Te iubesc pentru felul acesta neînţeles în care îmi robeşti gândurile, tăinuindu-le în adâncimi necuprinse de păcat. Şi pentru că apoi, într-o clipă efemeră, cuprinzându-mi goliciunile sufletului îmi redai libertatea.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În chip straniu, tu esti oglinda sufletului meu. Mă redai fericirii şi limpezeşti apele gândurilor cu un zâmbet firav. Adorm la umbra inimii tale, ascultând glasul tăcerilor, într-o dulce mângâiere. Zgomotul viselor mă poartă agale la braţul tău. Eşti dimineaţa mea de vară, cu aromă de speranţă şi noi începuturi. Ajută-mă să mă pierd într-o dulce fericire! Eu te voi ajuta să te regăseşti...

Andreea Palasescu (9 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firesc, integru şi asertiv, într-un acord subtil şi asumat cu destinul. Stăruie în schimbare şi în dorinţă de recunoaştere şi regăsire a fărâmei de lumină care dăinuie în celălalt, indiferent de adâncimi necuprinse şi întuneric. Pentru că suntem răspunzători de calitatea vieţii şi de lecţia pe care încercăm să o împărtăşim. Iubeşte şi iartă mult, consecvent şi plin de răbdare. În definitiv noi suntem înfăptuiţi din experienţe şi trăiri dobândite în timp, datorită celui care a produs răni adânci dar şi brume de frumos în interior. Întotdeauna datorită şi niciodată din cauza. Concluzia aceasta ne ajută să înţelegem cât de necesar este să fim buni şi să dăruim.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am promis un gând cu fiecare asfinţit molcom. N-am ştiut cum altfel să agăţ tăcerile de ramurile unui văzduh albastru, cât să ne adăpostim sufletele. Evidenţele par să fii spulberat fără milă fiecare emoţie firavă. Ca şi cum adevărul ar sta la pândă, dezbrăcându-ne fără pudoare de orgolii surde. Te iubesc simplu pentru mine, necesar, plin de vindecare. Într-o lume care adesea condamnă fără nici un răgaz trăiri denumite de neînţeles. Nu e nici o grabă dar dacă într-o zi m-aş pierde într-o clipā de efemer fără regrete inutile, poate numai ţie aş alege să-ţi fiu alinare cuibărindu-mă într-o bătaie de inimă.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite, aici aştept să-ţi aduci aminte. Simplu, fărā explicaţii inutile timpul ne inspiră pe rând fericirile stinse. Te strâng la piept de suflet cu putere şi-ţi miroase creştetul a linişte şi armistiţii. Îmi colorezi gândurile în verde crud şi fraged. Sunt o nuanţă şi Dumnezeu pe vârf de clipă efemeră pictează toamna cu melancolie. Te iubesc febril. Fără resentimente, sincer ca o recunoaştere tacită a privirii de apus molcom sub care efectiv lumea are sens. Devine faptică, palpabilă, curgătoare şi amândoi legaţi de chinga viselor ucidem orgolii în ropot de gând. De ce să ne fie taină povestea?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ştiut din aceea clipă, fără umbră de îndoială că nu mai era loc decât pentru mine. Egoism firesc, neînţeles, integrat definitiv într-o fărâmă de suflet ostenit, amalgam de emoţii intense, strivite de greutatea prea multor compromisuri. Un drum lung, anevoios, de străbătut cu tălpile goale şi-un crâmpei de răsărit în buzunarele rupte. Eram hotărâtă să-mi dau şansele irosite sistematic, cu răbdarea stranie atribuită, nu bunătăţii ci inepţiei. Consum inutil.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încrederea reprezintă temelia relaţilor construite pe reciprocitatea acelor sentimente veritabile. Într-un acord subtil, deliberat şi comun încredinţăm visuri călătoare strunite să hoinărească nestingherit într-o inimă străină. Iubirea alungă orice formă de raţionament. Merge de mână cu gânduri de dor şi o izbucnire stranie de curaj neînteles. În felul acesta ne ispiteşte să abandonăm temerile în braţele nevoii de a trăi intens fiecare clipă.

Andreea Palasescu (7 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Spune-mi cum gândeşti şi îţi spun cum arată viaţa ta." Cred că nu mai este nouă pentru tine ideea că gândurile îţi creează viaţa. Gândurile pe care le hrăneşti în mintea ta determină cât de departe şi cât de sus poţi să ajungi, ele îţi condiţionează emoţiile, atitudinea, comportamentele, acţiunea, pasivitatea s. a. m. d. Credinţele tale se reflectă în felul în care trăieşti, în compromisurile pe care le accepţi sau nu şi în visurile pe care îţi dai voie să le urmăreşti. Omul cu gândurile sale îşi construieşte viaţa. Deciziile şi alegerile pe care le facem în fiecare zi sunt date de gândurile noastre, iar fiecare alegere ne determină cursul vieţii. Gândurile tale descriu felul în care trăieşti: liber, limitat, în suferinţă sau în împlinire şi bucurie. Este simplu să îţi schimbi viaţa dacă alegi alte gânduri pe care să le hrăneşti. Dificultatea constă în a accepta că se poate să gândeşti şi să trăieşti altfel şi apoi, clipă de clipă, în a-ţi monitoriza gândurile pentru ca să poţi să le identifici pe cele care nu îţi fac bine şi să le înlocuieşti cu altele care te conduc către împlinire şi fericire. Tu cum gândeşti? Observi corelaţia dintre gândurile tale şi viaţa pe care o trăieşti?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău ascundea frumuseţea ispitelor desenate pe gânduri nerostite. O singură clipă să-mi fi atins buzele rosii cu tăcerea privirilor mistuitoare, pline de păcat şi dorinţe... Tu erai noaptea mea cu aromă de libertate şi nisipul ud ascuns în palmele albe. Erai furtuna din gândurile pustii şi liniştea care străbate ecoul şoaptelor pline de poveşti...

Andreea Palasescu (4 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aci începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirei.

Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aci începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.

citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de alex
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ

copacul cu care n-am vorbit o vară întreagă
şi omul pe care nu l-am copilărit
preţ de mai multe veşnicii

continuumul acesta în care am intrat
şi am rămas neînstare să mă delimitez

cu mâna dreaptă în iarba stângă
şi ochii pierduţi într-o pasăre
înotând subteran gândurile prăbuşite
ale eroului devenit saltimbanc
în era năpădită de vocaţia nimicului

[timpul intra în subtilităţi când eu
optam pentru privirea de ansamblu
din răsputeri încercând să mă furişez]

în sfârşit poemul pe care l-am scris
într-o doară la o masă a nopţii
cum într-o doară cineva pentru mine a decis
galbenul la rochia de vineri
fluturii de la nasturi... pe scurt:
2 pastile mentolate într-o apă-cu-vis...

şi când am început să te iubesc... când te-am alungat
de faţă erau copacul cu care atâta neiubire păstrasem o vară
şi omul îndelungat aşa de îmbătrânit că tot privindu-se
a hotărât o clipă să moară în afara lui Dumnezeu

încă îmi caut dreapta în stânga dintr-o iarbă
şi felul în care pot pronunţa di/mi/nea/ţă în mod diferit
ca şi cum astfel mi-aş oferi argumentul
pentru viaţă

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi lipseşti fizic. Caut frumosul în oameni să mă alin. Te caut pe tine doar o şoaptă, cât să-mi îmbrăţişez pământul şi să mă întorc acasă din nou. Cât să vorbesc cu zorii şi să-mi opresc pribegia de neînţeles. Dar nu ştiu cine sunt. De ce nu-ţi seamănă nici cât o fărâmă de clipă, nici cât un zgomot al inimii plăpânde, nici cât vibraţia unei emoţii efemere? De ce nu te găsesc? Poate m-aş odihni la tine în braţe un ceas, aş râde şi-aş plânge de fericire că te am. Şi te-aş iubi. La fel de mult ca acum, când am înţeles că vidul acesta imens, dureros de prezent are menirea de a mă învăţa să te iubesc mai mult ca oricând.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ne pierdem în suflete străine, pentru ca apoi, să ne regăsim în grabă, fără îndoieli sau certitudini, într-o banală contradicţie cu raţiunea. Când e pace în suflet şi lumină prin ochii iubirii căutăm întuneric, cu dorul mândriei clocotind printre gânduri. Apoi într-o luptă tacită cu propria vină tânjim după armistiţii. Într-un fel începusem să iubim măşti reuşite, purtate cu măiestrie într-o fărâmă de cotidian şters. Imagini care spuneau poveşti frumoase, dar esenţa sinelui rămânea moartă, abstractă ca un vid infinit.

Andreea Palasescu (20 noiembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer

Prefer să te iubesc în tăcere,
pentru că în tăcerea mea nu întâmpin respingere.

Prefer să te iubesc în singurătate,
pentru că în singurătatea mea nu aparţii nimănui, ci doar mie.

Prefer să te ador de la distanţă,
pentru că distanţa ne ţine pe amândoi departe de durere.

Prefer să te ţin prizonieră în gândurile mele,
pentru că în gândurile mele doar eu am libertatea de a decide.

Prefer să te sărut în bătaia vântului,
pentru că vântul este mai delicat decât buzele mele.

Prefer să te îmbrăţisez în visele mele,
pentru ca visele mele sunt fără sfârşit.

poezie celebră de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele apuneau în tăcere purtând cu sine răsunetul lugubru al tristeţii. În cioburile mari, sângerânde furia curgea limpede că o şoaptă de dor necuprins. Glasul sufletului firav, ascuns într-o mângâiere tardivă, mistuia orizontul infinit. El nu era prezent. Plutea calm peste colbul rutinei apăsătoare. Câteodată vorbele ei se izbeau de vidul adânc al gândurilor nerostite. Auzea fără să asculte şi vedea printre rânduri fără să privească. Se iubeau şi totuşi în chip sfidător şi neînţeles era în ei suspinul unei iubiri nemuritoare. Erau străini de aceea veche apropiere şi însetaţi de zâmbetul depărtărilor care într-o zi îi apropia...

Andreea Palasescu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâlnit în calea-mi prea mulţi împăraţi închipuiţi. Dar nu-s argat în galantare. Nu mă vând când ştiu că pe toţi ne-a făcut acelaşi Dumnezeu Iscusit şi Bun şi plin de iubire. Suntem datori cu jertfă şi-o inimă la cer în rugăciune dar nu cu inepţie sau smerenie închipuită, pe care nici n-am atins-o cu vârfurile gândurilor.
Îmi plac oamenii care uită răul după ce şi-au asumat bine lecţia. Iartă dar se pun la adăpost preţ de o clipă efemeră, pentru că viaţa e de-a valma din toate unghiurile. Cu binele-i altă poveste pentru că vindecă răni, ne conturează frumos, iartă pe furiş şi crede mereu.
Nu suntem perfecţi dar cine ne-ar iubi fără imperfecţiuni?
Îmi plac oamenii de toate felurile. Dar cel mai mult îmi plac străinii pentru care am lăsat o recenzie pe suflet...

Andreea Palasescu (29 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturiseşte-mă unui vis candid, pe jumătate adamic, pe jumătate ispititor. Mărturiseşte-mă inimii tale bune, istovită de păcate şi dor, aproape agonizând într-o tăcere surdă, flămândă de iubire şi freamăt. Mărturiseşte-mă grijilor, furiei, fluturilor cu aripi de sidef care sting în bătaia schimbării flacăra orgoliilor asmuţite.
Mărturiseşte-mă nestingherit străinilor lacomi, invidiilor care pălesc sub vreascul misterelor stinghere. Mărturiseşte-mă singurătăţii duale care ne împarte pe alocuri, despărţindu-ne irevocabil. Mărturiseşte-mă cerşetorilor de speranţă, avarilor, chipurilor ridate şi netede din oglindă. Eu voi fi ecoul lor şi-al nostru în liniştea lăuntrică a trăirilor abstracte. Câte puţin din fiecare, o clipă efemeră de răsărit. Sau totul.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem săraci fără credinţă. Mergem prin zloata păcatelor orbi şi flămânzi de esenţa acelei iubiri simple, extraordinoare şi imperios necesară sufletelor noastre plăpânde. În plămada aceasta de lut şi efemer e o minune, un drum şi-o clipă divină de veşnicie. Avem acelaşi Cer şi-un Tată, o fărâmă de hazard şi speranţa că darul vieţii ne va conduce spre mântuire. Strigă glasul acesta al conştiinţei din toţi rărunchii, însetat de bunătate şi blândeţe. Omule, ajută-mă să iubesc, să mă iert, să ne fim rugă şi sprijin în lupta ispitelor. S-a născut Mântuitorul în fiecare şi mai ales pentru fiecare nedemn de-atâta binecuvântare. Să ne întâlnim smerit într-o rugăciune sinceră până la porti de Rai. Şi să iubim! Acesta-i primul pas spre mântuire. Cred Doamne, ajută necredinţei mele!

Andreea Palasescu (25 decembrie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea este acel drum firesc pe care un suflet porneşte, dornic să-şi redobândească libertatea de a iubi din nou.

Andreea Palasescu (25 martie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că cel mai mare păcat din lume este să aduci pe lume copii care au boli de la părinţii lor, care nu au practic şanse să fie fiinţe umane, delicvenţi, puşcăriaşi, tot felul de lucruri, însemnaţi astfel de când s-au născut. Pentru mine, acesta este cel mai mare păcat pe care oamenii îl comit.

Margaret Sanger în interviu (septembrie 1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!