ce-a mai rămas

capac şi semizeu
gazos dorul
conservă umblătoare trupul –
ipostaza d.p.d.v. teologic este
în avans cu… o veşnicie faţă de
Greewich

am plecat de acasă fără batistă
aşa mă simt
strănută fir de polen sec o coroană
petale în care asist un mort

capac şi polen semizeu
dinspre naiba năvălesc reproşuri
cu călcâiul spre mâine mestec
ce-a mai rămas din
ipostază…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de polen

Ciurica să-mi fi
Cât timp mă vei iubi
Să baţi inima
În sublime feerii
Inflorindu-i spinii
În corole albăstrii
Cu stamine căprui
Răsfirând polen
De zâmbet..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final de florar-
scuturându-se de polen
floarea de cais.
*
Peste grădină
petale în ninsoare-
vântul văratic.
*
Lumini pascale-
pietre funerare
fără viaţă.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tablou cu: ducea râul rufele…!

zeilor
li se iartă crimele sau
un transfer de culpă
împovărând
muritorii – născuţi vinovaţi
şi ce
li s-ar putea pune capriciile
în comparaţie cu ale noastre, nu!
Poate că aici
este puntea de legătură între zei
şi oameni!

Personal nu ştiu niciun zeu
semizeu, sfert măcar
şi nepăsarea lor
ar putea fi una dintre crimele
perdonabile

la o adică… nici
nu-mi pasă, uite aşa
îmi văd de muririle mele
mă duc liniştit, gârbovit la
râu
şi mă arunc…
în titlu

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polen de cuvinte I

Din streaşina gândului picur polen de cuvinte
În dor îţi scriu cu lacrimile sfinte
Mă aplec în-genunchi strofa se-nchina,
În versuri dansează, muza, suavă balerină.

Cuvintele se nasc se dizolvă-n mine,
Din vise-necate cu lacrimi divine,
Din furtunile vieţii ce-au săpat în noi
Cratere brăzdate adesea de vânt şi ploi.

În noi pocale adun polenul de cuvinte
Din soarele sufletului meu să te alinte,
Picurând speranţă în gând, în dorurile tale
Poeme desculţe scrise cu degete de mare.

Din lacrima copacilor care mereu plâng,
Când frunzele în toamnă sub talpă se frâng,
Am să vă învelesc gândurile reci şi nude
Cu versuri calde din mine să nu vă ude.

În iernile cu lapoviţă, zăpadă şi gheaţă
Cu raze din inimă mea voi lumina a ta faţă,
În polen de cuvinte cu zâmbetul lui Dumnezeu
Împletite vise în culorile ploii care nasc curcubeu.

poezie de Valentina Geambaşu (22 august 2014, Mioveni)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă un om este alergic la polen, poate fi testată puterea sugestiei astfel: atât timp cât este în stare de hipnoză i se pot plasa lângă nas flori artificiale sau chiar un pahar gol, spunându-i-se că este polen. Desigur că va prezenta simptomele obişnuite ale alergicilor. Acest experiment indică faptul că adevărata cauză a bolii sale se află în minte. De aceea, numai acţionînd asupra minţii se va putea vindeca.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alter

gol
ca atunci când te dezbraci de caracter
(nu încercaţi asta acasă
dacă nu aveţi unul)
am azvârlit tălpile mele
depărtărilor
ca pe nişte vechituri de prin debara
şi cum de frică de iubire de neiubire de cum
aveam inima la pământ fără pământ
nici nu am văzut-o luată pe tălpile
alter-trecătorului fără tălpi rămas fără inimă rămas
şi fără să înţeleagă
conceptul de
gol

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunsuri

Sunt plantă gingaşă de câmp
Un toporaş micuţ şi plâng,
Sunt deşteptarea tuturor culorilor
Un curcubeu finit al florilor,
Sunt zeu şi semizeu şi Dumnezeu,
Un astru muritor sunt eu,
Sunt rază de polen pe frunză
Un paradis ascuns în umbră.

Eşti soare peste aşteptarea mea
Un suflet care-ndură viaţa grea,
Eşti domn de ţară paşnică
Un vânt lăsat să pască,
Eşti tot ce aş putea vedea
Un Univers ce se crea,
Eşti tot ce aş putea simţi
Un sunet de coarde fierbinţi.

E căntecul tăcerii mele
Un imn de pulbere de stele,
E sunet propagat în vid
Un dor ce s-a lovit de-un zid,
E fierul din umbrele nopţii
Un netopit metal al frunţii,
E nesperata mântuire de apoi
Un dans în calde ploi.

poezie de Adriana Monica Stan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce premoniţie crudă: leagănul de copil are forma unui sicriu fără capac...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul... "mâine"

trupul meu este alcătuit
din furnici înjumătăţite, ele
cresc – eu scad, mă cară
atom cu atom
şi mă recompune
muşuroi supraelastic
– părându-mi-se în mişcare...
Ieri mă credeam
hologramă, pastă, băţ de chibrit
aprins
cel mai frică îmi este
să mă închipui în
«mâine»

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Borcănaş

fără capac lă
sat
în sat (?!) părăsit
pui libarca ovală
maronie mult prea
termofilă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

sunt aproape de… departe!

gândire magică, un pic
sperănţoasă, un pic habar
dinspre neputinţe –
simt în preajmă
pârdalnică preajmă, adulmec
mirosul crud, proaspăt
al unor minuni

sau poate că
un cocor tocmai trecea
rămas în urmă
fac lobby: va ajunge
va ajunge, va aju…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

Mâine este prima zi în care
Am să ştiu mai bine ce-a fost azi.
Mâine este ziua-n care brazii
Vor fi, dacă vor rămâne brazi.

Mâine este ziua fericită
Pentru toţi care de ieri încoace
Simt în cuibul leneş de-ndoială
Vulturul nădejdii cum se coace.

poezie de Teofil Bălaj
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

mlădie

vin
dinspre rădăcinile vântului
plec
înspre oul mirării, luminii, nu ştiu
câte traiectorii am scrijelite
cu taină
în «după-casa» dorului, ude
streşini bătrâne gheţuri noi
învaţă
dinspre care – înspre care
cine pe cine se are… ah, du-te-vino
eliptic, din aproape-n aproape – firul
o şuviţă mlădie din rădăcinile vântului
îmi deşiră trupul

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sisif era semizeu, nu obosea. Dar şi stânca era, probabil, de calitate.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol

Nu pot să nu văd spiritul cum calcă
Printr-un cristal cu labe de lumină
Şi cum o roză neagră se anină
De oasele reptilei cu o falcă.

Prin gaura lui O vibrând se stinge
Un sunet moale lăcuit pe faţă,
Aşa cum lacul uneori îngheaţă
Şi depărtarea cu polen mai ninge.

Sare de sus aproape stând să zboare
Prezentul adunând petale multe,
Să ardă apa şi să reasculte
Vibraţia din cer, tremurătoare.

poezie de Bujor Voinea din Paradigme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum spre stele

(celui care a fost Gheorghe Pospai)

Deci ai plecat...
Ţi-ai luat rămas bun in linişte
Şi ai trecut în veşnicie
Fără păreri de rău, fără lacrimi.
Dar o ultimă întrebare:
N-ai auzit strigătul zorilor,
Al frunzelor de nuc,
Al primăverii
Care dă in clocot,
Al florilor pline de viaţă?
Nu... nu vreau să-ţi tulbur liniştea.
Drum lin spre stele.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există om perfect, până şi Iisus a fost un semizeu.

Ruxandra Larisa Mureşan (19 martie 2012)
Adăugat de Ruxandra Larisa Mureşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După oală, şi capac.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neşansa...

Într-o zi de 13, "banală"
Pe o vreme cam nasoală
Cu o speranţă mare,
Ion a plecat în căutare.

Voia şi el o iubiţică
Deşteaptă şi frumuşică
Pe care s-o iubească,
Totul să-i dăruiască.

Şi-a apărut, drăguţă foc
Nu a mai clipit deloc
Dorea cu ea să vorbească
Iremediabil, cucerească.

Dar un băietan
Cu faţă de golan
În braţe a strâns-o tare
De a rămas fără răsuflare.

Ion fusese cucerit,
Dar a rămas mâhnit.
Acasă a plecat
Foarte supărat.

De numărul 13 se fereşte
Crezând că-l urmăreşte
Multe ghinioane,
Dar şi lighioane.

Ion, rău a tâmpit
De când a fost rănit.
Acum este cam tembel
Dragilor, nu fiţi ca el!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele înfrunzesc în iubiri de floare

Stele înfrunzesc în iubiri de floare,
Tu te ascunzi ca un polen haihui
Pe trompa risipită-a vântului
Ce-a măturat şi urma din cărare.

Mi-ai oferit plăcere şi ardoare
Din frumuseţea tinereţii tale,
Urcat-am munţi, am coborât în vale,
Ne-am învelit cu răsărit de soare.

Trupul tău s-a răsucit în mine,
Eu m-am topit ca umbra pe uscat
Când vipia răzbate răspicat
Şi-aduce în săruturi semne alcaline.

Pe trupul tinereţii un tarif revine,
Mărunţişul nostru trupesc de nenufar,
Intrând în steaua vieţii ca un far
Să vedem tributul care vine.

Îţi dau un rest de zi pentru o noapte,
O clipă de iubire pentru veşnicie,
Eşti floarea mea minune dintr-o poezie
Pe care amândoi am scriso-n şoapte!

Scapă-mă de zborul ne-nceput
În zarea de tristeţe sau visare,
Ne-om înveli frumos cu razele de soare
Atât, câtă iubire, în noi a încăput!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!