Quasarii

Înfometaţi de pământ...
Vulcani curgând dinspre plus infinit,
Unindu-se cu minus infinitul
De la picioarele lor...
Îngeri blonzi cu aripi de mătasă
Transcendent visând...
În căderi, razant cu suferinţa,
Deseori arzând...
Călători spre moarte-n veşnicie,
Implorând de dor,
Încă o călătorie-n viitor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinitul

Un infinit infirm, anost, banal.
Static şi cast... în boluri de cristal...
Un infinit pliat către niciunde
Ne strigă şi ne cheamă, ne ascunde.

Suntem vulcani, lumini, luciri de stele...
Subtil, acelaşi infinit ne cere
Eternităţii hrană să-i aducem
Şi neuitarea timpului să plângem.

Când timpul se măsoară-n ani-lumină,
Când trupul lumii - lut de arginină
Se scutură în ploi interstelare
Şi orbitează sufletele-floare,

Când nu-s decât o mână de cenuşă
Cele ce-au fost, doar tu îmi baţi la uşă,
Un infinit anost, infirm, banal,
Static şi cast... Din bolul de cristal,

Printre vulcani, lumini, luciri de stele,
Zăreşti de-acum şi umbra fiinţei mele,
Atât de slut şi aspru creionată...
Atât... Şi alte timpuri ne aşteaptă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?!

Cine sunt eu?!
Sunt omul ce simţindu-se necesar
Uită de sine.
Iubirea de semeni
E cumpăna ce mă leagă
De Dumnezeu.
Braţul meu întins
În rugi spiralate spre transcendent
E poruncă divină.
Sfidez iadul
Spovedindu-mă dumnezeirii,
Suportându-mi povara...
Duhovnicească lumină
Din calendarul destinului
Se coboară peste pleoapa ochiului gri
În care a încolţit lutul.
Aripi de miere
Mă unesc cu infinitul solar...
Cine sunt eu?!
Nimicul călător spre mirare,
Privire de jar, destrămare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă spre Tatăl ceresc

Amin! Aşa se încheie orice rugă spre Tatăl ceresc
Pe aripi de îngeri Iisus ne duce ruga,
Sfinţii cu chipul blând îi sărută picioarele
Plecându-şi frunţile înaintea Sa.
Se roagă-mpreună, pentru noi, păcătoşii...
Să trăim în adevăr,
În fapte de laudă
Şi în iubire de semeni!
Amin!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă

Luptăm pentru viaţă cu viaţa
Şi lupta ne pare mai grea,
Ne-nvăluie noaptea şi ceaţa...
Suspansul ne va alunga...

În peşteri şi văi lunecoase,
Un suflet la umbră de cruci,
În patimi de faptele noastre,
Străini, pe-ale cerului lunci.

Acolo, la loc de odihnă,
Cătând deseori închinare,
Pe-altare de flori şi lumină,
Călcăm pe a tâmplei ninsoare.

Ne este un imn de iertare
Lumina din ramuri de mirt,
Căci nu vom mai ştii că se moare
Din minus spre plus infinit...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai eu

În suflet neaua e de foc
Şi viaţa toată e un joc,
Abisuri şi păreri de rău,
Tăceri, durere... numai eu...

Nimic concret, nimic corect,
Un anotimp efervescent
De ploi şi de păreri de rău...
Şi toate-ncep cu... numai eu...

Un sentiment, un gând, un vis...
Progres?! Spre transcendent şi stins,
O lacrimă, o pierdere,
Un lampadar de suflete.

Mă-ntreb când fi-voi doar nimic
Piedestal morţii-anotimp,
Fluture-doliu, plâns târziu,
Pentru cei mulţi, ce pot să fiu?!

Un număr jalnic risipit
Fidel lui "minus infinit",
Plină de praf, o amintire,
Dar nici o urmă de iubire...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua din ochi

Din roua ce din ochi ţi-a răsărit,
Eu am sculptat în minus infinit,
O amintire, spre a te avea,
Acelaşi vis cu plâns de catifea.
În dans de păsări mi-am pornit paşii
Spre a-mi rămâne în zborul înspre înalt.
Un bob de rouă îmi spală plus infinitul
De rana murdară a sufletului.
Sunt un vulcan ce erupe din sine
Pentru a lumina cetatea cerului
Când îngerii nu mai sunt făclii.
Silindu-mi respiraţia să te iubească
Sincer şi dezinvolt,
Mă caţăr pe umerii timpului
Să respir primăvară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens şi nonsens

Raiul a declarat război "Regelui Iad"...
Pe pământ şi pe cer candele ard...
Ploi de plâns de copii se apleacăîn rugi,
Tu, străin călător pe pământ, de ce plângi?!

Adevărul - pumnal răsucindu-se-n gânduri
Ca-ntr-o rană murdară supurând în adâncuri,
Musteşte şi ura-n puroi de rugină...
Se scurge pe ceruri... de stele se-anină.

Se scutură-n noapte-n vulcani şi ispite,
Pedeapsă în rană mereu curgătoare,
Sens şi non-sens în mieroase cuvinte
Şi aripi de îngeri de vis iertătoare.

Ridicaţi-vă pruncii împotriva ispitei!
Ridicaţi-vă, oameni! A ierta-i necesar...
Ridicaţi-vă oameni! Călcaţi iadu-n picioare!
Nu-l lăsaţi să prospere! Ridicaţi-vă iar!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezile iubirii

Zăpezile iubirii s-au topit...
Curg râuri reci spre minus infinit.
Mi-e sufletul, adesea, gând ce zboară –
Un fluture de vis, în primăvară.

Tăceri şi dor, un plâns prelung, hoinar,
Strângând în noapte clipele de jar,
Cu buze reci de frunze-ngălbenite.
Mă dor de-acum aducerile-aminte...

Zăpezile iubirii s-au topit,
Curg râuri reci spre minus infinit
Ce-n mine sunt uitate... sau ascunse...
Şi se aşează ca un gând, pe buze...

Sunt un vulcan uitat în adormire,
Sunt primul zâmbet cald, de fericire...
Mă-nalţ prin voi, spre-a coborî tăcut,
În mine,-n vise şi în început.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-un timp

De-un timp în mine se ascunde
Un prunc firav... Plânge-n adânc...
Se pierde în copilărie,
În al tăcerilor amurg...

Nu, nu-i bolnav! E doar o umbră
Trăind cu mine-n orice clipă,
E centrul pineal ce-n ere
Ca o speranţă se ridică...

Tăcut şi blând se înfiripă,
Trup nou ce-n trupul sfârtecat,
Trofeu prin mâine se ridică...
În alte timpuri întrupat,

La braţ cu noua mea făptură,
Venind din minus infinit,
Eu şterg păcatul omenirii
Ce-n nopţi târzii te-a zămislit.

În lupte aprige prin lume
Cu 'cela ce m-a ruinat,
Câştig, căci pruncu-i arma care
Spre transcendent m-a înălţat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-am plâns...

Şi-am plâns trecutul ca pe-un mort... Durere
Îmi picura, nespusă, pe obraz...
Eu i-am făcut din roze diademe,
Dar amintirea-i tot ce mi-a rămas.

Cu giulgi brodat cu aurul divin
Şi chiparoase, l-am împodobit,
Dar existenţa lui îmi dă fiori,
Purtându-mă spre minus infinit...

Pentu atâtea-n lume suferim...
Destin nedrept, durerea ne-nconjoară,
La toate câte sunt, cum ţinem piept?!
Curge spre cer o lacrimă amară...

Îngenunchem la late veşnicii...
Nu suntem prunci.... Nu suntem nici profeţi...
Un pumn de oase, poate, într-o zi,
Deplânse de mai marii înţelepţi.

Ce drept trecutul verbului "a fi"?!
Să se-mplinească?! Ramuri de argint
Despart în noapte două veşnicii.
Cu toţi trăim trecut şi viitor
Şi n-avem vreme încă a muri
Cât rătăcim şi suflete cât dor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele unui visător sunt infinite, un visător visează şi aspiră neîncetat la infinit şi absolut. Universul este infinit, alfabetul limbii române are 31 de litere. Plus şi minus formează cercul infinit. Lipsa limitărilor şi limitelor pe care ţi le impui, te duc cu un pas mai aproape de infinit. Arta exprimă infinitul.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome IX
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mistuire

Mistuiţi de suferinţă,
Cad îngenunchiaţi şi goi,
Îngeri sfârtecaţi de doruri,
Prinşi cu tălpile-n noroi.

Şi mustesc vulcani, de teama
Ferecatei dăruiri...
Curge-n suflete veninul
Nerostitei amăgiri.

Se întind liane stranii...
Sugrumate adevăruri...
Trec prin vis colindătorii
Ţi ne cântă triste doruri.

Lanţ de umbre şi tăcere,
Îngeri cad – secerători.
Suntem gâzi cu arme care
Pot ucide uneori.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unei vieţi

Se simte o viaţă trecând prin neant,
Se-aprinde o stea printre stele ce ard,
Clepsidra ascunde vulcani şi furtuni...
Calvar, jar şi umbre, durere, genuni...

Chitara îşi stinge şi ultima coardă
O candelă, iată, începe să ardă!
Un drum transcendent spre o altă chemare...
Un alt început şi o altă ninsoare...

În timp limitat o pleiadă de stele,
Atomi căutând treceri dulci prin mistere...
Mirese de vis, univers fără margini
În a versului ploi, pe a verilor pagini.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gongul din perete

Gongul din perete a desenat
Cu o limba de foc
Satanicul numar – 666.
Se trâmbiţa întoarcerea acasă,
Ţipete se auzeau din fereastră...
Fântânile s-au întors la ceasul dintâi
Şi lumina la întuneric.
Au sângerat pământurile cu apusuri de răsărit.
Morţii ne-au urat bun-venit...
Au curs lacrimi de foc,
Iar atomii trupului nostru încins
Au fuzionat cu lacrimile noastre în vis.
Calea de acces către cer devenise mister.
Noi am redevenit celulă,
Căutând prin cenuşa osemintelor
Strămoşilor noştri
Uşa dinspre apus
Prin care, precoce, ne-am strecurat
Spre plus infinit.
Un vis - timpul nu se opreşte,
Nu se-ntoarce,
Pentru el nu există minus infinit.
Şi nici pentru noi!
Doar moartea semnează
Ritualul schimbului de vieţi.
Plutire de umbre
Şi paşii înceţi,
Iertare şi sute de vieţi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruginiu de toamnă

Frunze cu dantelă de foc,
Buchete de sângeri
Şi corolă de îngeri,
Trenă de chiglimbar şi de jar,
Pe umeri purtând
Goana nebună a cailor
Abia pregătiţi
Pentru concursul de călărie.
Foşnet de cenuşie hârtie
Şi lacrimi, urme de paşi,
Tăcerea trecând prin oraş...
Ferestre tremurând zgribulite
De aduceri aminte.
Grija zilei de mâine,
Miros amărui de nuci şi gutui.
Must sângeriu, pregătind
Un nou suicid...
Jad şi arcuş, un cânt de viară
Îngenunchind la patria-mamă.
Simfonie şi licăr de foc,
Dans nebun, dans feeric,
În soba abia îmbrăcată
În mantie trandafirie,
Iaar eu, mesagerul sfielnic
Ce trece cu toamna spre mâine,
Un fluture-înger
Cu aripi de lut şi de pâine,
Mă aplec transcendent
Spre crisalida din
Inconştient...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

Cerul e pătură de gri.
Doar fulgere lumină zarea...
Potecile sunt mai pustii...
Un fulger pare căi cărarea.

Se tânguie copaci... şi plâng.
O simfonie-aud în noapte...
Mi-e chipul încă, un amurg
Târându-se tăcut spre moarte.

Gene de ploaie se unesc
Cu tunete şi sentimente.
Vulcani, sub tălpi, îşi prelungesc
În vis, dorinţele ardente.

Şi iar mi-i fulgerul pământ
Şi-n tunet caut resemnare...
De astăzi sunt doar un cuvânt
Şi-un ultim semn de întrebare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet

Suflet printre îngeri...
Dorm atâtea plângeri,
Plâns uşor.

Goana printre stele,
Plângeri efemere,
Dor de dor.

Clopot de lumină,
Trup trudind în tină
Şi-n pridvor,

Lacrimă de jale,
Cânt întru cântare,
Călător.

Primul drum spre casă,
Voaluri de mătasă
Şi tăceri,

Nimic nu rămâne
Pe această lume...
Triste seri!

Case părăsite,
Trupuri adormite
În pământ,

Viaţă trecătoare,
Dulce aşteptare-
În cerul sfânt.

Totu-i amintire,
Ape cristaline
Lin trecând,

Sufletul de piatră,
Faptele de faptă,
Alegând.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp

Frunza se leagănă în valuri de vise...
Durere şi clopot
Pe arcuşul toamnei cântând.
Val de răsărit straniu
Aprinde al tăcerii pământ.
În unghere, razele lunii
Scaldă noaptea furtunii.
Aurii cad valuri de lumini peste
Lacrima chipului flămând de iubire.
Suflet - săruturi de sângeri îţi pătează
Puritatea de îngeri
Şi aripi de ceară şi aripi de muselină,
Se leagănă în valuri de vise,
Cu frunza-mpreună.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa târziilor toamne

Nori pe cerul de mătasă,
Prea întristat. Şi-n vânt fugar,
Negre păsări trec spre casă...
Mormintele sunt în zadar...
În clopote de voci şi plâns,
Rănind şi îngeri şi lumini,
Bătrânii noştri s-au tot dus,
În noi lăsându-şi rădăcini.

Nori pe cerul de mătasă...
E toamnă-n suflet de bătrâni.
Ce trist e drumul spre acasă
Şi-s nori în suflet de români.
Zarea s-a întristat deodat'
E-atâta gri în noi şi-n jur.
Câtă durere a-ntristat
Uitatul suflet de român!

Prea întristat şi-n vânt fugar,
Un pescăruş pătează zarea
Şi plânge disonant în deal
Un clopot, precum plânge marea.
Se sting la maluri de dureri
Furtuni şi suflete deodată.
Mormântul fiecărei seri,
Bătrâna cruce îşi aşteaptă.

Negre păsări trec spre casă...
Toamna-n suflet s-a lăsat,
Ruginie, dar frumoasă –
Vis de rugi şi rod bogat.
Între ceţuri stă ascunsă,
Ca un toc în călimară.
Veşnic stă pe gânduri dusă,
O gutuie dulce-amară.

Mormintele sunt în zadar.
Zadarnic timpul din osoare.
Se moare iar şi iar şi iar
Şi viaţa şi tăcerea doare.
Se strâng pe crucile de lemn
Păsări hulpave de bazalt,
Coboară treptele-n infern
Spre picătura lor de iad.

În clopote de voci şi plâns,
Vuiesc clepsidrele şi dor.
Se-ndreaptă viaţa spre apus –
Un anotimp şuierător.
Se văd în zare ca un râu,
Morminte în mărgean de cruci.
Străine, eu te văd şi ştiu
Că în curând ai să te duci.

Rănind şi îngeri şi lumini,
Ni-i viaţa trecere spre zei
Şi moartea prinde rădăcini
Şi în cuminţi şi în mişei.
Azi pentru fiecare mort
E cerul gri şi-s plângeri iar
Şi n-am să vreau să mai socot
Fapta ce-i pusă în cântar.

Bătrânii noştri s-au tot dus –
Semănători de timp şi vis.
Au cugetat, au plâns, au râs,
Apoi cuminţi, tăcut, s-au stins.
Lumânărele de cristal
Atât de caste, s-au aprins.
Cenuşa-i strânsă în osoar
Şi toate verbele s-au scris.

În noi lăsându-şi rădăcini,
Precum o rugă-au adormit –
Un gând în arderi de lumini,
Ultimul verb din asfinţit,
O flamură-n căderi, izvor,
Cărare către infinit,
Un vis, o lacrimă de dor,
Un început şi un sfârşit.

În noi lăsându-şi rădăcini,
Bătrânii noştri s-au tot dus,
Rănind şi îngeri şi lumini
În clopote de voci şi plâns.
Mormintele sunt în zadar,
Negre păsări trec spre casă,
Prea întristaţi şi-n gând fugar,
Nori pe cerul de mătasă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simboluri brâncuşiene

Cântă Jiu-n matcă, cântă,
Derulând poveşti trecute,
Roata mesei împietrită
Invită la cugetări,
Veşnic lume, veşnic multă.

S-au pus, pe Masa Tăcerii
Plâns de daltă şi durere,
Coatele de gânditori
Implorând dorinţi de pace
Şi multă iubire.

Sub Poarta Sărutului,
Piatră de iubiri cioplită,
Trecut-am gânditori,
Cum n-am fost niciodată,
Sărutând cu patos,
Sub horă de îmbrăţişări
Mă prindeau fiori.

Infinit Brâncuşian,
Ne-am pierdut în tine.
Aripi de visător,
Modestie românească,
Coloană vertebrală,
Spre albastrul cer,
Săgeată de speranţă,
Imn de iubire pentru viitor,
Infinit nemuritor.

poezie de Valeria Mahok (24 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!