ce nu-mi ajung.

Stârneşte-mă!... şi mă aprinde!
Descătuşând trăiri rebele
În trupul care mă cuprinde
Cu fulgere de dor... şi stele.

Sărută-mă!... nu pierde clipa
Când fierbe sângele în noi
Şi ceru-şi scutură aripa
De nebunie... şi de ploi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Dacă tu ai pleca...
Răul ar înghiţi sărutul
Simţirea şi nevoia de tine
Recunoscând îndrăzneala de-a iubi.

Cuvintele mele, puţinele...
Întreabă cerul, noaptea, stelele
Pe vântul care se pierde printre nori
Mă pierd şi eu în muzici şi în sfere...

Gândurile îmi muscă carnea
Foşnesc obosite fără sens
Parcă-ar aştepta parcă-ar pleca...
Le mai aud încă glasul sacadat.

Dincolo de orizont de mâine
Şi vagi prezenţe... se voiau prin timp
Dragostea mea persistă dincolo de ieri
Dincolo de îmbrăţişarea promisă ce arde.

Cad clipele albe peste ochii-nduratori
Şi peste trupul meu legănat în lumină
Ard amintirile şi întristările...
Şi patima pe care cu greu am învis-o.

poezie de Teodora Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de uitare

Uităm să fim buni,
Uităm să fim veşnici,
Uităm să fim fericiţi,
Uităm să fim liberi,
Uităm să fim oameni,
Uităm să fim uitare,
Tăceri nemuritoare,
Uităm să fim noi.
Uităm să fim!

poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu că mă iubeşti...

Eu ştiu că mă iubeşti, frumoaso,
De ce-mi trimiţi surâsuri reci?
Ah, nepăsarea asta las-o
De nu vrei să mă pierzi pe veci.

De vrei o viaţă să te-ascult
Arată-ţi dragostea întreagă:
Cu cât mă vei iubi mai mult,
Cu-atâta îmi vei fi mai dragă!

poezie de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus paharul!

Hai să ridicăm paharul,
Sus Feteasca, sus Cotnarul!
Dacă ţii la băutură,
Sus paharul încă-o tură!

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (3 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripa

era amorţită de atâta zbor
frânt în izvorul cunoaşterii
vântul îmi frângea ultima
e
moţie arun
cată la ora doisprezece noaptea
în inima oraşului eliberat de umbre
nu scrie nu mai citeşte nimeni
ascultă în jurul tău cum se trag husele
as
cultă era aripa care ştie multe
ştie să zboare la joasă înălţime
(?!) ştie că poate fi aripă de înger

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu de zăpadă

La ceasul şi în ziua-n care
Mi te vei stinge pâlpâit
Să-ţi fie părul de ninsoare
Şi tot ce încă nu te doare
Să ţi se vindece iubit.

Să-ţi vină moartea ca zăpada,
Ca prima iarnă din poveşti
Şi să-ţi acopere grămada
De trup, care să fie prada
Ninsorilor. Să mă iubeşti
Şi sufletul să-ţi fie nins

Până la cer necontenit.
La cel ce e de neatins
Un om de nea s-ajungi împins
De visul care l-a topit.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (20 decembrie 2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!