Mistuire

Mistuiţi de suferinţă,
Cad îngenunchiaţi şi goi,
Îngeri sfârtecaţi de doruri,
Prinşi cu tălpile-n noroi.

Şi mustesc vulcani, de teama
Ferecatei dăruiri...
Curge-n suflete veninul
Nerostitei amăgiri.

Se întind liane stranii...
Sugrumate adevăruri...
Trec prin vis colindătorii
Ţi ne cântă triste doruri.

Lanţ de umbre şi tăcere,
Îngeri cad – secerători.
Suntem gâzi cu arme care
Pot ucide uneori.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupuri de înger

Pe petale de sângeri
Dorm trupuri de îngeri
În somnul de veci.
Se scutură crinii
Şi trec pelerinii
Divine poteci.

Sortită pieirii,
Trup nou devenirii
Tu fiinţă rămâi
Osânda privirii
Şi-n legile firii
Iubirea dintâi.

Lumină şi cale,
Cerească chemare
Te vrea înapoi.
Tu ceri alinare
Şi muguri, în zare,
Mustesc din noroi.

Vulcanice umbre,
Pământul erupe...
Secundele pier.
Pe petale de sângeri,
Dorm trupuri de îngeri
În drumul spre cer.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinistrul din suflete

Craniile zornăie ca nişte monezi,
Lovindu-şi gândurile nerostite şi triste,
Mărşăluiesc printre morminte şi cruci,
Purtând umbre stranii de speranţi şi vise.
Se sting lumânările... Pe rug şi altar
Doar umbre de cranii – stihii adormite în raclă,
Aşteaptă-n tăcere,-n zadar,
Veşnicia să treacă,
Cu alte veşnicii să-şi cunune uitarea,
Să-şi spele tăcerea în zare,
Să nu mai erupă coşmar,
Să nu mai audă "se moare!"...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri

Îngeri de piatră
Îngeri de vatră...
Îngeri sub piele
Îngeri de stele.....
Biruinţe, înfrângeri
Sunt doar constrăngeri
A sorţilor îngeri...
Îngeri...
Îngeri pierduţi în mare
Îngeri orbiţi de soare
Îngeri uitaţi în cuvânt
Îngeri alungaţi de pamânt.

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stranii doruri

stranii doruri dorm în suflet
ca-ntr-o urnă funerară,
şi le ţin aşa pitite
până pe la primăvară.

atunci dorurile mele,
cer veşmânt spre alte zări
şi le dau drumul să zboare
pe tăcutele cărări.

ca şi paseri călătoare
ele zboară spre apus,
printre razele de soare
unde mândra mi s-a dus.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterice doruri

Senină, în plină noapte, împrăştii lumină,
Imanenţei îi acorzi un amurg fermecat,
Moise de-aş fi şi tot te-aş iubi, delicat,
O muza mea, îmi cântă polenu-n stamină!
Nu fi tristă, ascultă-mi, demonic, tăcerea,
Gura ta îndulceşte veninul şi mierea,
Nurii tăi mă transformă-n simpatic bufon,
Eterice doruri, vai!, plâng în tine, Simonne!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm copiii! ...

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Cu inima un zbucium şi gândul zbor înfrânt,
Ce n-au văzut izbânda, dar gustul de înfrângeri
În labirintul vieţii, adesea s-a răsfrânt!

Să nu uităm copiii cu inimi întristate,
Ce-au înfruntat tot greul pe umerii lor goi!
Ei vor repere-n viaţă şi căi adevărate
Şi stă-n puterea noastră să prindă bun altoi.

Să nu uităm copiii cu doruri ne-mplinite,
Să-i scoatem din nedreptul, potrivnicul destin!
Treziţi din amorţirea de vise ofilite,
Cu toţii să se-nfrupte din al vieţii festin.

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Ce-i poartă pe cei dragi lor, în inimi şi în minţi!
Ce rătăcesc aiurea prin văi de dor şi plângeri,
Cu gândul că nu fost-au uitaţi de-ai lor parinţi...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru univers

Cânt universal mă cheamă
Să cutreier alte lumi,
Să-mi trec pieptul prin furtună,
Prin dureri şi prin genuni.
Reverii, pierdute umbre,
În palate de gheţari...
Dorm vulcani de pietre scumpe
Şi slugarnici oameni mari.

Cânt universal mă cheamă,
Altei lumi să aparţin...
Suflet – munte de aramă,
Viaţă – suflet de creştin.
Unduielnică chemare,
Clopot lent zbătându-se,
Căutăm eliberare,
Fremătând de dragoste.

Să cutreier alte lumi,
Sufletul olog, aşteaptă.
Unde-s oamenii cei buni,
Cu inimă mai curată?!
Unde-i soare în privire
Şi-nfloresc pe câmpuri stele,
În ocean de fericire
Să-mi scald gândurile mele.

Să-mi trec pieptul prin furtună,
S-ascund lacrimile mele
Unde stelele-şi adună,
Trena lor de giuvaere.
Să alerg printre comete,
Biet quasar cugetător,
Poeme, iubiri ardente,
Vis, trecut şi viitor.

Prin dureri şi prin genuni,
Prin vulcanică uitare,
Prin tăceri şi prin furtuni,
Vedem zilnic cum se moare.
Toate-n lume s-au schimbat,
Plâng mormintele deodată,
Plâng, pe cerul înnorat
Prunci şi fraţi, mamă şi tată.

Reverii, pierdute umbre,
Pietre scumpe şi morminte,
Premoniţiile sumbre
Şi aducerile-aminte,
Prin clepsdire se strecoară
Ca un râu de giuvaere,
Într-o lume ireală
Plină de stihii mizere.

În palate de gheţari,
Vis de stele căzătoare...
Univers, printre quasari
Înger sunt, pictând în zare,
Aripă de curcubeu
Şi ocean de bucurii,
Pentru a trăi mereu
Evantai de poezii.

Dorm vulcani de pietre scumpe,
Lumea noastră-i în schimbare,
Lacrima, sufletu-l umple,
Inima de doruri doare.
Scânteiază-n noapte stele,
Repetat se pierd quasari,
Suntem fulgere prin ere
Şi-ai cuvântului zidari.

Şi slugarnici oameni mari
Se întorc spre rugăciune,
Suntem calfe şi zidari,
Trupuri făurim... şi nume...
Azi, în carne-nmuguresc
Glosse, semne şi cuvinte...
Viaţă, viaţă, te iubesc!
Dumnezeule Prea Sfinte...

Şi slugarnici oameni mari
Dorm – vulcani de pietre scumpe.
În palate de gheţari
Reverii, pirdute umbre...
Prin dureri şi prin genuni
Să-mi trec pieptul prin furtună,
Dorm vulcani de pietre scume,
Cânt universal mă cheamă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţă

În turle părăsite din biserici
Plâng îngeri buni
Goniţi de prin altare.
Iar cei ce-l caută pe Domnul
Sunt prigoniţi atât de tare!

Sufletul meu, dantelă fina
Ţesută de îngeri, purtată pe nori,
De ce -l aruncaţi azi în tină?
De ce-l aruncaţi în noroi?

Drumul e lung, crucea e mare,
Mai am puţin si ajung la liman.
Deschide-mi, Doamne, uşa la care
Am plâns si-am batut an de an.

poezie de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (25 octombrie 2006)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

Nu ştiu ce este-afară,
Nici câtă-ntunecare e-n suflete
Şi-n inimi...
Doar Dumnezeu răsare
Pe cerul vieţii mele –
O literă de stea
Ce este far şi taină
Pentru iubirea mea.
Nu ştiu, sunt îngeri care,
Prin suflete aleargă,
Nu ştiu, iubirea voastră,-ntregită-i,
Ori beteagă.
Ştiu doar că mă-ncunună
Cu mirt şi cu lumină,
Ca pe un vis de ceară, biserica divină.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În chilia mea bătrână

Când deschisă ţi-e chilia
Şi cu soarele-n panere
Intru să-ţi alung tristeţea
Din poemele-ţi boeme,

Când din valuri mătăsoase
Mir trandafiriu se scurge,
Stai la braţul fiinţei mele!
Fă-mi tăcerea mult mai dulce!

Şi la ceas târziu, în noapte,
Am să trec - o umbră lină,
Ca un vânt pribeag de şoapte,
Peste suflet... prin grădină.

Bate clopotul speranţei,
Frunze cad şi doruri pier...
Vezi?! Sărutul cutezanţei
Mă învăluie-n mister.

Orb, aleile cutreieri...
Eu de mână te cuprind
Şi-ţi şoptesc poveşti cu zâne
Şi la pieptu-ţi mă întind.

Tu, o veşnică chemare,
Eu, un veşnic aşternut
Suntem stele căzătoare
În poeme de debut.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri

În lume sunt păduri de doruri
Doruri albe, galbene şi mov
Asemeni florilor de micşunele răsărite
În pieptul răbdătorului Pământ.
În lume sunt nemuritoare Primăveri
Ce nu dispar decât în stele
Atunci când pieptul e urcat în nori
De Cel ce a făcut această lume.
Acolo toate florile lumeşti dispar
Toate dorurile mov şi galbene din fire
Acolo toate pădurile de doruri trec
Prin cuptorul Domnului de judecată.
În cuptorul Dreptului merg toate
Nici măcar o floare nu rămâne vie
Nici măcar un dor de păcătos născut
Ce nu a plâns din dor de Dumnezeu şi Fiul.
În lume sunt păduri de doruri
Doruri de bani şi suflete pierdute
Asemeni florilor de micşunele mov
Ce stau tăcute sub lumina Lunii.
Puţine doruri sunt pe lume
Născute ca şi stelele din cer
Să lumineze-n piepturile lumii
Din dor de Mirele ce a murit pe cruce.
Puţine doruri sunt în lume
Să plângă rănile Hristosului iubit
Uitând de tot ce este trecător prin lume
Slăvind cu lacrimi doar două flori divine - ochii Lui Isus.
Puţine doruri sunt în lume
Ce vor intra în dragostea Lui Dumnezeu
Acolo unde veşnic este Primăvară
Iar micşunelele răsar în ochii celor din pădurea stelelor... iertaţi şi plămădiţi din nou.
Puţine doruri vor cunoaşte pântecul pădurii
Din care Domnul scoate prunci şi flori
Cu viaţa veşnică în împărăţia cerului
Pentru un ghem pe nume;Univers.

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quasarii

Înfometaţi de pământ...
Vulcani curgând dinspre plus infinit,
Unindu-se cu minus infinitul
De la picioarele lor...
Îngeri blonzi cu aripi de mătasă
Transcendent visând...
În căderi, razant cu suferinţa,
Deseori arzând...
Călători spre moarte-n veşnicie,
Implorând de dor,
Încă o călătorie-n viitor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Azi, când cerurile cheamă
Trupul obosit să-şi ia
Încă, veşnica odihnă,
Îngenunchi în faţa mea?!

Azi, când scormoneşti în neguri,
A te naşte din tăcere
Tu, poet de aiceberguri
Şi vulcanice poeme,

Sufocat de fumul silnic,
De dureri şi suferinţă,
Trece-ţi paşii şovăielnic!
Ia-ţi alt suflet, altă fiinţă!

Te întoarce spre lumină
Veşnic călăuzitor,
Tu, al cetelor de îngeri
Nesperat de blând păstor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri de iarnă

Mă pierd în plete de ninsoare
Şi feţi-frumoşi îmi ning în păr,
La mama vin cu nerăbdare,
Zburdalnic, prin nămeţi de dor.

Pe tâmpla-nzăpezită arde
Necunoscutul în apus...
Aud aceleaşi vorbe calde,
Dar tu, măicuţă, tu, te-ai dus...

În neguri de argint coboară
Pe şerpuielnice cărări,
Precum un tulnic, o fecioară
Spre-a-mi lumina a vieţii zări.

Vezi?! Suntem troieniţi la tâmple...
Prin dantelate râuri pier
Şi vise şi tăceri şi doruri
Şi clipele cu-al lor mister.

Mai ninşi cu fiecare clipă,
Ne naştem iarnă... Şi-am plecat!
Un vânt... un vaiet... Şi... tăcere.
Apoi un gol... Adevărat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina tăcerii reprezintă înţelepciunea, iar fără înţelepciune suntem doar fiinţe spre putreziciune, nu îngeri în zbor, la sfârşitul vieţii.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori curcubeu...

Mă simt
ca o pasăre mistuind tăceri
cu ciocul rupt
de doruri mărunte.
Un zbor peste clipe fur în lacrimi
şi-n visuri,
mă simt curcubeu...
Aripi de culori întind peste creste.
Mă ascund în fântâni
printre stropi fini de apă.
În miez reaprind
flăcări şi raze de gânduri curate.
Cresc şi cuprind în arcul imens
trupuri de humă...
Sentiment de iubire profundă,
seninul,
îl aduc doar atunci când ploaia,
îşi poartă veşmântul de lacrimi reci
dar blând aşternute,
hrănind flori
şi ramuri uscate de doruri...

Simplu om,
neputinţă sculptată
în bulgări de humă
ce cuvântul primeşte şi sensul
îl pierde în trepte...
Mă întorc dintre nori
şi privesc cum alene trec zilele
podul de umbre...
Un vis se stinge,
altul se naşte şi creşte
în arcuri imense...

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în suflet cu găleata

A plouat atât de mult că mi-au răsărit florile
Pe straturile de celule
În care am plantat dragostea.
Încă plouă cu lacrimi, cu fluturi şi îngeri, cu stele şi dor.
Îmi curăţ tihna de întunecare, apoi în tăcere adorm

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet de români

Iarna bate-n geam cu ramul –
Veşti de zurgălăi.
Ne ascundem pe la vatră,
Fete şi flăcăi.
Ploaie de jăratic, iar, arde în adânc,
La icoana lui Cristos
Mă închin şi plâng.
Ard lumânărele-n noi –
Suflet de creştin,
Cu Iisus, pe drumuri lungi,
Îngeri trec şi vin.
Flori de gheaţă la fereşti,
Viaţa - un colind,
Spun bătrânii, spun poveşti,
Doruri mă cuprind.
Cântec blând şi leru-i ler,
S-a născut Iisus,
Mare bucurie-n cer,
În noi amar şi plâns.
Azi e pe pământ prinos de albă ninsoare,
Lumea toată a-mbrăcat
Strai de sărbătoare.
Oameni buni, trăiţi frumos,
Fiţi mereu mai buni,
Iarăşi s-a născut Cristos
În suflet de români!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri

Peste ţarini pustiite de tăceri şi vânt de toamnă,
În păduri cu nobil vuiet, plâns de lacrimi de aramă
Se aude ca un clopot... Şi-n sălbatică cântare
Trec soldaţi de vatelină în mantii strălucitoare.

Cor de păsări de tăciune... zumzet peste tot pământul...
Roditor pământ – anume spre-a sădi în el cuvântul...
Must de trainice-oseminte cu specific omenesc,
Peste glia fiinţei noastre unde vorbele rodesc...

Ruginii, de sângeri parcă, vin apusurile-n grabă...
Dau în pârg gutui... E toamnă! Şi ce dacă? Şi ce dacă?!
Cade bruma pe obrazul ţării fremătând de dor...
Simfonii transcendentale cântă îngeri în amvon...

Râu învolburat de lacrimi... Treceri de pletoase umbre...
Toamna veşniciei noastre cu tăcere grea se umple...
Nu mai pot să-mi număr anii! Sunt o toamnă despletită...
Sunt o toamnă... numai una... în decade împărţită.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu te cunoşteam

De nu te-aş fi văzut în Rai, mereu,
Bărbat fidel, cu ochi de chihlimbar,
Cu... capu-n nori şi mintea teleleu,
Zău, pe pământ, că nu te cunoşteam...

Băteam un vânt hoinar prin lumea toată
Şi viaţa mi-aş fi dat să te-ntâlnesc...
Priveşte-mă, iubite, înc-o dată
Şi forţă dă-mi, să pot să te iubesc!

Mă bucur că eşti singur la părinţi,
Că nu mai sunt alţi îngeri să te-ascundă
Când mă priveşti cu ochii tăi cuminţi,
Ce-n valul lor doresc să mă ascundă.

Iubite, eu, de nu te-aş fi avut
Şi n-ai fi fost ales dintre aleşii
Pe care prea târziu i-am cunoscut,
N-aş fi-nflorit în mine, ca cireşii.

Sărutul tău, de nu m-ar fi lovit
Cu zbuciumul dorinţelor ascunse,
Iubitul meu, eu nu aş fi simţit
Cum curge râul de dorinţi pe buze.

Aş fi rămas la margine de drum,
Un cerşetor necunoscând iubirea.
Şi nu aş mai cunoaşte nici acum
De ce nu te-a-nfiat nemărginirea.

Cu mâinile curate, într-o zi,
Ai fi ajuns la Ceruri, fără mine
Şi-ai fi bătut cărărle pustii
Să-mi culegi nurii din nemărginire.

Şi Dumnezeu te-ar fi privit ciudat...
Cum, pământean şi fără de păcat?!
Te-ar fi bârfit şi îngerii din sfat...
Dar eu, copil cuminte, te-am urmat...

Şi chiar de-am fi doar doi nepământeni
Ce printre îngeri caută lumină,
Tot ne-am întoarce-aici în triste seri,
Cât suntem prinşi prin legi de dor şi tină.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!