Eu am dat de un măr fermecat, în care te poţi plimba în lung şi-n lat. Toată lumea a-ncăput aici, colorată ca pentru pitici. Izvoarele şi fluviile, pe care le avem, se află-n el, făcute ghem. Tragi de o aţă mai albastră şi, când colo, pe ea, vezi că scrie "Dunărea". Munţii se află şi ei la locul lor, spre cer ca un deget arătător.

Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luare-aminte

Sava se varsă destul de bine
Rapid şi precis în Dunăre.
Dunărea trece foarte corect
Pe sub toate podurile,
Semnalizând cu ochi de peşti
Care fac cu ochiul valurilor lumii,
Păsările zboară peste poduri
Cu obişnuita dezinvoltură.

Belgradul,
La locul lui, bine înfipt
În Europa.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara bolnavă

Era ciudat că boala ei nu o putea vomita pe ea însăşi.
Cioara, deşirând lumea ca pe un ghem de lână,
I-a găsit celălalt capăt strâns legat în jurul propriului deget.

A decis să vâneze moartea, dar orice
Intra în capcanele pe care le întindea neobosită
Era întotdeauna propriul trup.
Unde se află acest celălalt care mă ţine sub puterea lui?
Cioara a plonjat, a călătorit, a luptat, s-a căţărat,
Iar la sfârşit, la o lungime de braţ, a întâlnit spaima.

Sub şoc, a închis ochii, refuzând să vadă.

Cu toată forţa, a izbit. A simţit lovitura.

Îngrozită, s-a prăbuşit.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preocuparea mea constantă a fost şi rămâne de a scrie lucrări accesibile şi pentru părinţii mei, ţărani din Bărăgan, dar să împace, pe cât posibil, şi exigenţele specialiştilor: etnologi, sociologi, istorici, filosofi. În măsura în care aceste cărţi vor contribui cu ceva la descifrarea miracolului dăinuirii multimilenare a românilor la Carpaţi şi Dunărea de Jos, îmi voi aprecia utilitatea în lumea de aici şi, împăcat, mă voi pregăti de plecare în lumea de dincolo.

citat din Ion Ghinoiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie la fel

Voi scrie, la fel, până-n ultimul ceas,
Pentru tine, pentru toţi copiii rămaşi.
N-am prea multe culori, poate pumnii mi-s grei,
Poate-n mine au rămas odihnindu-se trei.

Voi scrie, la fel, şi-n noapte, şi-n zi,
Pentru cei reîntorşi în poveştile vii,
Pentru cei înălţaţi, pentru cei traşi pe roţi,
Pân' la cer de atunci deschizându-se porţi.

Voi scrie, la fel, azi, şi mâine, şi-n vis,
Chiar de trupul pe drum mi-a rămas între grinzi,
Şi de-i lung şi amar, şi de nici n-ar mai fi,
Eu voi scrie, la fel, până-n ultima zi.

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La acest ziar

Săraca hârtie, unde mă duc.
Ceea ce simt mai bine în mine,
Nu ştii durerea pe care îndrăznesc;
Să-ţi încredinţez când vorbesc cu tine.

Pentru că şi tu mă vezi, ca lumea,
Partea senină şi privirea tristă:
Nu cunoşti rana profundă.
Care încet, încet, e-n inima mea.

Sunt rele pe care nu le poţi scrie,
Că nici măcar nu poţi spune jos;
Şi aceştia sunt cei care-l provoacă pe martir.
Şi că lumea, din păcate! Nu-i i-a.

Poţi să te plângi, o, filelor mele de hârtie,
Doar tăcute încrezătore, de durerea mea,
Pentru că nu este mai crud
Ce să zâmbesc, în timp ce sufocant plîng!

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea este şi pentru cei mici, nu numai pentru părinţi şi bunici. Şi la urma urmei, ei nici nu ştiu să se joace ca voi pe plajă, în nisip, în fel şi chip, făcînd palate în care, pe furiş, intră scoicile prin acoperiş. Părinţii toată ziua ar vrea să vă culce. Să vă spun un secret: ei au venit la mare numai ca să vă încurce. Aşa le merge gura: "Ce faci?" "Unde te duci?" "Stai aici!" Mai rău ca la bunicii care s-au făcut mici.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai

Odihnă activă, radioactivă, pe muzică
Numai asta visează perdelele,
Pe care cineva ameninţă că va veni să le scoată.
Şi starea aceea de nebunie aproape
Dar e de fapt o dulce împăcare cu universul
Când îţi vine să iubeşti pe toată lumea
Numai ca să intru şi eu în această lume,
Luată en gros,
Numai ca să intri şi tu în această lume,
Pe care eu o iau de bună,
Cu toptanul (am găsit traducerea).

Căci tu iradiezi bunătate, pentru că respiri
— Chiar dacă s-a mai spus —
Numai pentru dragoste.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi acum la maşinile care zbârnâie mereu şi înţelegeţi ce vă spun eu: tehnica asta e foarte complicată, dar toată şmecheria stă într-o roată. Ea e tartorele, poţi face tot ce vrei cu ea, după cum se învârte aşa, ori altminterea.

Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea-şi numără copacii

S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-şi numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...

Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micşorează
Şi cântăreţii, trişti, îi pier.

Când cerul lacrima îşi varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ştearsă,
Copacii prind a lăcrima.

Pădurea-şi numără copacii
Făcându-şi loc în umbra lor,
Iar cântăreţilor, buimacii,
Le dă mult spaţiu pentru zbor.

Ne mor copacii sub securea
Inconştienţilor avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poţi să cari

Din bogăţia lumii, verde,
Şi-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, şi noi, nu vezi?

poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţia e o bâlbâială în faţa lui Dumnezeu. După ce a creat lumea în şase zile, el s-a simţit atât de epuizat încât n-a mai putut mişca un deget. A mai apărut oare ceva nou de atunci? Iată un exemplu de epuizare divină.

citat celebru din piesa de teatru Iona, Prefaţă de Marin Sorescu (1968)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praguri

În susul apei, într-un spasm de os
Şi peştii-n arcuiri de curcubeie
Pe solzii lucii prind câte-o scânteie
Din drumu-acesta lung, primejdios.

Striviţi de pietre, carnea le tresaltă,
Se încordează şi îşi iau avânt:
Mai trece-un prag împuţinatul cârd,
Spre un izvor din lumea cealălaltă.

Ajung câţiva şi mor dup-o secundă,
Lăsându-şi icrele-n fecunda undă.
Alt roi de peştişori o ia la vale,
Ca mâine să refacă aspra cale,

Sfinţind cu moarte crudul adevăr:
Mereu cum curge valul - şi-n răspăr.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facilitatea lecturii a devenit o regulă în literatură de când cu domnia grabei generale şi a gazetelor care provoacă şi excită această dispoziţie. Toată lumea tinde astăzi să citească numai ceea ce toată lumea ar fi putut scrie. Şi pentru că literatura vrea să-şi delecteze omul sau să-l facă să-şi treacă timpul, nu-i cereţi vreo sforţare, nu invocaţi voinţa. Aici va triumfa părerea, poate naivă, că plăcerea şi osteneala se exclud.

citat celebru din Paul Valery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici se termină iubirea, chiar aici, atunci când plăcerea lasă locul obligaţiei, atunci când în fotografiile pe care ţi le face partenera vezi o persoană pe care n-o cunoşti, dar îi recunoşti tristeţea adunată-n ochii goi, un chip de pe care s-a şters tot entuziasmul.

citat din romanul Lupii trecutului. Sofia de Nataşa Alina Culea (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa în cotituri

De la ce distanţă simte râul
Că se varsă, inevitabil, în fluviu?
E o-ntrebare pe care am pus-o
Tuturor, tuturor râurilor
De-o parte şi de alta a Dunării.
(Dunărea n-am îndrăznit s-o întreb,
Ar fi trebuit să-i vorbesc cu "măria ta").

Fiecare, după fire şi debit,
A bâlbâit, mai bine zis a murmurat un răspuns
Intraductibil.
Ceva cam aşa:
Întreabă Dunărea,
Ea de la ce distanţă simte că se varsă
Inevitabil şi glorios
În mare?
Şi în ce-şi măsoară ea această distanţă:
În palme de apă? în coturi? în zbor de nagâţi?
Întreabă Dunărea.

Dar n-am întrebat-o,
Ar fi trebuit să-i vorbesc cu măria ta,
Or, eu mă tutuiesc demult
Cu tot ce curge.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întâlneşti o pasăre albastră

Când întâlneşti o pasăre albastră,
ascultă sfatul ei.
Priveşte florile din glastră,
şi-n sobă, focul cu scântei.
Pasărea albastră-ţi spune:
păstrează-ţi lacrimile.
Vor veni şi vremuri bune
şi-ţi vor şterge patimile.
Glasul ei îţi va mai spune,
că soarele va răsări,
doar când luna va apune
şi oamenii se vor trezi.
Cu patimă, ea îţi mai spune
că întoarcerea la rădăcini,
de unde eşti plecat în lume,
te bucură, nu mai suspini.
Asta doar în lumea vie,
că în lumea împietrită,
zborul tău din colivie
nu este o reuşită.
Ascultă sunetul, vezi lumina
şi-n viaţă, drumul e deschis.
Soarele va lumina grădina
şi vei trăi ca-n Paradis.
Ascultând pasărea albastră
vei deveni mai înţelept.
Vei înţelege lumea noastră.
Asta de la tine-aştept.

poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La iernatec

Oile coborând la iernat
Spre Dunăre au momente când le ţiuie urechile.
Se opresc pe marginea drumului,
Însemnate cu vopsea roşie pe spinare
Şi rămân aşa gânditoare,
Cu firul de troscot în gură.
Şi simt că se-ntâmplă ceva cu ele.

Sunt munţii care le fug din conştiinţă.
Schimbarea de presiune.
Parcă-ar fi fost în avion.
Trec la o altă presiune,
Ochii le fug pe câmpie
Şi le ameţeşte atâta spaţiu
Fără oprelişti

poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caşalotul

Am văzut o piesă în care
Toată lumea spunea - Linişteşte-te,
Pierdeai un picior îndrum spre serviciu,
O splină, acolo, un portmoneu, linişteşte-te,
Nevastă, amantă, amantul amantei, linişteşte-te,
Un copil părăsit, sfâşiat de câini, lăsat fără bani de la Guvern,
O femeie cu toate organele extirpate, linişteşte-te,
În acest timp, pe punte, doi filosofi, prieteni de ai mei,
Discutau absorbiţi de abstract şi amănunt,
Starea naţiunii, nici n-au observat că un caşalot
i-a răpit de pe punte, în spaţiu închis discuţiile devin mai acute,
mai la obiect, astfel că doi Iona se aflau
în acelaşi leviathan- caşalot, cu Marin Sorescu alături,
au revenit pe punte privind cum şcoala lor filosofică
se scufundă, Păcat, spuse unul,
Noapte bună, celălalt, iar Marin Sorescu
mi-a povestit toată-ntâmplarea.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

scrie o carte
ca să poţi ieşi
dintr-o fundătură
a vieţii
funcţionează
la fel ca iertarea
te ajută să închizi
o uşă
apoi scrie câte un poem
ca un fel de bilet de voie
celor pe care ai vrea
să-i mai vezi din când în când
chiar şi visele
au fost cândva poezie
dar a adormit cineva
înainte de a le scrie

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă stau şi mă gândesc bine cred că eram într-a treia... Învăţam şi matematică, şi gramatică şi istorie, şi geografie... Vezi?! Asta-i ţara ta, fata mamii. La geografie înveţi pe unde sunt munţii noştri, cum se cheamă fiecare, pe unde curg apele, unde este aşezat satul. Ia uită-te aici, vezi aţa asta albastră? O vezi? Acesta e Argeşul.... De pe aici au plecat bunicii tăi. Ce mai livezi cu mere, şi pere şi prune cresc pe pământurile acelea... Şi undele Argeşului sclipesc în soare ca nişte bănuţi de argint. Cum să nu-ţi placă geografia? Nu vrei să afli cât e de frumoasă ţara noastră, pe unde se află ea, prin ce locuri au trăit bunicii şi străbunicii tăi?... Aşa-mi vorbea mama despre geografie şi eu o ascultam amuţită de emoţie.

Constantina Caranfil în Cea mai dragă lecţie de geografie
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Ce este viaţa pentru cel sărac?
Ce este viaţa pentru cel bogat?
Oare, împreunându-le credinţa,
Aflăm cu certitudine biruinţa?

Ce este viaţa pentru cel aflat în suferinţă?
Dar pentru cel lipsit de credinţă?
Oare, privindu-i cu miluinţă,
Aflăm că provin din aceeaşi credinţă?

Ce este viaţa pentru cel nepăsător?
Dar pentru cel ce speranţa îşi pierdu?
Oare, gândindu-ne la amândoi,
Aflăm cu certitudine ce scop avem noi?

Când vezi, că oamenii împraştie ură,
Este pentru că, iubirea e impură.
Când vezi că, sărăcia creşte,
E pentru că, dragostea lipseşte.

Când vezi o frunză zburând,
E pentru că, se lasă împinsă de vânt.
Când vezi o floare cum înfloreşte,
E pentru că, de sus primeşte, ceea ce toţi primim.

Când poţi să mişti, să vezi, să auzi,
Când poţi să simţi, să rabzi, să crezi,
Când poţi să duci, pâna în mormânt,
Al tău ţel, în timp parcurs;Asta e viaţa!

poezie de Ovidiu Kerekes (12 noiembrie 2007)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!