La iernatec
Oile coborând la iernat
Spre Dunăre au momente când le țiuie urechile.
Se opresc pe marginea drumului,
Însemnate cu vopsea roșie pe spinare
Și rămân așa gânditoare,
Cu firul de troscot în gură.
Și simt că se-ntâmplă ceva cu ele.
Sunt munții care le fug din conștiință.
Schimbarea de presiune.
Parcă-ar fi fost în avion.
Trec la o altă presiune,
Ochii le fug pe câmpie
Și le amețește atâta spațiu
Fără opreliști
poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.