Sufletul e precum visul, vagabondează zburând...

citat din Homer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zhuangzi – [tăinuirea luminii]

« (...) la originea Existentului
nu este nimic.
Existentul
este desăvârşit. »
Zhuang Zhou
(aprox. 369-286 î. e. n.)

Să fi fost fericit,
în preumblările omului –
ca un fluture ţintă zburând la aproapele lui –
armonizând afirmaţia şi negaţia
precum Zhuang Zhou în vechime,
el şi-ar fi dus la bun sfârşit călătoria,
dar nu către niciunde ori înspre nicicând
în liberul zbor săvârşind pribegia,
ci spre originea lucrului
cu infiniţii transformărilor lui,
pe calea de mijloc şi-n strânsă legătură cu cerul,
din stră-profunzimile gândului
conformându-se timpului –
în sufletul pur cultivând armonia.

Să fi fost fericit,
ca un fluture liber zburând
spre (ne)marginea cerului,
precum Zhuang Zhou în vechime –
pe calea de mijloc
dinaintea singurătăţii,
la poalele timpului
spiritul¤ său viu
fulgurând infinit veşnicia (...)

poezie de Dumitru Găleşanu din Fugă spre roşu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cel care îndrăzneşte să gândească un lucru şi un altul să îl spună, îl detest în inima mea precum porţile Iadului.

Homer în Iliada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retina opacă a lui Homer continuă să scruteze sufletul răvăşit al mileniilor.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Mustesc zemurile păsării, pasărea a fost
împuşcată şi acum putrezeşte pe câmp
nici câinii n-o mai mănâncă, su fugit şi câinii
pe pustie printre zăbrelele oaselor
dar apare visul în cămaşă albă
însângerat în dreptul inimii
se plimbă la marginea pădurii visul
Doamne, ştiam că pasărea a fost împuşcată
nu visul, credeam că mai
am dreptul la vis
taci, îmi şopteşte sufletul
visul nu moare odată cu trupul
visul nu e din carne
Iar trupul e doar imaginaţia visului.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul trăieşte zburând, omul trăieşte cât timpul visului: nefericit ar fi el dacă n-ar visa...

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul mi-i curajos, căci am îndurat multe suferinţe pe valuri şi-n război. După ele poate să vină şi asta.

citat din Homer
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Escapadă

Tot zburând din floare-n floare,
Precum face şi albina,
Nici nu mai e de mirare
C-am nimerit la... vecina!

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homer şi Beethoven

E noapte, Homer scrie
poema Iliada,
frumoasă ca o zee,

în ochii-i trişti şi umezi
citeşti şi-o odisee.

Lui Beethoven, amarul
clepsidra îi inundă,
cu lacrima lui Homer,
se întâlneşte-n undă.

Ce-i viaţa fără văz,
oftând, Homer ne spune:

"O rază ce apus-a
când eu m-am întrupat,
o stea ce răsărit-a
în ochiu-mi înnoptat"...

- Ce-i viaţa, Beethoven,
când fără de-auz rămâi?

-Oceanul de tăcere
sub vâslă de galere,

cea linişte răstită,
venită de acolo,

cea linişte-ncordată
ca arcul lui Apollo.

Cămilă ce mă poartă
pe drumul din pustie,
eroica-ncercare
să dau de apă vie.

Auzul răstignit
pe sunetul furat,
timpanul ce percepe
doar şoapta din oftat.

E oda bucuriei
că pot şi-acum crea,

tristeţea să n-aud
când veţi aplauda.

poezie de N. Petrescu-Redi (31 martie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-amăgesc precum poeţii...

Mă-amăgesc precum poetii,-
Dulcele sărut al vieţii
Sorb.
Pe al tău trup luciferic,
Rătăcesc prin întuneric
Orb.
Sărutări redeşteptate,
De pe buzele-ţi uscate,
Sorb.
Gura mea pe al tău sân,
Nu te-mbună şi dau în
Morb.
Chiar în clipa învierii,
Cupa plină a durerii
Sorb.
Zburând lin, peste himere,
Se strecoară în tăcere
Corb.

poezie de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu visul...

Cu visul care spre ziuă dispare,
Speranţa rămâne într-o noua visare.
Şi veşnic departe şi aproape mereu,
Rămâi una cu sufletul meu.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homer poate să nu fie Homer. Iisus Hristos e cu siguranţă Iisus Hristos.

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea îţi înzestrează sufletul cu ochi; ochiul ştie că lucrurile nu sunt aşa cum par. Adevărata lui viaţă este visul; visul este lumea care-l înconjoară.

citat celebru din Michel de Montaigne
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contradicţii

Tristeţe adâncă, iubire de tine,
Durere sublimă, fericire deplină...
Durere, iubire, tristete şi dor,
Sufletul meu e mereu călător
Între mine şi tine,
Şi tu ştii prea bine,
Fericirea-i aproape
Şi totuşi departe,
Dragostea mea,
Un ocean ne desparte
Şi-mi vine a pleca...
Dorul de tine nu mai poate-aştepta,
Visul meu drag, visul meu tainic,
De-atâţia ani în sufletul meu zăbavnic...

poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

- Eu sunt clipa, eu sunt visul,
Infernul şi paradisul,
Eu sunt tot ce-am fost şi sunt
Frunza legănată-n vânt
Şi sunt vântul ce adie
Şoaptele precum le ştie
Repetând cu obstinaţie
Întrebarea cea de graţie
Cine-ai fost şi cine eşti
Fiinţă născută-n poveşti
Zămislite de străbuni
Când mai răi şi când mai buni

Sunt nimic, însă sunt totul,
Visul ca şi visătorul,
Cel ce doarme şi veghează
Iluzia lumii trează.
Eu sunt cel care întreabă,
Şi tot eu cel ce răspunde
Purtând visul adânc în mine
Şi sperând mereu la bine.
- Ia-mi speranţa şi ia-mi visul
Recrează-mi paradisul!

poezie de Adriana Popescu din Fiul tăcerii
Adăugat de Radu Farcasu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu moartea-n simbioză

obsesia morţii sfredeleşte în mine
cu fiecare zi m-apropii de sfârşit
uneori mă bucur de gânduri senine
ţâşnind din adâncuri zburând spre zenit.

n-am ce să fac trăiesc cu moartea-n simbioză
nici o religie nu o poate învinge
mă ofilesc treptat precum o tuberoză
lumina din mine tremură se stinge.

nimic în viaţa mea nu pot să schimb
Lui Dumnezeu nu ştiu ce să-i mai cer
creştetul meu e-acoperit de-un nimb
şi iluminarea nu este un mister.

azi glorific iubirea din sufletul meu
prin căderi şi înfrângeri m-am călit mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini

Imaginea e o torţă aprinsă,
Buzele-s balsam de iubire
Când faptele au vocea stinsă,
Sărutul este rodul de-mplinire.

Gerul iernii coase la ferestre
Visul ochilor sculptând în gând
Scene care-n primăveri albastre
Vor înţărca aripile, zburând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

ridic baricade frigului,
nu-mi rămâne afară decât regretul
de a nu fi zugrăvit cerul toamnei
în sufletul flămând,
iluzia care să-mi hrănească visul în care ea coboară, bate la uşă,
eu lipsesc la întâlnirea cu iubirea
ca mai apoi lumina să-mi inunde pervazul înşelând aşteptările
precum eu înşel nopţile cu insomnii.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când există sufletul

Suflă vânt de primăvară,
La urechea mea, şoptit,
Vocea lui chemând afară
Sufletul meu amorţit.

Ruşinos ca fata mare,
Sufleţelu-mi, încurcat,
Îi zâmbeşte şi tresare
Feciorelnic, ruşinat.

Vântule, măi vânticel,
Ce vrei tu de la ce n-am?
Suflete, măi sufleţel,
Ce te mişti precum un ram?

Vreţi să dovediţi că omul,
Primăvara când soseşte,
Înverzeşte precum pomul,
Deci există când iubeşte.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (3 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratatul despre fluturi

.. Fluture: parafa cu herbul
celui vândut pe treizeci
de fluturi
*
rană zburătoare
*
(el se târăşte zburând)
*
e uriaş, înălţat
pe potcoave de ceară
şi e şi iepure
zburând cu urechile
*
e compus din pieile jupuite a două
jumătăţi de boabe
de rouă.
...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi visul

Ce e cu tine înger mic blând
Ce simţi de sufletul ţi-e frânt
Ce dor poti duce tot umblând
Ce haine grele porţi în vânt

Nu îmi răspunzi, eu am stricat
Îmi este dor de râsul tău divin
Iartă-mă dacă te-am supărat
Îmi cer acum iertare mă înclin

În urmă negură deasă ai lăsat
Ascultă sufletul tu ia in seamă
Nu te-ai uitat, grăbită ai plecat
Iubirea mea mereu te cheamă

Inima mi-e ruptă pe din doua
Te chem acum si nu gresesc
Întoarce-te, da-mi inimă nouă
Lasă-mi visul, să pot să iubesc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!