Hipergigantele sunt cele mai mari şi mai masive stele, putând ajunge şi la 100 de mase solare. S-a descoperit că unele stele hipergigante au avut iniţial o masă mai mare de 250 de ori decât cea a Soarelui. În ceea pe priveşte temperatura, stelele hipergigante pot avea între 3500 şi 35.000 grade (Kelvin). Viaţa lor este foarte scurtă, trăind între 1 şi 3 milioane de ani. Toate stelele hipergigante devin supernove la sfarşitul vietii. Până acum s-au descoperit 7 asemenea stele în galaxia noastră: P Cygni, S Doradus, eta Carinae, steaua Pistol şi LBV 1806-20.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a observat că stelele au şi mărimi diferite: cele mai mari stele sunt cele supergigante. Stelele supergiante sunt cele mai mari şi mai masive stele. Ele pot avea între 10 si 70 de mase solare şi între 30 şi 500 de diametre solare. Din cauza masei mari, supergigantele trăiesc puţin, între 10 şi 50 milioane de ani. Aceste stele se găsesc în roiuri stelare, braţele galaxiei sau în galaxiie tinere.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studiind stelele supergigante, astronomii au descoperit o clasă de stele, foarte rar întâlnite, ce sunt mai mari decât stelele supergigante. Acestea se numesc hipergigante.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai puţin masive stele din secvenţa principală au numai 0,08 mase solare (80 de mase jupiteriene). Cele mai masive pot atinge şi 100 de mase solare. Ca dimenisiuni, stelele pot fi pitice roşii (stele cu temperaturi mai mici de 40000 K), stele pitice (ca Soarele) sau stele gigante (cu mase şi diametre de zeci de ori mai mari decât ale Soarelui).

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În primul rând avem stele pitice brune, ce nu emit decât în infraroşu, ele neavând o sursă de energie internă (fuziune nucleară). Ele degajă căldură şi energie pe măsură ce se răcesc. Se consideră că piticele brune nu sunt stele, ci substele. Ele sunt într-un stadiu intermediar între planete şi stele. Temperatura atinsă este între 750 şi 2200 grade (Kelvin). În ultimul timp s-a descoperit o pitică brună, 2M1207, în jurul căreia se roteşte un alt corp, posibil o planetă gazoasă. Până în iunie 2006, s-au descoperit 544 de pitice brune.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă acest monstru stelar îi poate speria pe oamenii obişnuiţi, el este un motiv de bucurie pentru astronomi. Steaua VY Canis Majoris face parte din categoria stelelor hipergiante, stele foarte rare. Mai puţin de 10 stele hipergigante sunt cunoscute în galaxia noastră, iar aceasta este cea mai apropiată de Soare. Se bănuieşte că acest tip de stele, foarte mari, foarte luminoase, ce emit mari cantităţi de gaz sunt o fază de tranziţie a stelelor supergigante care dau naştere supernovelor. Faza de tranziţie poate dura numai câteva mii de ani.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt tip de stele pitice, sunt stelele pitice roşii. Acestea sunt cel mai răspândit tip de stele din Univers. Piticele roşii sunt stele ce au masa mult mai mică decât a Soarelui, valoarea minimă fiind de 0,08 mase solare. Aceste stele emit doar 1/10.000 din energia emisă de Soare.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astronomii au descoperit în 2004 o stea care este de 40 de milioane de ori mai strălucitoare decât Soarele! Steaua are numele de LBV 1806-20 şi se află de cealaltă parte a galaxiei noastre, la o distanţă de 49.000 de ani lumină. Pentru că steaua se află în spatele unor nori de gaz şi praf interstelar, stălucirea ei aparentă este mică, neputând fi observată cu ochiul liber. Ea este vizibilă prin binocluri şi se află în constelaţia Sagittarius. Această stea era cunoscută de mai mult timp şi se credea că era de fapt o aglomerare de stele. Observată cu cele mai mari telescoape, steaua s-a dovedit a fi una singură, cu o masă de 150 de ori mai mare decât cea a Soarelui.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin observarea stelelor, astronomii au văzut că există multe tipuri de stele. După temperatură, stelele pot fi fierbinţi (cu temperaturi între 20.000 şi 60.000 de grade), medii ca temperatură (cu temperaturi între 5000 şi 10.000 de grade) şi reci (cu temperaturi între 2000 şi 3500 de grade).

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele mici, reci, numite pitice roşii, îşi petrec câteva sute de miliarde de ani în starea de echilibru. Stelele asemănătoare Soarelui, au o viaţă relativ lungă, putând rezista 10 miliarde de ani. Cele mai puţin longevive sunt stelele foarte masive. Acestea trăiesc numai câteva milioane sau zeci de milioane de ani.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În galaxia noastră se află între 200 şi 300 de miliarde de stele. Majoritatea dintre acestea sunt stele stinse sau stele ce nu au avut masa îndeajuns de mare pentru a se aprinde. O altă fracţiune cuprinde stele normale, asemănătoare cu Soarele. Printre aceste sute de miliarde de stele obişnuite găsim câţiva adevăraţi monştri în spaţiu.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea stelelor începe într-un nor imens de gaz (hidrogen) şi praf. În acel loc, există particule de gaz şi praf, aflate într-o continuă agitaţie. În aceşti nori, formaţi odată cu galaxia noastră, se găsesc ingredientele din care se formează stelele. Astronomii numesc aceşti nori de gaz şi praf nori moleculari, dar se foloseşte şi termenul de nebuloasă. Într-un asemenea nor se află între 100.000 şi 10.000.000 de ori mai multă masă de gaz, decât se află în Soare. Până acum s-au descoperit nebuloase ce se întind pe o distanţă între 50 şi 300 ani lumină. Dacă în regiunile obişnuite ale galaxiei noastre avem între 0,1 şi 1 particule de gaz pe cm cubi, într-o nebuloasă există câteva milioane de particule pe cm cub.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa mare a stelei LBV 1806-20 este o problemă. Teoriile curente arată că o stea nu poate avea o masă de 120 de ori mai mare decât a Soarelui. Stelele ce au masă mai mare decât această masă limită, se vor auto distruge înainte de a se aprinde. În interiorul stelei presiunea este atât de mare încât ar atrage gazul din atmosferă.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După milioane sau milarde de ani, timp ce depinde de masa stelei, continua transformare a hidrogenului în heliu produce o acumulare a heliului în nucleu. Stelele mai mari şi mai masive produc heliu mai repede decât celelalte stele.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea de asemnea mărime şi strălucire este foarte violentă. Erupţile puternice de gaz, câmpul magentic foarte mare, face ca steaua să piardă material foarte repede. Durata de viaţă a acestei stele este de maxim 2 milioane de ani. LBV 1806-20 are deja 1 milion de ani. Steaua poate sfârşi ca o explozie numită hipernovă, ce emite raze gama.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În centrul nebuloaselor se afla şi sursa lor. După formarea nebuloasei steaua devine o "pitică albă". Piticele albe sunt stele ce au un diametru asemănător cu al pământului, dar o masă de 0,6 mase solare. După consumarea heliului, piticele albe emit căldura acumulată de-a lungul procesului de fuziune, timp de câteva mii de milioane de ani. În final pitica alba, după ce nu mai emite energie, devine o pitică neagră, stele stinse care încă nu s-au format în realitate.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur că este greu sa vă imaginaţi un văcar din stelele ce formeaza constelaţia Văcarul, dar asta este. Înspre est (stânga) observaţi alt arc format din câteva stele mai puţin strălucitoare decât cele din carul Mare. Este constelaţia Corona Borealis (Coroana Boreală). De la Arcturus spre sud, trageţi o linie ca în figura noastră şi daţi de steaua Spica din constelatia Virgo (Fecioara). Între Spica şi Ursa Mare se observă o siluetă compusă din cinci stele, una mai strălucitoare. Este constelaţia Leo (Leul), cea mai strălucitoare stea numindu-se Regulus.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrăm în lumea celor mai mari stele. Dar atenţie: cele mai mari stele nu sunt neapărat şi cele mai strălucitoare de pe cer! Asta înseamnă că nu sunt uşor de observat, iar astronomii au făcut eforturi pentru a le determina caracteristicile. Stelele cele mai mari sunt destul de îndepărtate de Soare.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nucleul stelelor cu masa mai mică de 0,4 mase solare procesul de fuzine a heliului nu poate începe, după terminarea rezervei de hidrogen. Aceste stele se vor răci treptat şi vor rămâne în acest stadiu peste 100 de miliarde de ani. Odată ce o asemenea stea (cu masa cuprinsă între 0,4 si 3,4 mase solare) îşi termină rezerva de hidrogen (acesta fiind transformat în heliu), se mareşte, devenind o gigantă roşie. În nucleul stelei, heliul începe să fuzioneze (transforme) în carbon. Astfel steaua îşi prelungeşte viaţa cu încă 1 miliard de ani.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea stelelor din Galaxia noastră sunt stele din "secvenţa principală". Chiar şi cele din alte galaxii. Soarele este o stea din secvenţa principală, dar şi Sirius sau α Centauri. Stelele din secvenţa principală pot avea mărimi, mase, temperaturi şi luminozităţi diferite, dar au ceva în comun: energia se produce în nucleu prin fuziunea hidrogenului în heliu. Aceasta este, de fapt, condiţia pe care trebuie să o îndeplineasca o stea ca să facă parte din secvenţa principală.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele din clasa I sunt cele mai strălucitoare, cele din clasa a VI-a cele cari abia se văd cu ochii liberi. Avem astfel: stele de mărimea 1, de mărimea 2, de mărimea 3 etc. Dar şi stelele ce se văd cu instrumente optice, tot în asemenea mărimi sunt împărţite, aşa că avem stele de mărimea 7, 8, 9 etc, până la mărimea 17 – ultimele stele ce se pot observa cu ajutorul aparatelor fotografice adaptate la lunetele cele mai mari.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!