Primăvară până departe, ploaia s-a oprit (fragment)

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit – pe lacul de la vest este plăcut.
O sută de ierburi se întrec în frumuseţe,
Fluturi în dezordine, bâzâit de albine,
O zi clară şi caldă îndeamnă bobocii să dea în floare.

Vâsle între nuferi, o barcă pictată mişându-se molcom.
Parcă se vede un grup de iele –
Lumina se reflectă în unduirile apei,
Vânturi înalte trec melodioase peste ape întinse.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfăţişarea cerului, culoarea apei (fragment)

Înfăţişarea cerului, culoarea apei – lacul de la vest este plăcut.
Creaturile din nori sunt toate alerte,
Pescăruşii şi egretele dorm în leagănul undelor,
Eu îmi urmez tabieturile de bătrân şi mă pierd în triluri şi în ritmuri.

Zefirul adie, luna e albă, noaptea aproape perfectă.
O margine de lume fermecată,
Cine ar sculpta un cal sau o pasăre Phoenix?
Un om în barca lui este nemuritor.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce florile de lotus s-au deschis (fragment)

După ce florile de lotus s-au deschis – pe lacul de la vest este plăcut.
Vino aici pentru o vreme şi adu şi nişte vin,
Nu-i nevoie de steaguri şi flamuri,
În faţă şi în spate se întind perdele de purpură şi privelişti verzi.

Barca pictată a rămas în derivă printre florile luxuriante.
Miresme plutesc pretutindeni în cupe galbene,
Ceaţa şi ploaia sunt atât, atât de fine...
Rătăcit printre fragmente de triluri şi cântece, eu nu mă mai întorc niciodată.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce prospeţimea florilor a trecut (fragment)

După ce prospeţimea florilor a trecut– pe lacul de vest este plăcut,
În urmă mai rămân o vreme răni roşii,
Puful de bumbac plutind ca o pâclă,
Liziera de sălcii plângând în vântul însorit.

Se aud triluri şi cântece, apoi tăcere, oaspeţii pleacă.
Încep să simt deşertul primăverii,
Lasă perdelele să cadă iarăşi;
O pereche de rândunele se îndreaptă spre casă prin ploaia măruntă.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă urcam într-o barcă şi tot lacul rânjea sub mine din vâsle din vâsle rânjea şi mă ducea...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petice de nori în amurgul vişiniu (fragment)

Petice de nori în amurgul vişiniu – pe lacul de vest este plăcut.
Flori pe mal, lintiţă pe nisip,
Patruzeci de hectare de vălurele molcome,
Nici un om pe malul înverzit – se aude doar clipocitul unei bărci.

Spre sud-vest, de partea cealaltă-a lunii, plutesc zdrenţe de nori.
Se lasă răcoare la marginea lizierei,
Parfumul florilor de lotus devine aproape vizibil;
Ascultând vântul care susură pe faţa apei, faţa vinului devine gravă.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate explica această iubire (fragment)

Nimeni nu poate explica această iubire – pe lacul de la vest este plăcut.
Serenitatea decorului vine de dincolo de timp.
Fluturi în zbor se urmăresc unul pe celălalt,
Doritori să ajungă, beţi, printre flori.

Nimeni nu poate şti că aromesc leneş aici, sprijinit de copastia bărcii.
Iarbă mirositoare sub raze de lumină piezişe,
În depărtare ceaţă albăstruie pe ape,
O egretă albă venind în zbor planat dinspre Insulele Vieţii fără Sârşit.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul gândurilor vii

Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec şi gândurile mele, trec şi-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri clipe, ani şi gânduri îşi vorbesc.

Ce îşi spun? - o ştie lacul, dar el tace, liniştit,
Şi ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Şi-au plecat să-şi zburde-n lume viaţa plină de frământ.

Lacul... tace, dar, în taină, străluceşte, uneori,
Când pe malu-i, mai pe seară – rar se-ntâmplă şi în zori –
Se aşează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară şi-i reflectă ce-a aflat.

Cântul ei, ecou de gânduri, se înalţă spre tării
Şi, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa am iubit aşa ceva (fragment)

Toată viaţa am iubit aşa ceva– pe lacul de vest este plăcut.
Mulţimea în jurul roţilor roşii,
Averi şi onoruri plutind in juru-mi ca norii,
Privind în jos, privind în sus, au trecut douăzeci de primăveri.

Acum, reîntorcându-mă, arăt ca o macara din depărtatul est.
Oamenii din jurul zidurilor oraşului
Sunt cu toţii necunoscuţi ochilor mei,
Cine îşi mai poate aminti pe guvernatorul din zilele de demult?

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opţiunea destinului

Dă în muguri crucea pe morminte
hăt în jos la morţi e primăvară
să păşim copii cu luare-aminte
dacă vrem pământul să nu doară

Hăt mai jos la morţi e primăvară
parcă se aude-n ierburi cucul
cântâ în fântâni parc-o vioară
vai ce umbră crudă are nucul

Parcă se aude-n ierburi cucul
să zburăm copii cu luare-aminte
soarele prin nori îşi plimbă plugul
crucea dă în floare pe morminte

Hăt mai jos la morţi e primăvară
să trăim ca moartea să nu-i doară

poezie de Costel Zăgan din revista "Ţara de Sus", nr.3-4 (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal trist. Sirenei

Noaptea parcă este o perdea albastră
Peste care fluturi galbeni s-au oprit.
Vino, ca să plângem pe iubirea noastră,
Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit.

Vom schimba surâsuri palide şi rare
Ca petala unui veşted trandafir,
Turburând a nopţii tainică-nserare
C-un sărut pe frunte ca de cimitir.

Şi vom pune floare tânără şi vie
Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit.
Vino: Cerul pare-o pânză albăstrie
Peste care fluturi galbeni s-au oprit.

madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zărind minunea

Lacul îti reflectă frumuseţea
Si unde îţi străluce chipul,
Păstrăvi sărutându-ti mirarea
Iţi unduiesc usor conturul!

De se despică în fante zarea
Coboarând în stoluri îngeri!
Răsfirând alabaştri nuferi
Sfinţindu-i lacului minunea.

Şi când să atingă apei, luciul!
În lebede, nuferi-şi iau zborul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mozaic de cuvinte

e primăvară iar, zâmbete înfloresc pe obraz
lumina sublimă lin se aşează pe pleoape
lacul mă ademeneşte cu valul turcoaz
nuferi albi şi galbeni sunt scăldaţi de ape.

boboci de liliac şuşotesc la fereastră
fluturi îndrăgostiţi mângâie lalele
iubite eu veghez la dragostea noastră
izvorul tămăduirii dezamăgiri să spele.

bogăţia mea de gânduri o unesc cu universul
cu percepţii înţelepte îl slăvesc pe Dumnezeu
lumea mea e amprentată cu câtecul cu versul
cu splendorile de viaţă mă îmbogăţesc mereu.

următorul pas mozaic de cuvinte anticipând demersul
de a-mi urma visul oricât ar fi de greu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

susurul apei
ploaia de primăvară -
toată lumina

haiku de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog de primăvară

Primăvară, primăvară!
Ce te perinzi pe afară
Lăsând pradă norilor
Mugurii degetelor?
Şi de ce-ţi răsar în barbă
Corcoduşi cu floare albă?
Miroşi a parfum strident,
Glasu-ţi este un torent
Ce trece printre coline
Ducând zumzet de albine
Şi ropot de ploaie caldă...
Ochii tăi vor să mai vadă
Caii verzi păscând lumină
Din a soarelui grădină.
Părul tău - crengi despletite
Prin păduri de tei pitite.
Glezna ta - rece pârâu,
Genunchii-ncolţiţi în grâu.

Primăvară, primăvară!
Ce te perinzi pe afară?
Dacă ai să pieri subit
Cumva... pe la asfinţit,
În hăuri ameţitoare
Bând a timpului licoare?
Primăvară, ştii ceva?!
Mută-ţi în inima mea
Pasul... lasă-l să se-afunde
Între două bătăi surde.
Chipul... lasă-l să se scalde
Între doua bătăi calde.
Şi rămâi, rămâi aşa!
Eu să pot mereu cânta
Florile pământului,
Cuiburile cucului,
Ciripit de rândunele...
Pavăza iubirii mele!

Primăvară, primăvară
Nu te pierde pe afară!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de toamnă

sentimentul meu creşte ca o floare
fecundată de fluturi în zări minunate
farmec discret plin de candoare
melancolie topită în zâmbete voalate.

fremătare suavă ca frunza de toamnă
trece prin iubire prin strune de vioară
peste mări necunoscute să zbor mă îndeamnă
cu vise depănate cu pe fuioare de seară.

trec anii prin mine ca ploaia prin răzoare
lasă în fiinţa mea un cântec duios
alungă regretele dincolo de izvoare
unde sufletul rezonează religios.

romantism solar cu gust de cicoare
mă înalţi spre universul melodios.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul ca un cântec printre nuferi

port slova în sânge în chintesenţă
mereu la Luceafărul gliei mă-nchin
la cenaclul nocturn fac prezenţă
ascult stelele cu versul divin.

port versul în nervură în celule
uşor ca fluturul ce mângâie flori
pe lacul cu nuferi zbor cu libelule
prin sufletul meu se perindă sori.

simt cum mă răsfaţă cerul albastru
spiritul meu se scaldă în culori
nu ştiu de urlete nici de dezastru
ştiu componenta magică de la viori.

cu versul meu am cucerit un astru
îmi aşterne lumina departe de nori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

leganam în suflet un vis fără vlagă
mă împiedicam de paşii rămaşi
în noaptea ce cădea peste ape
aşa am crescut în tenebre
numele meu zăcea scrijelit pe o piatră
cu umerii îmbrăcaţi în palide umbre
păşeam în clipe târzii în penumbră
prin neguri alunecau nestatornice ape
se adunau alte umbre sub ultimii paşi
să plec, unde să plec
sau nu's aici decât o umbră
sunt stâncă sfărâmată pe ţărm
cu braţele ce flutură în vânt
sunt vânt năpraznic peste tainice ape
sub pasăre peste lacul albastru
sunt lacul ce aşteaptă o barcă
sunt un om într-o barcă ce plânge pe ape
sunt gând rătăcit între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În revărsatul zorilor, pe baltă, lumina face minuni. Pe faţa apei sclipesc, ici sfărâmături de oglinzi; colo, plăci de oţel, comori de galbeni între trestii. În nuferi, ca-n nişte potire plutitoare, curg raze de aur. Un colb de argint dă strălucire stufărişului. Peste tot linişte neclintită, de rai. Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lungi, subţiri ca nişte lujere, trupul lui se leagănă agale. Din când în când îşi udă pliscul; uneori se opreşte de se uită, ispititor, în fundul apei, ca şi cum ar fi dat peste ceva ce căuta de mult. E răcoare şi răcoarea îl încântă. Nu simte nici o altă dorinţă decât să-şi scalde picioarele în unda rece, care-i trimite fiori până sub aripi.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Mărinimie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonii de primăvară

nucul îmi vorbeşte în limbajul verde
cu soarele mă răcoresc la umbra lui
neliniştea se destramă se pierde
cu dorul înălţat pe coama vântului.

boboci de trandafiri zâmbesc sub soare
razele le mângâie fragila făptură
grădina mea de vis prinde culoare
şi fericirea are aromă de mură.

pruni aruncă priviri peste gardul înalt
vântul se joacă printre vesele ramuri
mierle se întrec în triluri eu tresalt
uimită de lumina ce pictează pe geamuri.

fluturi cuceresc grădina cu asalt
fantezii de zbor mă învaţă-mi sunt neamuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!