După oală, şi capac.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însetatul

Pe Dunăre de-ar curge vin,
M-aş face, zău, hidrocentrală,
Şi aş goli barajul plin,
Sorbindu-l, oală după oală.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de lună...

Toate-n lumea asta au o randuială:
după vreme rea vine vreme bună,
după hârb şi oală - iar întreaga oală,
după vremea bună - lume tot nebună!

Si se duce naibii orice randuială
fără noimă. Vreme vine tot nebună...
Şi se zbate lume, între hârb şi oală,
şi apus de soare, şi sfârşit de lună...

poezie de Iurie Osoianu (12 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea nopţile mă scol

adesea nopţile mă mai scol
ca un nebun din oră-n oră
precum un monstru ce devoră
bunătăţi stropite cu alcool

dar eu am cămara goală
ameţesc după provizii
că visez şi-n somn guvizii
şi un borş fierbinte-n oală

doar atunci când deschid ochii
mă intrigă peste toate
un sictir pe cât se poate
ca de teama babei Dochii

spuneţi-mi voi ce să fac
fără greve sau zaveră
să păşesc în altă eră
dacă toate-mi pun capac?!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O oală goală face mai multă gălăgie decât o oală plină.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oală sub presiune

Şi dacă tu, cetăţean bun,
Le dai copiilor mei boală
Eu nimic nu am să spun:
Doar că te voi fierbe-n oală.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda mustăţilor à la Ţiriac

O fi ea, mustaţa, fală,
Dar eu unul mă abţin;
Nu îmi las mustăţi pe oală,
Dacă-n oală nu-i şi vin!

epigramă de Alexandru Clenciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-a luat ca din oală cu oală cu tot.

aforism de David Boia (19 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ironie ciudată,
Râde ciob de oală spartă.
Uită că a fost odată,
Parte dintr-o oală spartă.

catren de Dumitru Delcă (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o oală de pământ

Ieri am îngropat un gând
Într-o oală de pământ
Şi-am mai pus, aşa-ntr-o doară
Şi un bob de lăcrămioară.

Le-am dat apă, le-am vorbit,
Până când au răsărit:
Gând curat, ce floare rară!
Dar... uscată lăcrămioară!

Ce-am greşit de nu s-a prins
Decât gândul? Şi s-a stins
Floare albă, minunată?
N-o să aflu niciodată!

Floare veştedă şi gând,
Într-o oală de pământ.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

ce-a mai rămas

capac şi semizeu
gazos dorul
conservă umblătoare trupul –
ipostaza d.p.d.v. teologic este
în avans cu… o veşnicie faţă de
Greewich

am plecat de acasă fără batistă
aşa mă simt
strănută fir de polen sec o coroană
petale în care asist un mort

capac şi polen semizeu
dinspre naiba năvălesc reproşuri
cu călcâiul spre mâine mestec
ce-a mai rămas din
ipostază…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom încerca, totuşi, pentru o mai uşoară înţelegere, să comparăm talentul cu aburul ce iese din apă când e pusă o oală pe jăratic. Desigur, aburul din oală se iroseşte şi nu serveşte la nimic decât să aburească pereţii şi geamurile. Dar dacă intervine ştiinţa, teoretică şi tehnică, şi pune apa într-un cazan matematic calculat cu rotiţe şi şuruburi, cazanul se cheamă locomotivă şi aburii o mişcă cu mulţi kilometri pe oră, trăgând în viteză după ea multe sute de vagoane. Iată dar că talentul actorului nu e nimic, dacă nu e întrebuinţat cu ştiinţă. Şi e periculoasă această încredere în pur şi simplu talent.

Ion Sava în Caietul program nr. 5, stagiunea 1970-1971, al Teatrului Naţional I.L. Caragiale, Proiect de organizare a învăţământului teatral
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piept de vită cu castraveţi muraţi

iată vă voi spune-acum
c-acest preparat străbun,
autentic românesc,
cam pe la Crăciun gătesc;
nu cunosc la alte naţii,
noi de patru generaţii
l-am păstrat ca favorit
şi vă spun cum e gătit.
Carnea care se pretează,
după gusturi mai variază,
porc sau raţă, piept de vită,
carnea cea mai nimerită
e, să ştiţi şi voi, mai grasă,
grăsimea care îşi lasă
castraveţii o reţin
şi le dă un gust divin.
Deci bucăţile de vită,
de mărime potrivită,
se prăjesc cu ceapa-n oală,
asta nu-i mare scofală;
castraveţii desăraţi,
frumos în bucăţi tăiaţi,
se adaugă şi ei,
boabe de piper de vrei,
mărar proaspăt sau uscat,
şi-un pahar de sos tomat,
apă chiar mai multicică,
faci şi flacăra mai mică
şi-un capac de foloseşti
timpul economiseşti
şi va fierbe mai cu spor
sau dai oala la cuptor.
Dup-un ceas şi jumătate,
cu papilele-asaltate
de ispititorul sos,
serveşti felul delicios
şi răsfeţi al tău palat
cu gustul catifelat.

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A Cuvântului Sfânt şcoală

Ref. 2. Împ. 4,8-41

A Cuvântului Sfânt şcoală
Ne învaţă ce-i de făcut
Când ajunge "moartea-n oală"
Şi amaru-i neplăcut
Tot sufletul ni-l răscoală.

Poate că-un neştiutor,
Zvârle-n "oala" vieţii tale
Un "bostan" otrăvitor,
"Ciorbele"-ţi devin mortale...
Ce faci, le dai tuturor?!

O, nu face asta frate,
Pune-ţi un capac pe "oală"
Şi ridică mâini curate,
Cum ai învăţat la "Şcoală"
Către Cel ce totul poate...

Nu privi cu ciudă omul
Ce-a adus tot ce-a cules...
Ştii cine-A făcut atomul?
Du-te drept la cel ales
Şi împuternicit de Domnul,

Spune-i ce-i în "oala" ta
Căci o binecuvântare
Va veni când s-a ruga
Şi-orice otrăvi vătămătoare
Domnul le va alunga...

Şi-atunci "oala" ta devine
Obiectul saturării
Cu bucatele divine
Pentru toţi membrii-adunării
Şi-a străinului ce vine...

Mulţi nu fac deosebire
Între ce-i rău şi ce-i bine,
Astfel nu-i nici o uimire
Că-s atâtea inimi pline
De otravă şi murire...

Dar noi, haide-ţi să veghem
Unii-asupra altora
Şi cu drag să ne îndemnăm
În Hristos a ne ancora,
Fără să ne condamnăm...

Să nu "dăm cu pumnii în vânt"
Ci-n evlavie, cu iubire,
Să cinstim pe orice sfânt
Pus să-aducă o izbăvire
În oala noastră de pământ!

De ce-i luptă nesfârşită,
Întristări, necazuri, boală
Şi-o viaţă nefericită?
Pentru că mai este în "oală"
Şi "verdeaţă" otrăvită!

Să veghem asupra "oalei"
Fiecare-n dreptul lui,
Să nu dăm vreun prilej boalei
Nici speranţă somnului,
Ci să dăm glas osanalei

Toţi, în cinstea Domnului,
Toţi în cinstea Domnului!

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Adelina Lazaroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am adunat florile câmpului într-o oală de lut şi le-am pus apă atât cât să nu moară iute. După ce au murit le-am înviat pe pânză şi au devenit nemuritoare.

citat celebru din Ştefan Luchian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş bea dintr-o oală de lut

Mi-e sete de tine,
Te-aş bea dintr-o vadră,
Dintr-o oală de lut ars,
Cu dragoste,
Cu buzele arse,
Cu sete,
Mi-e sete de tine,
Mi-e dor de tine,
Să-mi curgi
Roşu ca sângele pe bărbie,
Pe trup,
Pe vise,
Să ţin capul pe spate
Până îmi vezi stele în irişi,
Te-aş bea până la fund,
Cu patimă,
Cu poftă,
Ca un mort de sete
Într-o zi de post negru,
Te-aş bea ca un ţăran însetat
Într-un lan de secară,
Ca un prunc lipit de sânul mamei.
Ca un sărut fără de sfârşit.
Te iubesc,
Pletele tale sunt o cascadă,
Ochii de izvor,
Te-aş bea fără măsură
Dintr-o vadră
Cioplită în lemn de salcâm,
Te-aş bea
Dintr-o oală de lut ars.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul e un capac universal.

David Boia (11 decembrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul poate fi un imens curcubeu, ori un cenuşiu capac de sicriu.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultător: Se poate lua SIDA de la un capac de WC?
Radio Erevan: Da, doar dacă cel de dinainte nu s-a ridicat.

replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce premoniţie crudă: leagănul de copil are forma unui sicriu fără capac...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torsul

torc o frunză..
nu de alta dar îmi e că se usucă
şi tace
torc un ochi..
nu de alta dar după frunză se-ntoarce
fir subţire de iarbă tras din fus de lut de oală
dat prin jocul de copil după gâtul curţii
şcoală
torc un vişin arămiu şi îi scutur scări în plete
torc flăcăii ce pe dealuri torc în buza unei fete
torc de pe pereţi în furci grâul galben ce dă tihnă
torc
şi-n beci îmi torc în vin
tată... mamă şi odihnă...
torc
şi parcă-n tors mă storc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!