Când există sufletul

Suflă vânt de primăvară,
La urechea mea, şoptit,
Vocea lui chemând afară
Sufletul meu amorţit.

Ruşinos ca fata mare,
Sufleţelu-mi, încurcat,
Îi zâmbeşte şi tresare
Feciorelnic, ruşinat.

Vântule, măi vânticel,
Ce vrei tu de la ce n-am?
Suflete, măi sufleţel,
Ce te mişti precum un ram?

Vreţi să dovediţi că omul,
Primăvara când soseşte,
Înverzeşte precum pomul,
Deci există când iubeşte.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (3 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi pomul

Omul se naşte din iubire,
Pomul prin încolţire.
Omul creşte mare,
Pomul să înalţă spre soare.

Pomul frunză verde are
Şi se mândreşte cu ea tare,
Omul munceşte şi adună
Şi are inimă bună.

Iar când iarna vieţii soseşte,
Omului părul îi albeşte,
Pomului ramurile îi trosnesc
Şi amândoi îmbătrânesc.

poezie de Vladimir Potlog (22 iulie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dorul meu

Mi-e dor de tine uneori
Precum cocoşilor de zori
Precum urechii de cântat
Precum iubirii de păcat

Mi-e dor de tine uneori
Precum mugurilor de flori
Precum oceanului de vânt
Precum tăcerii de cuvânt

Mi-e dor de tine uneori
Şi-aş vrea din dorul meu să mori.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără suflet, omul nu mai este om

Pleacă sufletul din om
cum pleacă frunza din pom.
Dar frunza revine iară
într-o nouă primăvară.
Pentru sufletul plecat
nu e cale de-înturnat.
Pomul din nou înverzeşte,
omu-n pământ putrezeşte.
Fără frunze, pomul
mai poate fi pom.
Fără suflet, omul
nu mai este om.

poezie de Dumitru Delcă (18 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb de suflete - iubirea

Mi-am urmărit sufletul
Pe gaura cheii.
Mi-am pus la bătaie ochiul
Care se zbătea ca semn.
Camera goală!
Mi-am alipit urechea
Şi nasul
Şi limba
Şi degetele
De gaura cheii:
Nimic.
Din interior mi-a vorbit o voce:
-Măi, sufletul tău nu există,
Iubeşte!
-Dar tu de unde ştii, am întrebat?...
-Păi nici eu nu mai sunt
La locul meu;
Sufletul tău m-a înlocuit!
-Ca să vezi, i-am răspuns vocii
A cărei piele nu o mirosise niciodată
Limba mea!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (10 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de primăvară

Soseşte primăvara pe la noi
Din drumurile reci, îndepărtate,
Stihii-nfrânte pleacă înapoi
Ştergând tristeţi din urmele lăsate.

Ne-a târât iarna prin viscol şi noroi,
Vârându-ne în zile-ntunecate,
Soseşte primăvara pe la noi.
Din drumurile reci, îndepărtate.

Pocită, cu puterile-i secate,
Plecată spre tărâmuri prinse-n sloi
Se zvârcoleşte-adânc la ceas de moarte,
Prin ceţuri, prin noroaie, vânt şi ploi
Soseşte primăvara pe la noi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza

Până să se coacă pomul
Ce-a dus în ispită omul,
Mai întâi a fost sădit
Prin cuvânt şi-a înflorit

Pe muteşte, când, orbeşte,
Ca fata ce se grăbeşte,
Chiar dacă era băiat,
Adam o floare i-a dat

Evei, să şi-o prindă-n păr,
Să nu se mai facă măr.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (6 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă precum duminica iubeşte timpul!

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soseşte primăvara

Soseşte primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate,
Stihii înfrânte pleacă înapoi
Ştergând din urmele lăsate.

Ne-a tărât iarna rece prin noroi
În zilele întunecate,
Soseşte primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate.

Slăbită, cu puteri secate,
Pornită din tărâmuri prinse-n sloi,
Cu răni închise, vindecate,
Prin ceţuri, prin noroaie, vânt şi ploi
Soseşte primăvara pe la noi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să trăieşti, iubeşte

Dacă vrei să realizezi ceva pe lumea asta,
iubeşte familia -copiii şi nevasta.
Iubeşte oamenii care te înconjoară,
iubeşte meseria, adevărată comoară.
Iubeşte soarele, iubeşte marea,
iubeşte pomul, iubeşte floarea.
Iubeşte cinstea, adevărul şi dreptatea,
iubeşte izvorul, muntele şi piatra.
Iubeşte grădina, casa şi locul,
într-un cuvânt, iubeşte totul.
Iubeşte glia, iubeşte ţara,
iubeşte liniştea, alungă ocara.
...............................
Nu te plânge că n-ai timp de iubire!
În lumea şi istoria antică aruncă privire!
Poţi vedea că anticii gândeau, iubeau şi construiau.
Dacă vrei să trăieşti şi pentru azi şi pentru mâine,
iubeşte, zâmbeşte şi fericirea va fi cu tine!
Iubind îndulceşti sufletul celui amărât
şi înfrumuseţezi chipul celui ce se crede urât.
Chiar dacă iubirea este un lucru prea scump,
dăruieşte-o, fă-o cadou, pe altul bucurând.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşte, omul este Dumnezeu.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun

Cred că oamenii buni
se nasc buni-nu devin;
Sunt plămădiţi
din iubirea
a două suflete gemene
şi din dragostea
lui Dumnezeu
pentru noi.
Bunătatea unui om
se simte
în vorbe,
gesturi,
tăceri.
Se simte in felul
în care te salută
spunându-ţi
bună dimineaţa
precum
clinchetul unui clopoţel
sau
bună seara
ca şi cum
ţi-ar mângaia
sufletul.
Mereu zâmbeşte
iar zâmbetul lui
e precum
deschiderea unui boboc
de floare.
Îmbrăţişându-ne
o face ca şi cum
ar cuprinde Dumnzeu
pământul
cu braţele sale.
Omul bun
îţi face ziua bună
de dimineaţă
şi este
când îl întâlneşti
ca o ploaie de vară
peste pământul ars.
Este trimis pe pământ
să ne ridice
când suntem
îngenuncheaţi
de griji,
boli,
disperare;
Face toate acestea
în locul
lui Dumnezeu.

poezie de Angelina Nădejde (22 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germinare

De dorul tău putrezesc
Precum grâul care moare
În pământ, apoi răsare...
În tine vreau să-ncolţesc.

Trebuie s-avem răbdare,
De la dânsul să-nvăţăm
Verde să ne colorăm,
Draga mea, Iubirea mare.

Negrul câmp de aşteptare,
Pofta care ne-ameţeşte,
Precum grâul ce-nfrăţeşte
De la ploaia roditoare,

Ameţit, devine lan,
Prin care te ţii de mine,
Ameţeala când îţi vine,
Ca iapa după cârlan...

Spicul când îşi varsă floarea
Să te coci, să faci un mânz,
Când o fi soarele-n prânz,
Dogorindu-ţi aşteptarea.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (24 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta primăvară

Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-şi arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea

Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltăreţe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau bineţe.

Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în braţe, aş vrea, dacă se poate......

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta primăvară

Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-şi arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea

Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltăreţe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau bineţe.

Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în braţe, aş vrea, dacă se poate.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta primăvară

Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-şi arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea

Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltăreţe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau bineţe.

Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în braţe, aş vrea, dacă se poate.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie din buric

Robu e o chestie:
Scrie ca o trestie,
Urlă ca o bestie,
Când are congestie.

Robu este un condei,
Scrie despre tot ce vrei,
Mâlc tăcând, precum acei
Peşti, în sos ori în ulei.

Robu e o pană grea,
Scrie despre tot ce vrea;
Nici prea valoros, nici prea
Ieftin, cum poate părea.

Robu este ca un pix,
Care deseori dă chix,
Răstignind un crucifix
Instabil, pe unul fix.

Robu e ca un creion:
Scrie versuri de carton,
Pentru predici din amvon,
Ţinute la megafon.

Robu este ca un stick:
Scrie versuri de nimic,
Şi apoi le dă un click,
Primind like-uri din buric.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (7 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă eşti

Frumoasă eşti iubita mea
Cum e lumina-n zori de zi,
Când soarele sărută marea
În cântec lin de ciocârlii.

Frumoasă eşti precum e valul,
Împodobit ca o mireasă,
Ce furios sărută malul,
Când noaptea umbrele-şi revarsă,

Frumoasă eşti precum e floarea
De liliac în primăvară,
Când cu mirosul ei te-mbată,
Chemându-te să iubeşti iară.

Frumoasă eşti precum e zborul
Cocorilor ce-au revenit
Purtând pe aripi bucuria
Iubirilor fără sfârşit.

Frumoasă eşti precum e bolta
Ce-n noapte-mbracă mii de stele,
Frumoasă eşti precum e Luna
Când rătăceşte printre ele.

Frumoasă eşti precum e vara
Când flori revarsă pe câmpii,
Frumoasă eşti precum e iarna
Când cerne fulgii săi zglobii.

Frumoasă eşti cum nu e nimeni
Sau cum sunt toate la un loc,
Frumoasă eşti, şi îmi eşti mie,
Iubita mea cu ochi de foc.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi iubesc mai mult sufletul de când am conştientizat cât de complicat e corpul. Suflete, mi-am zis, ai fi tu mai simplu!

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e precum copacul

Omul e precum copacul,
are în plus gândul şi capul
Din sămânţă înfăptuit, cu iubire e rodit
Şi-atunci când e pregătit
Fructe pentru lume coace
Când le da găseşte pace
Şi o ia de la început
Doar că mare difernta
Omul are indiferenta
Care-l face cam blocat
Dar asta vine de la cap
Natural, firesc de-ar fi
Nu s-ar mai putea opri
Din a fi
Din a trai
Din a zâmbi
Omul are de-învăţat
Multe de la un copac

poezie de Andrei Stan (23 iunie 2021), traducere de Andrei Stan
Adăugat de Andrei Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de vânt

- Ce-ai, vântule, cu faţa mea?
Vrei să mi-o mângâi, să mi-o baţi
Sau numai să-i săruţi ai vrea,
Cei doi obraji de plâns brăzdaţi?

- Măi, omule, vreau să-ţi usuc
Din ochiul drept, din ochiul stâng,
Izvoarele, şi-apoi mă duc
S-o bat pe cea de care plâng.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (10 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!