Povestea pe note diferite

Povestea de iubire se rescrie,
Cu note diferite se crează.
Poate că timpul absoarbe întunericul, lumina se reaprinde
Suntem suflete deschise şi raiul de lumină
De la distanţe mari putem reînnoda cordoane
Prietenia poate exista, chiar dincolo de vis.
Dacă ai să poţi schimba ceva,
Nu uita că acel sâmbure de adevăr va înmugurii
Sau va înflori, veşnic rămânând frumos.
Iubirea se poate săruta singură?
Ea, poate fi reinventată ori de câte ori noi visăm.
Ea poate fi cheia unui altar prea vechi, dar Sfinţit de lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul absoarbe iubirea?

Timpul absoarbe iubirea pasională
Dar nu o poate elimina
Iubirea- drogul necesar ce nu cuprinde mintea
Ne vom desprinde inimile acestea ancorate în vis?
Sau vom închide clepsidra timpului în bătaia vântului
La răscruce sau la amurgul inimii
Lumina noastră s-a ancorat cu viteza ei
Ne va risipi toate valurile la un ţărm liniştit
Când fiecare seară se vrea a fi deosebită
Când principalul spectacol de teatru
Se scrie fără a fi jucat pe o scenă
Fiecare dintre noi e dator cu o moarte albastră sau poate roz.
Privirile ne vor atinge lumina din priviri
Noi vom privi lumina ca pe o risipire de vis.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea-n doi

Dragostea nu există!
Există vis, există ţeluri, cum spui tu.
Există pace în suflet, dar nu şi între oameni
Există adiere de vânt ce-ngheaţă templu luminat...
Crezi că poţi schimba ceva?
Nu. Răspuns răspicat al unui vas de ceară
Nu. Adiere a unui magnific cer...
Nu. Am lacrimile ce curg în nesomn
Am amintirea unui loc obscur...
Sunt singură...
Atât de singură că nu voi mai auzi nimic în jur
Sunt singură şi pot fi singură,
În nedreptatea omenirii mă pot scufunda
Până voi ajunge lumina, pajiste
De ce atâtea sfaturi?
Fiecare face ce îi e destinat...
Trebuie să îşi accepte soarta.
Merită să schimb ceva?
Bine atunci lasă-mi aripile libere,
Să-şi ia avânt şi să se desprindă cu iuţeală!
Să scrie un mesaj de adio:
Fiecare zboară cât poate, fiecare are aripi.
Poate să le folosească,
Fiecare poate să plutească....
Restul e doar supoziţie, ideal, frumuseţe şi decor.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra de neînlocuit

Te caut de mult timp şi tu eşti atât de departe...
Acum că te-am găsit distanţa aceasta
Îmi scoate sensibilitatea în afara sufletului
Şi voi aşterne pe hârtie iubirea
O iubire imposibilă se poate scrie?
Da, se scrie ca o coală cu cerneală incoloră
Dar se scrie şi poate aduce fericirea
O fericire unică şi individuală
Poate că neîmpărtăşită în totalitate...
Tu crezi în iubirea nemărturisită?
Oare există?
Sau există acea imagine ideală despre iubire....
Eu am să cuprind lumea cu idealul meu
Şi ochii tăi se vor umple de lumină
Suntem aici să visăm ce alţii nu au putut
Şi jocul nostru de iubire nu se va termina curând.
Nu-mi doresc a fi o piatră la gâtu-ţi frumos
Dar una căreia să-i plângi şi să-i cânti duios
O imagine de vis, într-o lume de poveste...
Un capriciu într-o noapte insiprată de dragoste
Un covor albastru stă întins în camera primitoare
Tu mă saluţi cu ochii semi-închişi de iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a putut iubi doi ani, aşa cum mă iubise ea, poate uita o vreme fericirea de atunci, dar ea va înflori din nou, cu alt chip, din acelaşi izvor, fiindcă un om nu poate avea două suflete şi mai ales nu poate trăi fără iubire.

citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 1 de Marin Preda (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agenda... secretă

Agenda asta-i foarte importantă
Şi poate fi şi lacătul şi cheia
Deci astăzi căutăm o vinovată
Şi aceea poate fi... numai femeia.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte staţii de lumină

Ating lumina, ating stelele şi luna
Ating viaţa şi mă voi adânci în suferinţa unui vultur
Zbor spre alte staţii de lumină
Cu gândul meu mă risipesc şi mor
Mor în fiecare zi şi renasc crezând că m-am născut întâia oară
Greşesc şi visez ca un om în deplinătatea atingerii lui
Am doar un an sau poate doi să sper
Căci ninge şi la noi în suflet cu iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură voce poate schimba gândirea unei săli pline. Şi dacă o voce poate schimba mentalitatea unei săli, atunci poate schimba un oraş. Dacă poate schimba mentalitatea unui oraş, poate influenţa un stat. Dacă influenţează un stat, influenţează o naţiune şi lumea întreagă. Vocea TA poate schimba lumea!

citat din Barack Obama
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Războiul e în noi, dar sigur se va termina,
Nu e un vis al unui om bolnav, ci doar
Un scenariu nereuşit, dintr-un film neregizat.
Uităm cum să pierdem, lacrimile noastre se scurg,
Sau să pătrundem în esenţă vii, într-o lumină fără sfârşit.
Vom izbăvi în orice mod, cu lumina dragostei divine
Şi vom atinge norii într-un alt decor.

Nu ne mai distrugeţi inimile în zadar,
Noi suntem liberi şi nu suntem sinucigaşi,
Vom lumina ca un far în noapte,
Iar aripile vor zbura spre alte orizonturi,
Evoluăm, ne mântuim, dispunem de vis,
De emoţie, de lumină, de paradisul trist.
Vom izbăvi oriunde, oricând,
În orice mod, de orice mijloace dispunem.

Dominaţia rusească ne ascunde lumina
Sub predicţia unui vis uitat al copilăriei sumbre,
Suntem mai atinşi de vină, sau uităm să luminăm,
Ne pierdem în ale lumii măşti,
Suntem ca un pian dezacordat,
Ce nu mai poate schimba inimile oamenilor,
Nici minţile nu le vor mai relaxa.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi aceia care iubesc Adevărul vor înţelege condiţia de ingenuă jertfă a păpădiilor, în logica vieţii de a ieşi biruitoare. Povestea lor, simplă, poate fi acel ceva pe care îl pierdem uneori - poate, sinele şi, poate, inspiraţia, poate, altfel spus, scopul şi modul în care le putem atinge -, dar şi acel ceva regăsit în omul purificat, aflat pe drumul nesfârşit al devenirii continue.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor

Ating lumina, ating stelele şi luna
Ating viaţa şi mă voi adânci în suferinţa unui vultur
Zbor spre alte staţii de lumină
Cu gândul meu mă risipesc şi mor
Mor în fiecare zi şi renăsc crezând că m-am născut întâia oară
Greşesc şi visez ca un om în deplinătatea mulţumirii sufleteşti
Am doar un an sau poate doi să sper că ninge
Şi la noi în suflet cu iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubire

Iubirea, singura armă a tuturor
Ce nu se-ntoarce împotriva lor
Ci a propiei persoane fără de lumină...
Iubirea o artă teatrală nesimulată,
Ce poate aduce vindecarea tuturor
Chiar a orbilor, surzilor şi păcătoşilor,
Iubirea un paradis în care totul este
Un cântec fără întrerupere al inimii...
Iubirea, o armă ce arde odată cu zbuciumul sufletului,
Iubirea, o magie fără oprelişti,
O imagine ideală a frumuseţii,
În plenitudinea fiinţei, în oglinda creaţiei neproiectate.
Oglinda celor două trupuri se poate reasambla în iluzia imaginaţiei colective
Iubirea... un mijloc de comunicare uneori fără cuvinte,
Alteori risipind energia şi vibraţia nelimitată a iubirii.
Iubirea ancorată în inima de piatră.
Iubirea proiectată în mii de culori.
Sufletul zburând către orizontul pierdut în ochii iubitului.
Iubirea, un veşnic mod de a ne aduce ca ofrande zeiţei Afrodita şi zeului Zamoxle.
Iubirea, un dar ce poate fi înapoiat nealterat, aceleaşi fiinţe dragi.
Peste un timp, peste ani sau în veşnicie!

poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literele existenţei

Chiar nu poţi înţelege că merit mai mult?
Mai mult de atât. Mai mult decât o gheaţă de Luvru.
Eu decorez în gheaţa albiei de râu
Sau sfidez idealuri de lumi paralele
Am să închid lumina, am să închid unghiurile de lumină.
Voi deveni Săgeata de lumină,
Pe care o vei arunca în alte spirite, spre a se desprinde de cer
Pentru a făuri îngeri de gheaţă... atingeri de lumină vie
De vreau să schimb o viaţă, pot să o plimb prin diferite locuri,
Apoi să calc pe mormintele viilor din cimitire.
Dacă trebuie să luminez, voi brăzda cerul cu o săgeata
Săgeata va fi inscripţionată cu acest cuvânt: "iubire".
Fiecare petală de iubire, se va risipi dincolo de flori,
Dincolo de literele abătute ale existenţei.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea prin litere

Inima mea comunică cu a ta, dincolo de bariere
Dincolo de gânduri... ele doar se aventurează în necunoscuta iubire
Iubire sinceră... scăldată în razele de soare.
Permite-mi atingerea... cu aceste litere!...
Lăsând timpul să construiască un pod durabil între iubirile noastre
Îmi place civilizaţia şi cultura egipteană...
Piramidele cu toate misterele lor...
Dar tu eşti Marele Mister...
Permite-mi să te cunosc, dincolo de cuvinte...
Atitudinea ta drăgăstoasă mă gâdila sub ochi
Cere-mi să te trezesc la orice oră din noapte...
Te voi trezi cu Iubire, arătându-mi frumosul,
Stelele şi prea plinul iubirii celeste
Arată-mi inima ta... drumul şi pasiunea revederii!
Eu ştiu că doar iubirea ta mă poate salva.
Simte... mângâierea mea dincolo de aceste cuvinte!
Crează o lume a noastră, fericită...
Prosperă şi vindecătoare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul nu poate supravieţui în lumină, dar lumina poate străluci în întuneric!

citat din Odille Rault
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi toţi suntem Sinele care nu se schimbă, dar găzduieşte în el delirul minţii evolutive, doar rătăcirea gândului crede că e un drum de făcut pentru a ajunge undeva. Sinele e de o veşnicie Aici şi Acum. Chiar şi ideea ego-ului de superioritate sau inferioritate este văzută în EL. Chiar şi întunericul şi lumina sau dorinţa ego-ului de a-i învăţa spiritualitatea pe alţii pe care el, ego-ul nu poate vedea că sunt totul din întreg, ci îi crede ca şi el biete gânduri handicapate este văzută în Sinele tău. Înainte de a pretinde că poţi învăţa pe alţii dezvaţă-te pe tine de rătăcirea în dualitatea lumină-întuneric. Ego-ului îi e frică de întuneric pentru că el crede că în lumină poate vedea formele, el nici măcar habar nu are că adevărata ta identitate este veşnic nenăscută. Jnaninul însă este dincolo de nevoia de lumină şi întuneric, veşnic nenăscut. Identitatea lui nu e o persoană care aidoma unui copil de 5 ani doarme şi caută lumina pentru că "Dumnezeul" lui gândul l-a învăţat frica de întuneric. De ce îi e frică ego-ului de întuneric? Pentru că atât forma lui cât şi alte forme iluzorii se dizolvă în el. Întunericul nopţii şi al morţii îl înfricoşează pentru că el, ego-ul pretinde "evoluţia" cu lumină, pe un drum care nu există, pentru că nu e nicăieri de ajuns.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina şi apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spaţiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranţa spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna şi mă priveşte atent
Sunt doar un om... visez şi mă luminez...
Timpul se risipeşte în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipeşte în zori...
Cuvintele vor reacţiona
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Şi vom risipi valurile tulburi ale întunericului.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate dacă ne-am folosi constructiv energia, irosită adesea în fuga constantă de propriu adevăr, am reuşi să ne bucurăm de viaţă. Atât cât se poate. De frumos şi lumină, ascunse într-o frântură de clipă firavă, pe care ne-a fost dat să o trăim doar o singură dată!

Andreea Palasescu (23 februarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea

Fiecare floare merită îngrijită,
Fiecare petală va rămâne frumoasă
Fiecare ramură de pom se poate ancora în respiraţia nocturnă
Până ce dimineaţa va scălda o altă aripă de speranţă
Pe ceruri albastre, senine
- Spală-te bine, ochii tăi s-au deschis!
- Vezi mai adânc ca oricând!
E timpul să-ţi asculţi inima şi să visezi frumos.
Viaţa este un albastru decor, pe care noi îl facem să vibreze, Să se destăinuie lumii absente
Şi dacă trebuie să crezi în ceva, crezi mai mult
În valorile cu care te-ai născut
Nu mai crede în himere, fericire sau bogăţii!
- Crezi că poţi acoperi idealul tău de iubire,
Dincolo de nereuşita vibraţie?
Munţii vor fi sfetnici buni, în prag de disperare.
Timpul se va opri să bată... A trecut vremea ta.
Poate a trecut şi vremea noastră...
Şi eu am plecat subit...
Poate că am prins drag de iubitele tale iele,
Dincolo de vis, dincolo de veşnicie nedreptăţile se risipesc, Prevenind o urgie sentimentală,
Voi pleca, cu amintiri, din locul numit punct.
Mă voi întâlni cu un alt destin, plamădit din aluatul iubirii...
Şi ne vom proiecta pe nori,
Devenind o parte din viitorul tinerei generaţii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de înviorare

A trecut timpul şi eu mă asemăn unui plop,
Unei salcii în vibraţie de lumină...
Am să mă deschid, pentru a vibra...
Am să culeg zâmbete din lumi îndecise.
Am să-mi dezvoltat intuiţia şi am să devin înger.

Lumina devine rază a sufletului,
Magia devine realitate spre care eu converg
Oglinda e reprezentarea frumosului din suflet
Poţi culege vis, creaţie şi lumină...
Vibraţia reînnoirii spirituale.
Sufletul renaşte în Lumină,
Dincolo de alfabetul latin...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună să ne fie inima

Mă-nchid adesea si sufăr in tăcere
Ochii mi-s lacrimi de roua
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.

Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc sa ar pământul roditor al ţării
Dar locurile au fost vândute străinilor

Străini am devenit chiar noi in scumpa tara
Uitând sa mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toti, prigoniti...
Suntem victimele unui regim?

Nu suntem decat marionete ale marilor puteri
S-au rupt si aţele si ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniştea unui mormânt
Am amutit cu totii la intrare, am obosit sa schiem lumi murdare
Am obosit sa ne mai ascultam pe noi...
Dar si pe altii ii ignor
Am obosit... Dar poate ca lumina nu poate face Selecţie divină!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!