M-a-nfiorat natura ...
Un ram în floare freamătă la geam.
Alerg să văd de-aievea e, sau vis.
Ca să nu-l sperii, privesc prin perdea;
E primăvara!... poposea-n cais...
Venea ca-n orice an, după tipic,
Să-mbrace-n flori, așa cum era scris,
Tot ramul peste iarnă dezgolit,-
Priveliștea cerșind bis după bis.
Toti pomii freamătă la unison.
Cât vezi cu ochii muguri s-au deschis.
Miresmele plutesc îmbietor
Și năvălesc prin geamu-ntredeschis.
M-a-nfiorat natura renăscând.
Cu drag privesc, cum se-admira Narcis.
Parcă nirvana-n brațele-i m-a strâns.
Și pe Pământ e-un colț de Paradis!...
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tu n-ai venit!
Iarba-și saltă brațe verzi
Printre pomii din livezi.
Vine primăvara!... Vezi?!
Cuib de păsări părăsit
Peste iarnă șubrezit,
S-a-ntremat. Tu n-ai venit!
Tu, cu gura-ți de căpșuni,
Ne-ai facut pe toți nebuni.
Nu ai vrea să te îmbuni?!
Stau și te privesc posac,
Ca un petec fără sac.
Nu mai pot! Cât să mai tac?!
Ramuri s-au gătit cu flori.
Când te văd mă trec fiori.
Cât o să mă mai ignori?!
Ți-o spun fără înconjur;
Nu mai pot nici eu să-ndur,
Să te-aștept, să te conjur!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarăși primăvară
Păsările călătoare
S-au întors iarăși la cuiburi
După ce-au zburat pe mare
Și s-au întrecut cu valuri
Înșirate pe o sfoară
Pe balcon se-ntrec în triluri
Parcă-mi vine-o sărutare
Să le dau pe cioc pe pufuri
Auzindu-le cum cântă
Unui cireș bătrân și strâmb
Floarea-i s-a deschis îndată
Și a albit colo pe dâmb
Eu le privesc stând nemișcat
După geam să nu le sperii
Azi mi-e chipu'-nseninat
De minunea primăverii
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plămădire cerească
vântul mă învăluie cu parfum de magnolii
primăvara a venit cu minuni de poveste
dar tinerețea mea este roasă de molii
ce-a fost frumos în ea azi nu mai este.
dar mă bucur de timpul acesta renascent
muguri de speranțe freamătă la geam
pe cântecul vieții vreau să pun accent
și pe poezia verde... este tot ce am.
s-a îmbrăcat în galben grădina cu narcise
boboci de lalele parcă stau să pleznească
în mijlocul ei am strâns mirene vise
ninse de stele- plămădire cerească.
sunt izvorul nesecat de gânduri
slove înșirate pe sute de rânduri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din flori de nufăr
Din flori de nufăr împletit-a punte
Natura, peste luciul nesfârșit,
Lumina-n cupa lor s-a cuibărit,
Zădărnicia timpului să-nfrunte.
Suav miros, în rătăciri nomade,
Spărgând hotarul șubredei blazări,
Desferecat, se scurse din visări,
Scăpând din încâlcitele năvoade.
De prin străfund de lacuri, ca-n oglindă,
Gemene flori și-ntoarnă al lor chip,
Tânjind spre cerul ancorat în grindă,
După străvechiul lumii arhetip
Și-n cercuri infinite se perindă,
În sacru ritual, stereotip.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul castanului
Freamătă ușor castanul
Mângâiat de-al palei vânt,
Își ridică, veteranul,
Vesel fruntea din pământ.
Florile-i sporesc elanul,
Păsări se întrec în cânt,
Freamătă ușor castanul
Mângâiat de-al palei vânt.
Dezgolit de-al său veșmânt
Toamna-i cere-n vamă banul,
Vieții-i face legământ,
Adaugă-n tihnă anul,
Freamătă ușor castanul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu flori
Ninge cu flori de cais și flori de măr,
Ninge în taină, vis și adevăr,
Îmi bate-n geam, târziu, un ram de stele,
Alerg pe-un câmp de flori de viorele.
E fraged cer și fraged vis, cuvântul,
A-nmugurit în orice colț pământul,
Lumina ca o candelă mustește,
Un an de muncă nou se pregătește.
Se-ntorc la cuiburi păsări călătoare...
Pe câmpuri cântă roiuri de tractoare,
Cu flori în plete,-n marmuri ceruite,
Sculptez din nou aducerile-aminte.
Se-ntoarce la geneză libertatea
De-a renaște-o altă primăvară,
Îmi bate-n geam un ram de stele, noaptea,
Îmi bate-n geam în fiecare seară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimb
O crenguță de cais,
M-a trezit în zori din vis
Și, deși-mi bătea în geam,
Vă spun sincer, n-o știam.
Mai deunăzi, spre seară,
Era doar o creangă goală
Și acum, după cum pare,
Este plină de petale.
Mă apropii s-o privesc,
Are strai împărătesc
Și de jur în jur e plină,
De bobițe de lumină.
Într-o altă zi i-am zis:
"N-ai vrea floare de cais,
Să-ți dau eu rochița mea
Și tu să mi-o dai pe-a ta"?
Și ce credeți c-a făcut,
S-a plecat pân'la pământ,
Mulțumind de poezie
Și mi-a dat rochița mie.
poezie pentru copii de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cânt de ploi pe flori de liliac
E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viața urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenușa iernii... din eter.
În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieții stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.
Povara florii, este iar... miros.
Blândețea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăși a învins.
Un flutur se hrănește din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine știe câte flori...
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,
Parcă s-a scurs un colț de paradis.
De-atât frumos și gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Și cânt de ploi,,, pe flori de liliac.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară de Crăciun
Cum se-nfioară vinul,
Când vița dă în floare,
Se tulbură creștinul,
În prag de sărbătoare,
Cum freamătă plugarul,
În fapt de primăvară,
Așa pogoară harul,
Prin case, pe la țară...
Copiii bat meleagul,
Zburând din tindă-n tindă,
Și-nnobilează pragul,
Cu câte o colindă,
Trezind din adormire,
Și renăscând solia,
Vestesc prin omenire,
Că s-a născut Mesia!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine primăvara
Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineață privesc peste dealuri
și nici un semn sau poate unul foarte mic,
niște flori grăbite au început să-și scoată colțul
chiar la mine-n grădină.
Și iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecați zâmbesc
ca după un somn lung și odihnitor,
noaptea-mi trimite frig și îngheț
și cuvinte bolovănoase la șlefuit.
Primăvara asta are caii împiedicați
și diminețile cu genele stufoase pe ochi.
Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simți cum urcă prin mine
și voi aștepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
și lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara are caii împiedicați
Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineață privesc peste dealuri
și nici un semn sau poate unul foarte mic,
niște flori grăbite au început să-și scoată colțul
chiar la mine-n grădină.
Și iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecați zâmbesc
ca după un somn lung și odihnitor,
noaptea-mi trimite frig și îngheț
și cuvinte bolovănoase la șlefuit.
Primăvara are caii împiedicați
și diminețile cu genele stufoase pe ochi.
Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simți cum urcă prin mine
și voi aștepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
și lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri calzi ce cad
E-un ritual ce parcă s-a născut
Din liniștea de piatră a mesei de tăceri,
E caldul obicei de sori de lut
De-a rupe raze-n pomii grăniceri.
E nudul obicei din zori de zi
Plânsorile din flori desferecând,
Sunt muguri calzi ce cad, sunt muguri vii,
De primăveri eterne fremătând.
E-același ritual de mii de ani,
Când pașii te mai poartă prin livezi,
E veșnic ritual de pomi orfani
Ce plâng copiii calzi și vii și verzi.
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul ultimului vis
Mă retrăsesem într-un colț de lume
Ca într-un început de nouă viață
Când îl aud, devreme-n dimineață,
Prin pomii înfloriți, cântat, un nume.
Privesc atent la pasărea ce zboară,
Dar nu e ea cea care-mi cântă mie,
În trilul ei e-o altă armonie.
Nu, nu e numele ce mă-nfioară!
Se-ascunde-o adiere printre ramuri
Și-o urmăresc petală cu petală
Cum se alintă, caldă și domoală,
Dar nu se-nalță numele-n balsamuri.
Un flutur alb se-ndeamnă către-o floare
Și-l urmăresc în zboru-i singuratic
Prin aerul curat, primăvăratic,
Plutind ușor, în irizări de Soare.
De printre flori și ramuri de cais,
O voce m-a oprit din căutare
Șoptind un nume și, spre-a mea mirare:
"Eu sunt ecoul ultimului vis".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-oi regăsi sub pomii din livezi,
Muguri de flori, în plete să-mi așezi.
Pe pieptul meu, arzând, ai să visezi,
În cântul ne-ntrecuților aezi...
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
Scârțâie sub tălpi zăpada, gerul țese flori pe geamuri
Iarna își arată colții, vântul șuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi se-arată
Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, strălucește-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Și mă ninge cu steluțe iarna-n zi de sărbătoare
Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
...,, plopii fără soț'' și teiul, lacul și floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu și de pana lui măiastră
,, Tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul''... și-Universul
El, poetul nepereche, le-a cântat duios cu versul
El lucește printre stele și ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu țara, codrul, munții, marea...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
Scârțâie sub tălpi zăpada, gerul țese flori pe geamuri
Iarna își arată colții, vântul șuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi s-arată
Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, strălucește-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Și mă ninge cu steluțe iarna-n zi de sărbătoare
Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
,,... plopii fără soț'' și teiul, lacul și floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu și de pana lui măiastră
,, Tot ce mișcă-n țara asta... râul, ramul''... și... Universul
El, poetul nepereche le-a cântat duios cu versul
El lucește printre stele și ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu țara, codrul, munții, marea.
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai lasă-mă...
Mai lasă-mă să te privesc o dată
Înveșmântată-n flori de caprifoi!
Să te mângâi, cu degetele roi,
Să-ți văd din muguri, sânii cum tresaltă...
Sub ale gurii mele buze moi,
Să te-nfiori ca-n unde luna, toată!
Mai lasă-mă să te privesc o dată
Înveșmântată-n flori de caprifoi!
Pe iarba crudă să te lași culcată,
Ca pe-o enigmă-ncet să te desfoi,
Cu palme de culoare, mai apoi,
Să te pictez zeiță întrupată.
Mai lasă-mă să te privesc o dată..
rondel de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă-i vecina noastră
Frumoasă ca o floare-n glastră,
Vecina-mi pe mulți amăgea;
Degeaba privesc spre fereastră,
C-o face ea, dar... cu perdea
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel ce privește și vede
Privesc și văd copiii plângând,
lacrimi stând după gratii,
privesc și Îl zăresc pe El,
crucificat sub cer,
privesc și văd în curte un miel,
în poartă un clopot din flori,
sub teiul pitit după casă
un blid cu colivă-negrită,
corbii deasupra roată,
icoane cântând în zăpadă,
iar clopotul bate și bate...
Tata pleacă din casă,
tăcere albă peste toate câte văd
și cruci înghețate-n morminte.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Agățată de cuvinte
Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit și mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.
Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
Restul rămâne în tine și ningi.
Am fost un zâmbet în vocea ta
Și-o privire într-un strigăt
Agățat de cuvinte.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!