Cașalotul
Am văzut o piesă în care
Toată lumea spunea - Liniștește-te,
Pierdeai un picior îndrum spre serviciu,
O splină, acolo, un portmoneu, liniștește-te,
Nevastă, amantă, amantul amantei, liniștește-te,
Un copil părăsit, sfâșiat de câini, lăsat fără bani de la Guvern,
O femeie cu toate organele extirpate, liniștește-te,
În acest timp, pe punte, doi filosofi, prieteni de ai mei,
Discutau absorbiți de abstract și amănunt,
Starea națiunii, nici n-au observat că un cașalot
i-a răpit de pe punte, în spațiu închis discuțiile devin mai acute,
mai la obiect, astfel că doi Iona se aflau
în același leviathan- cașalot, cu Marin Sorescu alături,
au revenit pe punte privind cum școala lor filosofică
se scufundă, Păcat, spuse unul,
Noapte bună, celălalt, iar Marin Sorescu
mi-a povestit toată-ntâmplarea.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.