Visul
Mustesc zemurile păsării, pasărea a fost
împușcată și acum putrezește pe câmp
nici câinii n-o mai mănâncă, su fugit și câinii
pe pustie printre zăbrelele oaselor
dar apare visul în cămașă albă
însângerat în dreptul inimii
se plimbă la marginea pădurii visul
Doamne, știam că pasărea a fost împușcată
nu visul, credeam că mai
am dreptul la vis
taci, îmi șoptește sufletul
visul nu moare odată cu trupul
visul nu e din carne
Iar trupul e doar imaginația visului.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Duțescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre păsări
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre păduri
- poezii despre plimbare
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.