Luare-aminte

Sava se varsă destul de bine
Rapid şi precis în Dunăre.
Dunărea trece foarte corect
Pe sub toate podurile,
Semnalizând cu ochi de peşti
Care fac cu ochiul valurilor lumii,
Păsările zboară peste poduri
Cu obişnuita dezinvoltură.

Belgradul,
La locul lui, bine înfipt
În Europa.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa în cotituri

De la ce distanţă simte râul
Că se varsă, inevitabil, în fluviu?
E o-ntrebare pe care am pus-o
Tuturor, tuturor râurilor
De-o parte şi de alta a Dunării.
(Dunărea n-am îndrăznit s-o întreb,
Ar fi trebuit să-i vorbesc cu "măria ta").

Fiecare, după fire şi debit,
A bâlbâit, mai bine zis a murmurat un răspuns
Intraductibil.
Ceva cam aşa:
Întreabă Dunărea,
Ea de la ce distanţă simte că se varsă
Inevitabil şi glorios
În mare?
Şi în ce-şi măsoară ea această distanţă:
În palme de apă? în coturi? în zbor de nagâţi?
Întreabă Dunărea.

Dar n-am întrebat-o,
Ar fi trebuit să-i vorbesc cu măria ta,
Or, eu mă tutuiesc demult
Cu tot ce curge.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcadă

Azi am văzut un ochi
Care mă iubea.
Vedeam bine că m-ar fi primit
Sub sprânceana lui.

Dar a venit un nor
Şi ochiul s-a-nchis,
Ori s-a speriat
Şi-a fugit în chipul tău
Lângă celălalt ochi,
Lângă fruntea şi lângă gura
Care nu mă iubesc.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romănia are 5 râuri mai mari: Dunărea, care o desparte de Serbia şi Bulgaria, şi se varsă spre răs. în m. Neagră; Oltul ce vine din Transilvania; Argeşul, Ialomiţa şi Siretul care, ca şi celelalte, se varsă în Dunăre spre mz.

Romănia are 5 gârle mai mari: Jiiul, Vedea, Dâmboviţa ce dă în Argeş; Prahova, care se varsă în Ialomiţa; Buzăul ce dă în Siret, şal.

Iosif Genilie în Principe de Geografie şi Astronomie (1847)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eşti atât de statornică în gândul meu,
Încât ai putea fi împrejmuită cu un gard.
Va fi, desigur, unul înalt, foarte înalt,
Să nu poată sări peste el aerul din restul lumii.
Şi-n vârful fiecarei şipci ascuţite câte o stea:
Ca un glob obişnuit sau, şi mai bine: capetele
Celor ce-au îndrăznit să te iubească.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, astea sunt toate hărţile tale?
Nistor: Da, şefu', astea sunt cele terminate. Mai am unele începute, dar nu sunt gata. O să le termin în curând şi pe acelea. De ce, şefu'? Nu sunt bune?
Lucian: Ba da, mă, nărodule, în mare măsură sunt foarte bune, arată bine, sunt bine realizate, detaliate, cu toate elementele necesare... Dar se putea şi mai bine de atât. Adică, priveşte şi tu, Nis! Ce fel de hărţi sunt acestea, oare? Şi ce fel de geograf mai eşti şi tu?!
Nistor: De ce, şefu'?! Ce anume nu e bine? Eu n-am greşit nimic, serios. E totul corect. Foarte corect, din orice punct de vedere.
Lucian: Oare ce nu e bine, mă?! Nimic de zis, nu vreau să te critic, ai lucrat mult la ele, se vede, sunt foarte bine realizate şi sunt convins că sunt foarte corecte, dar unde sunt denumirile?! Un bun geograf ar fi pus toate denumirile la locul lor! Iar tu ai pretenţia că ai fi un bun geograf, nu?!
Nistor: Păi... Care denumiri, şefu'?!
Lucian: Cum, care denumiri, mă?! Toate! Ai mai văzut tu pe undeva hărţi fără denumiri?! Eu, unul, nu! Deci, cred că ar trebui să le pui şi tu la locurile lor... Nis, chiar şi aici, pe Proxima, toate au denumirile lor specifice: străzile, aleile, parcurile, restaurantele, clădirile, tunelele subterane sau cele de legătură cu exteriorul, cercurile colorate, râurile artificiale, munţii etc. Totul are o denumire proprie, doar e normal să fie aşa.
Nistor: Serios?! Au denumiri? Păi... Nu ştiam.
Lucian: Acum ştii! Deci, ai face bine să le afli şi să le pui la locul lor, pe toate. Dar să nu le scrii de mână, că altfel strici toată frumuseţea acestor hărţi, cu scrisul tău indescifrabil! Oricum, fără denumiri, ce fel de hărţi mai sunt şi acestea?!
Nistor: Ai dreptate, şefu'.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este bine să ai ochi cu care vezi bine toate lucrurile, cu care să vezi corect toate persoanele şi cu care să te vezi întocmai pe tine însuţi.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dunăre de-ar curge vin

De când s-a luat aşa măsură,
Stă Petronel cătând temei:
Cum ar putea să bea c-o gură
Ce varsă Dunărea pe trei.

epigramă de N. Georgescu-Cocoş din Albine şi furnici (1940)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul este un instrument foarte rapid, mult mai rapid decât urechea. Ochiul primeşte informaţia imediat.

citat din Anish Kapoor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am dat de un măr fermecat, în care te poţi plimba în lung şi-n lat. Toată lumea a-ncăput aici, colorată ca pentru pitici. Izvoarele şi fluviile, pe care le avem, se află-n el, făcute ghem. Tragi de o aţă mai albastră şi, când colo, pe ea, vezi că scrie "Dunărea". Munţii se află şi ei la locul lor, spre cer ca un deget arătător.

Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocca di leone

Leul stă cu gura căscată
Şi aşteaptă ori, să-mi bag capul,
Ori să-i dau o poezie.

Nu le mai dau poezii,
Dobitoacelor acestea sinistre,
Cu inima de piatră,
Că le-nghit pe nerăsuflate,
Pe nemestecate.
Mai bine îmi vâr capul?

Dar, oare o fi bine?
Mai bine o poezie, decât să-mi vâr capul...
Mai bine o poezie.

Lumea trece şi furişează câte-o scrisoare
Se uită în jur
Dacă n-a observat cineva,
Ca ucigaşul când dă otravă.

Făţiţ, eu stau îndelung
Şi-i vâr în gură poezii,
Una după alta,
Pârele mele contra mea...

Apoi contemplu de la distanţă
Puntea suspinelor
Şi canalul, pe unde va trece
Inevitabila galeră.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă simt chiar foarte bine după ce trag aer în piept de câteva ori, cu condiţia să fii şi tu alături. Asta îmi dă chef de muncă...

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dunăre de-ar curge vin! (Dunărea se varsă în mare prin trei guri)

O, ar fi fenomenal!
Mai mult ca-n literatură,
Păstorel, pe litoral,
Ar umbla din gură-n gură!

epigramă de Ion Calboreanu din Păstorel, politice şi apulitice (1939)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peşti peste peşti

Sar peşti roşii peste peşti galbeni
peste peşti albaştri.
Flutură lacul. Dorm pescarii
cu stelele sub cap
cu steaguri prinse în undiţe
cu undiţe prinse în mâini
cu mâinile prinse în cârlige
Sar peşti roşii peste peşti galbeni
peste peşti albaştri.
Pluta în cer se înfige.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii înalţi sunt foarte importanţi. Asta se şi vede, să se uite mai bine cine nu crede. Un urât stă lângă un pisc ameţitor, în care sună aurul ca banii într-un ulcior. Altul trage cu un cârlig dintr-o văgăună o blană de urs foarte bună. Şi mai departe, totul îşi are rostul lui, ce să vă mai spui.

Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În car

Lui Focu era să-i moară Foaca, nevastă-sa, săraca,
Ş-a gătit-o bine, cu toate ţoalele alea bune,
Dar pantofii i-a dat pe-ăi vechi.
Şi o femeie care-o gătea:
- Bine, da' de ce nu-i dai p-ăi noi?
Da' el, cum vorbea aşa fonfăit, zice:
- Lasă, că moarta merge-n car,
Nu e ca când mergi pe jos.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi în lumină

Alerg pe acest cal de piatră
cu viteza
melcului din ochiul meu răsucit!
Vai! Ce mi se închide ochiul în ochi
şi gura în gură
şi piciorul în mers
şi frigul în căldură....
Eu nu ştiu
de ce Pământul
este o pânză de fierăstrău!
Eu nu ştiu
de ce între bine şi bine
există
o punte
aducătoare de rău!
Pe undeva
se aud
şapte baterii
de tun
cum trag în cele şapte minuni ale lumii
şapte păcate
din care
tu
nu
ai
zâmbit!!!
Umbra noastră aduce
un mormânt
în lumină
la care punem cruce
noi doi
printr-o singură vină!

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergătorul

Un câmp pustiu,
Bătătorit ca un drum,
Şi din când în când
Câte o carte.

La distanţe foarte mari,
Vreo carte fundamentală,
Tare ca piatra.

Vine unul, gâfâind de muşchi,
Sănătos ca un zeu nou,
Şi scuipă pe ea,
Pe fiecare la rând.
Calcă peste ele dumnezeieşte.

A obosit, a mers destul,
Câmpul se întinde înainte pustiu,
Bătătorit ca un drum.
Alergătorul cade jos, moare,
Devine carte fundamentală, ultimul cuvânt,
Semn peste care nu se mai poate trece.

Se aude un gâfâit,
Din spate răsare cineva,
Un alergător se opreşte, scuipă pe semn,
Şi se pierde în zare.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce urme de urieşi au lăsat legionarii lui Traian pe unde au trecut! Paşii lor se cunosc prin desfundăturile munţilor. Toate li s-au supus. Stâncile s-au dat la o parte şi le-au făcut loc, apele s-au plecat speriate de umbra şi zgomotul celor dintâi poduri ce le-au încălecat. Dunărea, însăşi măreaţa şi năpraznica Dunăre, s-a îmblânzit şi s-a dat învinsă în mâinile lor.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

An Nou în Ţara buruienii

Sunt pe la noi, la greu, câmpii mănoase,
Şi sute de izvoare cristaline,
În ţara buruienii sănătoase,
E bine, e chiar foarte, foarte bine!

Sunt pe la noi, la greu, femei frumoase,
Şi minţi sunt, fără număr, sibiline,
În ţara buruienii sănătoase,
E bine, e chiar foarte, foarte bine!

Sunt pe la noi, la greu, mâncări gustoase,
Mormane de sarmale şi de mici,
În ţara buruienii sănătoase,
E bine, foarte bine e pe-aici!

Sunt pe la noi tradiţii minunate,
De Noul An paharele sunt pline,
Să fie toate relele uitate...
E bine pe la noi, e foarte bine...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!