Albastrul Cerului
Privesc albastrul Cerului
Parcă-s ochii Visului!
In clocotul gândului,
Pe valurile norilor,
Aș vrea să urc și să cobor
Până la inversarea Timpului
Și Începutul Începutului!
O să înot printre Planete
Voi sfida Timpul cu ele.
Împrumut, Lebăda albă o voi cere,
Ca să plutim pe Marea Galaxiilor Semețe
Până când Farul Veșniciei
îl față ne va lumina.
Ancora Speranței atunci o vom arunca,
Lângă El vom acosta,
In Lumina Sa ne vom îmbăia
Până când in Lumină și noi ne vom transforma...
Strălucind așa, inapoi în Galaxia noastră vom putea naviga
Cu puterea Luminii Timpul îl vom putea alunga
Speranțele Începuturilor in noi, de atunci le vom putea purta
Și cu toții in Albastrul Cerului fără de sfârșit, Măcar cu clocotul gândului
Cândva ne vom muta....
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Anamaria Iliescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre înot
- poezii despre visare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre planete
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.