
S-a desfăcut din mugur, într-o dimineață caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurtă, și apropierea nopții o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte și să aștepte, ațipind, până a doua zi, venirea soarelui. Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii până sus, pe cer! Raza se coborî din nou, și toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului. În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lumină
- citate despre Soare
- citate despre început
- citate despre verde
- citate despre tristețe
- citate despre singurătate
- citate despre primăvară
- citate despre noapte
- citate despre muguri
Citate similare

Într-o dimineață raza de soare nu mai veni. Cerul rămase acoperit de nori. Cea dintâi picătură de ploaie o izbi rece, greoaie. Câteva zile a plouat. Nici rândunele nu se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se împrăștia puternic, umed: o amețea. După zilele acestea, lipsite de scânteiere, soarele răsări într-o dimineață înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi și galbene, un scatiu, veni, moleșit de căldură, de se furișă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Și frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi, întâi înăbușită, din gușă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre timp, citate despre zile, citate despre păsări, citate despre ploaie, citate despre seară, citate despre rândunele sau citate despre nori

Pasărea venea mereu, câteodată și noaptea rămânea acolo, ațipind, cu căpușorul sub aripă. Și trecu mult până ce, odată, vântul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, nopțile mai reci; cerul arareori curat. Puternic sufla vântul tomnatic! Apusurile erau ca sângele și parcă înroșeau și pământul. Frunza își simți puterile slăbite; cu greu putea să ție piept vântului, care o clătina în toate părțile; câteva tovarășe, smulse, fluturară prin aer, apoi fuseseră duse departe. Pasărea îi venea mai rar, nu mai cânta, și asta o mâhnea cumplit. Frunza tânjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo, din vârf, foșnetul cobitor al tovarășelor ce o părăseau, strecurându-se ușor, ca o șoaptă, ca o rugăciune, așternându-se jos, într-un lăvicer, pe deasupra căruia vântul alerga grăbit.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre vânt, citate despre toamnă, citate despre sânge, citate despre religie sau citate despre muzică

Sub lumina trandafirie a unui blând apus de soare, pământul pare adâncit într-o odihnă neclintită: frunzele ațipesc, pregătindu-se pentru tihnitul somn al nopții; în depărtări, miriștile scânteiază singuratice, ca niște țesături de fir; iazul își așterne fața umedă, sorbind, până în adânc, din lumina asfințitului. Din jos, din văi, răsună talanca; iar pe deal, în vii, doinește fluierul.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre odihnă, citate despre frunze sau citate despre Pământ

De dimineață până seara, și noaptea, frunzele cădeau întruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, legănându-se în aer ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor; numai într-un târziu, dându-se învinse, cădeau, îngropându-se între celelalte. Într-o dimineață se sperie. În tot copacul rămăsese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurând ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac; în largul lui, stoluri întregi de păsări plecau în șir; atunci băgă de seamă că și cuiburile rândunelelor rămăseseră goale.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre crengi, citate despre sperieturi sau citate despre fluturi
Șoapta unei raze
Azi, dis de dimineață,
O rază se-odihnea
Timidă pe-a mea față,
Duios, mă mângâia.
Și lin îmi spuse-n șoaptă:
"Am un mesaj de sus,
În ziua ce te-așteaptă
Trăiește cu Isus!
Fii rază, ca și mine
Să răspândești lumină,
În jur, tu fă doar bine,
În ziua ce-o să vină.
Să mângâi cu căldură,
Obrazul necăjit
Chiar și cel plin de ură,
Să simtă că-i iubit.
În inimi pune... soare,
Tristețea o alungă,
În suflete, cântare,
Când ziua-i grea și lungă.
Dansează-n stropi de rouă,
Fii raza lucitoare,
Și-n Dimineața Nouă,
O să te-ntorci în Soare!"
poezie de Marius Alexandru
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dimineață
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
L-am întâlnit pe Dumnezeu într-o dimineață
L-am întâlnit pe Dumnezeu într-o dimineață.
Tânără, ziua zâmbea ca o zorea.
Prezența Lui a fost ca un răsărit de soare,
Ca lumina unei glorii în inima mea.
Toată ziua a zăbovit prin preajma-mi,
Toată ziua a stat pe lângă mine
Și-am navigat împreună, în bună pace,
Pe marea cu primejdii nu puține.
Alte nave-au naufragiat, lovite de talazuri.
Alte nave-au fost scufundate de viforul nebun.
Dar vântul care le biciuia pe ele
Mie mi-au adus liniștea și-un somn bun.
Mi-am amintit apoi de celelalte dimineți
Și-am compătimit îndurerat soarta epavei
Fără ancore și fără cârmă, cu greementul smuls
Și cu Prezența rămasă departe-n pupa navei.
Acum cred c-am descoperit marele secret,
Învățând din necazurile prin care am trecut:
Domnul trebuie întâmpinat dimineața-n zori,
Dacă vrei ca-ntreaga zi să-ți fie-alături scut.
poezie de Ralph Spalding Cushman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre viscol, poezii despre tinerețe, poezii despre somn, poezii despre secrete, poezii despre religie sau poezii despre pericole

Așa, furnica își luă inima în dinți și, ușoară, se coborî în buzunar. Scotoci încolo și-ncoace; într-un colț dădu peste câțiva bani de aramă. Îi pipăi, îi mirosi întrebuințare nu le putu găsi! "Ce-o fi făcând oamenii cu lucruri care, după cât se vede, nu le aduc nici un folos?" judecă ea. Porni mai departe. Mai în sus, alt buzunar. Hai și-acolo! De-abia se coborî însă, și, repede, căută să fugă înapoi. Buzunarul, îmbâcsit cu foi de tutun, o amețise. "Iată ce fel de buruieni știu culege oamenii!" își zise, dezgustată, furnica. N-avea noroc! O luă mai sus; se urcă până după gâtul vânătorului. Acesta ridică tocmai atunci mâna. Ispititoare, veni, sprintenă, pe mânecă, până lângă pumnul încleștat pe gâtul unei puști.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Călătoare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânătoare, citate despre noroc, citate despre mâini, citate despre inimă, citate despre furnici, citate despre fumat, citate despre dinți sau citate despre bani
L-am întâlnit pe Dumnezeu într-o dimineață
L-am întâlnit pe Dumnezeu într-o dimineață.
Tânără, ziua zâmbea ca o zorea.
Prezența Lui a fost ca un răsărit de soare,
Ca lumina unei glorii în inima mea.
Toată ziua a zăbovit prin preajma-mi,
Toată ziua a stat pe lângă mine
Și-am navigat împreună, în bună pace,
Pe marea cu primejdii nu puține.
Alte nave-au naufragiat, lovite de talazuri.
Alte nave-au fost scufundate de viforul nebun.
Dar vântul care le biciuiau pe ele
Mie mi-au adus liniștea și-un somn bun.
Mi-am amintit apoi de celelalte dimineți
Și-am compătimit îndurerat soarta epavei
Fără ancore și fără cârmă, cu greementul smuls
Și cu Prezența rămasă departe-n pupa navei.
Acum cred c-am descoperit marele secret,
Învățând din necazurile prin care am trecut:
Domnul trebuie întâmpinat dis-de-dimineață,-n zori,
Dacă vrei ca El întreaga zi să-ți fie-alături scut.
poezie de Ralph Spalding Cushman, 1879-1952, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastrul Cerului
Privesc albastrul Cerului
Parcă-s ochii Visului!
In clocotul gândului,
Pe valurile norilor,
Aș vrea să urc și să cobor
Până la inversarea Timpului
Și Începutul Începutului!
O să înot printre Planete
Voi sfida Timpul cu ele.
Împrumut, Lebăda albă o voi cere,
Ca să plutim pe Marea Galaxiilor Semețe
Până când Farul Veșniciei
îl față ne va lumina.
Ancora Speranței atunci o vom arunca,
Lângă El vom acosta,
In Lumina Sa ne vom îmbăia
Până când in Lumină și noi ne vom transforma...
Strălucind așa, inapoi în Galaxia noastră vom putea naviga
Cu puterea Luminii Timpul îl vom putea alunga
Speranțele Începuturilor in noi, de atunci le vom putea purta
Și cu toții in Albastrul Cerului fără de sfârșit, Măcar cu clocotul gândului
Cândva ne vom muta....
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre timp, poezii despre înot, poezii despre visare, poezii despre sfârșit, poezii despre planete, poezii despre ochi sau poezii despre nori

Lumina
Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi
din lumina aceea-nsetată adânc de
vieață?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-n întuneric și dat-a
un semn Nepătrunsul.
"Să fie lumină!"
O mare
și-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri
de-avânturi, de patimi,
o sete de lume și soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci-cine știe?
Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd-minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Lucian Blaga despre lumină, poezii despre întuneric, citate de Lucian Blaga despre întuneric, poezii despre nebunie, citate de Lucian Blaga despre nebunie, poezii despre dor, citate de Lucian Blaga despre dor, poezii despre Soare sau citate de Lucian Blaga despre Soare
Lumina soarelui
Lumina soarelui crește pe pământ
ia înfățișarea zilei
și împinge prin pământ în sus
tulpinile
și acele oase care de asemenea și-au
scuturat țărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
și-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorința...
lumina soarelui crește pe pământ
lumina soarelui
și printre razele ei gloate
de oameni abia evadați din beznă
poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre creștere

Scuturându-și aripile, vulturul făcu un ocol larg, suind și scoborând prin aer. Apoi i se păru că ceva flutură mai jos, ceva mic, prea neînsemnat ca să îndrăznească să se suie până la el: se repezi și, in ciocul gata să frângă, prinse o pană căzută chiar din aripa lui. Zbură cu dânsa, sus, apoi ii dădu drumul, și urmări cu ochi strălucitori lunecarea ușoară, ca pe o apă, a penei, care cândva îl ajutase să se ridice. Luă munții în lung. Nicio boare de vânt, niciun murmur de ape care să străbată atât de sus. Și așa a mers până după-amiază, cu ciocul deschis, înghițind aerul cu gâlgâiri puternice, privind în toate părțile cu ochii lui ca două scântei. Obosi. Se coborî ușor și se așeză pe vârful unei stânci ce țâșnea în sus, goală, din stratul gros de mușchi al muntelui. Cum sta nemișcat, părea și el de piatră, părea că-i colțul ascuțit al stâncii încremenite acolo de veacuri.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Vulturul
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stânci, citate despre munți, citate de Emil Gârleanu despre munți, citate despre aripi, citate de Emil Gârleanu despre aripi, citate de Emil Gârleanu despre vânt, citate despre vulturi, citate de Emil Gârleanu despre timp sau citate despre aer
Hipergigantele sunt cele mai mari și mai masive stele, putând ajunge și la 100 de mase solare. S-a descoperit că unele stele hipergigante au avut inițial o masă mai mare de 250 de ori decât cea a Soarelui. În ceea pe privește temperatura, stelele hipergigante pot avea între 3500 și 35.000 grade (Kelvin). Viața lor este foarte scurtă, trăind între 1 și 3 milioane de ani. Toate stelele hipergigante devin supernove la sfarșitul vietii. Până acum s-au descoperit 7 asemenea stele în galaxia noastră: P Cygni, S Doradus, eta Carinae, steaua Pistol și LBV 1806-20.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate despre viață, citate despre temperatură, citate despre supernove, citate despre superlative sau citate despre devenire
De atâta primăvară
În lumina dimineții, soarele și-a pus cununa
Bucuriei peste oameni, să-le arate că-i iubește;
Și cu raze de speranțe, a rugat până și luna
Să-și întârzie venirea, până somnul... se ivește.
Ploile cu flori inundă inimile adormite,
De atâta frig în noi rătăcit-am printre umbre,
Ne trezesc din hibernare sentimentele-amorțite
Și tristețile ivite în culori de gheață sumbre.
A-nflorit până și cerul de atâta primăvară
În culori de liliac și magnolii albe, roz,
Totul este-o simfonie ce-n arpegii de vioară
Dirijată e din ceruri de un mare virtuoz.
poezie de Angelina Nădejde (28 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre primăvară sau poezii despre ploaie

În revărsatul zorilor, pe baltă, lumina face minuni. Pe fața apei sclipesc, ici sfărâmături de oglinzi; colo, plăci de oțel, comori de galbeni între trestii. În nuferi, ca-n niște potire plutitoare, curg raze de aur. Un colb de argint dă strălucire stufărișului. Peste tot liniște neclintită, de rai. Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lungi, subțiri ca niște lujere, trupul lui se leagănă agale. Din când în când își udă pliscul; uneori se oprește de se uită, ispititor, în fundul apei, ca și cum ar fi dat peste ceva ce căuta de mult. E răcoare și răcoarea îl încântă. Nu simte nici o altă dorință decât să-și scalde picioarele în unda rece, care-i trimite fiori până sub aripi.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Mărinimie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre picioare, citate despre nuferi, citate despre galben, citate despre dorințe, citate despre comori, citate despre argint sau citate despre apă
Subiect... la persoana a doua
Ce pun mai întâi, cu literă mare?
"Tu",
cu siguranță
și nu
mint... că m-am pus la încercare
și eu, de unul singur, n-am nicio importanță...
și sunt tot derivații, antonime
legate,
precum "Ți" e,
ce înseamnă că toți, sau că toate,
ca celelalte, zise ale mele... îs anonime,
ce le port scrise-n palme, ca pe-o chiromanție...
plus gând, ce e-n etern preocupat
de "Tine"
sfâșietor,
de amintirile de bine
neîncetat,
până la paradox... și nelipsită și tot mor de dor!...
... mai sunt;
e ziua "Ta",
e tot al "Tău"
și peste poate, "Te"..., nespus într-u' intimitatea mea,
șoptit, cum pulsu' de mărunt...
doar simț în juru-ți, un halou, subiectu' despre care se tot spune... al "Său".
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre paradox, poezii despre minciună, poezii despre intimitate, poezii despre gânduri sau poezii despre amintiri
Vor fi războaie și până când vor fi cetățeni de categoria întâi și de categoria a doua în orice țară și până când culoarea pielii va conta mai mult decât culoarea ochilor. Și până când drepturile fundamentale ale omului nu vor fi garantate pentru toți, de toate rasele, vor mai fi războaie. Și până în acea zi, visele de pace durabilă, de cetățeni ai lumii, de legi ale moralității internaționale vor fi doar dorite, dar niciodată atinse... acum sunt războaie peste tot.
citat din Haile Selassie I
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre război, citate despre pace, citate despre ochi, citate despre moralitate, citate despre legi, citate despre internațional sau citate despre culori

Culai Darie: Omule, toate drumurile pe care puteai să le apuci în viață duc până la capătul lumii. Cum naiba de l-ai ales tocmai pe ăsta, de te-ai înfundat tocmai aici?
Andrei Pietraru: Ei, Culai, și într-o iubire poți să ajungi până la capătul lumii!
replici celebre din piesa de teatru Suflete tari, scenariu de Camil Petrescu (1921)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Camil Petrescu despre viață, citate despre iubire, citate de Camil Petrescu despre iubire sau citate despre Andrei

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit (fragment)
Primăvară până departe, ploaia s-a oprit pe lacul de la vest este plăcut.
O sută de ierburi se întrec în frumusețe,
Fluturi în dezordine, bâzâit de albine,
O zi clară și caldă îndeamnă bobocii să dea în floare.
Vâsle între nuferi, o barcă pictată mișându-se molcom.
Parcă se vede un grup de iele
Lumina se reflectă în unduirile apei,
Vânturi înalte trec melodioase peste ape întinse.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre pictură, poezii despre nuferi, poezii despre frumusețe sau poezii despre fluturi

Arlo Will
Ai văzut vreodată
Un aligator
Țâșnind în aer din mlaștină
Și rămânând apoi orbit în lumina copleșitoare a amiezii?
Ai văzut, noaptea, caii din grajd
Tremurând și dând înapoi la vederea unei lanterne?
Ai mers vreodată prin întuneric
Și, brusc, o ușă neștiută s-a deschis înaintea ta,
Lăsându-te, ți s-a părut, în lumina a mii de lumânărele
Din ceară delicată?
Te-ai plimbat cu vântul bătându-ți în urechi,
Învăluit de lumina soarelui
Și ți-ai simțit deodată ființa inundată de o splendidă strălucire interioară?
Ieșind iarăși și iarăși din smârcuri,
Treci prin uși de lumină,
Prin multe câmpuri de splendoare,
Unde în jurul tău, neauzită, gloria se așează
Ca o abia căzută zăpadă.
Vei trece tu, o, suflet puternic, prin pământ
Și prin nenumărate ceruri
Până vei ajunge la lumina finală.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre urechi, poezii despre plimbare, poezii despre noapte sau poezii despre miezul zilei