Ovidiu Cristian Dinică

Iubirea

ridic baricade frigului,
nu-mi rămâne afară decât regretul
de a nu fi zugrăvit cerul toamnei
în sufletul flămând,
iluzia care să-mi hrănească visul în care ea coboară, bate la ușă,
eu lipsesc la întâlnirea cu iubirea
ca mai apoi lumina să-mi inunde pervazul înșelând așteptările
precum eu înșel nopțile cu insomnii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ovidiu Cristian Dinică

Iubirea este un lup fămând

aș putea să învăț să visez
dacă nu mi-aș înghesui
singurătatea în cochilia unui melc,
am uneori cu mine sufletul
când nu-l las într-o carte
precum aș păstra o floare
un zâmbet sau chiar un fluture,
în timp ce le sărut,
femeile mele ce-și pierd cerceii în iarbă
spun că iubirea este o iluzie,
strada va păstra
exponate de la sfârșitul lumii
în care iubirea neîmplinită
va fi ca de lup flămând
știu că suferind
îmbrățișările reci
îmi vor pregăti așternutul iernilor ce vor veni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Caut lumina...

Caut lumina divină, sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată făptura omenească
Sau ca văzduhul suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată să-mi răsfăț inima,
Ca noaptea instelată
În viața mea sau peste iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc și frumusețea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.

Dar unde-i lumina divină?
La câți ani lumină?
Și iubirea visată...
La ce distanță de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Că încă mai există și are vise.

Și, ce sunt lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toții până la moarte,
Decât sfânta înțelepciune,
Sau pacea și armonia oamenilor
În lume și în toate.

poezie de (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Vedere de pe peron

scriu riguros
precum un tren s-ar opri în câmpia
inundată cu stele
să-și afle călătorii,
pașii lor ar umple cu sunete peronul
asemeni unor fulgere ce ar brazda cerul petecit
cu nori,
între zidurile gării îmi văd duplicarea
eu cel ce vin, eu cel ce am fost,
respir în tabloul unicei sosiri
flămând de vise în luminile satului cu tăcerea alungată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caut lumina...

Caut lumina divină,
Sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată, făptura omenească,
Și ca văzduhul, suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată,
Să-mi răsfăț inima flămândă,
Ca noaptea, de stele înfometată,
Și ca viața, de iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc și frumusețea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.

Dar, unde-i lumina divină?
La câți ani, lumină?
Și iubirea visată...
La ce distanță-i de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Căci, încă mai rezistă și are vise.

Și, ce este lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toții până la moarte,
Decât, Sfânta înțelepciune,
Sau pacea și armonia oamenilor,
În lume și-n toate.

poezie de (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Mama

ea ce-și spală părul

într-o baie de porțelan

cu o sfântă tăcere

își îngroapă sânii uscați

în trupul sărac,

murmură în gândul ce arde

mai adânc decât singurătatea sufletului

otrăvit cu dor,

mama nu-și strivește cuvintele
precum un muc de țigară

nopțile reci o frământă ca pe o prescură.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Unchiul

unchiul a murit într-o iarnă
așa cum stelele după o ardere îndelungată
dispar
prea devreme să-mi duc ideile la capăt,
îmi reținuse pauzele, diacriticele
în amiezi suspendate de gânduri
pe care nu putea să le taie în felii
asemeni pâinii pe care o aducea zilnic
cu rata de la oraș,
se întorcea să-și odihnească sufletul
în iarba unde urma să-și clădească din cuvinte
casa.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fi

Nu-mi fi iarnă,
Să-mi fii vara ce-ncălzește!

Nu-mi fi toamnă,
Să-mi fii primăvara ce-nflorește!

Nu-mi fi negru,
Să-mi fii albul ce sclipește!

Nu-mi fi armă,
Să-mi fii scutul ce păzește!

Nu-mi fi dor,
Fii-mi SPERANȚA ce trăiește!

Nu-mi fi altul,
Să-mi fii tu, cel ce iubește!

poezie de din Șoapte spre lumină
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Unchiul

unchiul a murit într-o iarnă
așa cum stelele după o ardere îndelungată
se sting,
târziu să-mi duc ideile la capăt,
îmi reținuse pauzele, diacriticele
în amiezi suspendate de gânduri
ce nu putea să le rumege
asemeni pâinii pe care o aducea zilnic
cu rata de la oraș,
se întorcea să-și odihnească sufletul
în iarba unde urma să-și clădească din cuvinte
casa.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Un țipăt

aripile de înger
acoperite cu mantaua iernilor
de sub care cuvintele
ies să ascundă tăcerea
precum un
izvor acoperă
ochii să nu se vadă crestele
înfipte în coama cerului
cu gheara de urs îndreptată
spre soare
să fure lumina
în opaițul dur
al minții bolnave,
poartă amintiri dureroase

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi rămâne o rană deschisă... sau nu!

Nu-mi amintesc
decât lucruri uitate și seci
ca-ntr-un vis urât...
clipele ni se-mpuținează-
până și gândul la tine imi sapă
uneori, locul de veci...
ce tristă chemare am avut
să-mi caut iubirea dintâi
dintâi plecată,
și ce frumos ne-am prefăcut!

Azi, vrând să te caut și vrând să te știu
pun clopoțelul peste lumânare,
să fac intuneric...
să-mi dezgrop sufletul aproape viu
să-mi amintesc că nu-s vinovată
dacă-mi iau bilet numai dus
ca și cum din mine nu-s plecată...

Sunt bucurii și dureri
peste care, poate ne-am întâmplat
de la care am întârziat
sau am lipsit nemotivat...
iubirea nu te-așteaptă!
nu vine când vrei tu...
putinței de a răbda sa-i dau o șansă?!
poate in cer, că aici pe pământ
voi rămâne o rană deschisă sau nu...

poezie de (1 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu DanielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Cuvintele

Iubire, silabele pe care egoist
le-aș numi ale mele
aleargă precum particulele
infinitului
într-o avalanșă de idei
să acopere cerul ivit
odată cu tine
cea care mă inspiri,
toate silabelele pe care
le-am putea cuprinde într-o suflare
sunt și ale tale
așa cum și eu sunt
al limbii române ucenic
venit dintr-un ungher al singurătății.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Fetele

în fața mea două fete

s-au oprit să-și adune gândurile

din cerul înnourat

s-au așezat pe bancă să-și strângă în brațe singurătatea

una dintre ele zâmbind se întoarse către mine

zâmbetul său îngheță inclusiv aerul înghețat

îsi leagă șireturile de la patine

să alunece până în sufletul meu flămând

inima mare le-a înghițit ca pe două mere roșii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aștept să-mi zâmbească ea

Eu nu pot ca să zâmbesc
celei care mă ignoră.
Nici nu pot ca s-o iubesc,
s-au s-o duc măicuței noră.
De ce să mă leg la cap
singur cu mânuța mea?
De ce singur rău să-mi fac?
Aștept să-mi zâmbească ea.
Viața vreau ca s-o trăiesc
cu cea care mă iubește.
Sufletul nu-mi chinuiesc
cu cea care nu-mi zâmbește.

poezie de (mai 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ovidiu Cristian Dinică

Permiteți!

este voie pe pământ?

cerul este plin de griji

de grijile tuturor

ale celor care plâng cu sufletul

ale celor ce mărșăluiesc spre lumină

dați-mi voie să mă întind

tendoanele mele au obosit în zbor

simt că voi muri în valuri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

cu pânzele în vânt

pe mări agitate

poeții nu se tem

să aducă lumina

pe cer nu au rău de înălțime

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Univers închis

O dată doar să te mai văd,
Să-ti simt apropierea,
Să-mi las fruntea pe mâna ta,
Să nu mai simt durerea.

O dată doar să-mi fii aici
Și să-mi respiri iubirea,
O dată să mă-mbrățișezi
Și să-mi săruti privirea,

Sufletul să mi-l descânți
Ca să-mi alini iubirea.

O dată-așș vrea să fiu a ta,
Naiadă-nlăcrimată,
Să simți cum bate inima,
De tine-ndurerată.

Trăiesc în lumea mea de vis,
Tărâm de basm, de nedescris,
O lume virtuală, un univers închis.

poezie de (29 iunie 2006)
Adăugat de Elena VlădescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

* * *

mărțișor
șirag de petale roșii
cerul împletit
eternitate în pași albi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Noi printre noi

Îndeajuns de străini cu noi înșine

hrănim dorințele afirmării

peste flori și păsări,

cu pași măsurați ca un pendul

marcăm trotuare de cuvinte

înfășurați în setea orei,

fântâni arteziene,

artefacte medievale,

induc iluzia perfecțiunii

ca o voce fermă ce muscă din timpane,

etaloane fierbinți ne acoperă

în cuvintele altora,

să crestăm inima

ca și cum ne-am săpa sufletul

într-o grădină pe care o plivim

harnici, destoinici

dar totuși flămânzi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Țara mea

țara pe care o cunosc
nu se găsește în mlaștina
ce o înghițite lacom,
în țara mea visele nu sunt ținute în lesă,
ea este leagăn și trudă,
este ziua pe care ți-o dăruiesc,
fară să-ți înșel așteptarea copile,
în această țară pădurile nu sunt
trădate
pamantul nu se părăsește
nici nu se vinde,
munții sunt munți,
cuvintele devin strigăt
deasupra cetăților goale.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

poetul
a învățat cândva
să călătorească la marginea
timpului, visează
cerul în culoarea inimii

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook