Mistuire
Mistuiți de suferință,
Cad îngenunchiați și goi,
Îngeri sfârtecați de doruri,
Prinși cu tălpile-n noroi.
Și mustesc vulcani, de teama
Ferecatei dăruiri...
Curge-n suflete veninul
Nerostitei amăgiri.
Se întind liane stranii...
Sugrumate adevăruri...
Trec prin vis colindătorii
Ți ne cântă triste doruri.
Lanț de umbre și tăcere,
Îngeri cad secerători.
Suntem gâzi cu arme care
Pot ucide uneori.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.