De atâta primăvară
În lumina dimineții, soarele și-a pus cununa
Bucuriei peste oameni, să-le arate că-i iubește;
Și cu raze de speranțe, a rugat până și luna
Să-și întârzie venirea, până somnul... se ivește.
Ploile cu flori inundă inimile adormite,
De atâta frig în noi rătăcit-am printre umbre,
Ne trezesc din hibernare sentimentele-amorțite
Și tristețile ivite în culori de gheață sumbre.
A-nflorit până și cerul de atâta primăvară
În culori de liliac și magnolii albe, roz,
Totul este-o simfonie ce-n arpegii de vioară
Dirijată e din ceruri de un mare virtuoz.
poezie de Angelina Nădejde (28 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre lumină
- poezii despre vioară
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Smaranda Crohmaniceanu [din public] a spus pe 28 aprilie 2013: |
| Aveti o anumita precizie in vers si finalizati frumos. |
2 dory58 [din public] a spus pe 25 aprilie 2015: |
| A-nflorit până și cerul de atâta primăvară În culori de liliac și magnolii albe, roz, Totul este-o simfonie ce-n arpegii de vioară Dirijată e din ceruri de un mare virtuoz. Felicitari Angelina Nadejde! Este la superlativ totul! Multumesc 1 |
3 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 26 aprilie 2015: |
| Trei DOAMNE și toate trei... Sunteți mari în ochii mei! |