La acest ziar
Săraca hârtie, unde mă duc.
Ceea ce simt mai bine în mine,
Nu știi durerea pe care îndrăznesc;
Să-ți încredințez când vorbesc cu tine.
Pentru că și tu mă vezi, ca lumea,
Partea senină și privirea tristă:
Nu cunoști rana profundă.
Care încet, încet, e-n inima mea.
Sunt rele pe care nu le poți scrie,
Că nici măcar nu poți spune jos;
Și aceștia sunt cei care-l provoacă pe martir.
Și că lumea, din păcate! Nu-i i-a.
Poți să te plângi, o, filelor mele de hârtie,
Doar tăcute încrezătore, de durerea mea,
Pentru că nu este mai crud
Ce să zâmbesc, în timp ce sufocant plîng!
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.