Nobila creolă

Șahul este un joc ritmic și senin în nobila creolă cu gene lungi a minții.

Pe câmp, culori se împletesc cu scânduri,
doi pioni, un cal și un rege în urma lor
au sufletul pătrat pe două rânduri
și un orizont ce le surâde încântător.

Pândesc, purtați de un galop de îngeri
prin hăul unei table ce începe să se zbată.
Căutau să cruțe liniștea din ziduri
cu pumnii strânși la ceruri amandoi deodată.

Solemni, făcând din ceasuri cingătoare
se zbenguiau cu luna în vinul din pahar.
Privesc cum leșină, pălește, dar nu moare,
amestecând cenușa unui nebun murdar.

Încearcă să îl cruțe lângă o scrumieră,
să biruie corăbii și timpurile întregi,
din cioburi de pătrate reflectate în etajeră
s㠖 i curgă diademe de împărați și regi.

Apoi, să urce încet pe coama unui cal de mare
sub cupola unui turn păgân.
Frumos și grav, răsfățat de soare
s㠖 și poarte între buze vraja ce – l ținea la sân.

Asurzitor, câmpia în jurul lui mugea
cu plăceri de zvelte uragane.
Un cal pătrat trecea prin fața mea
neputând pricepe de sunt fier sau carne.

Se întinde pe câmpie după un galop divin
doar cu un căpăstru ars de jarul nopții
spre a împlinii un joc ritmic și senin
în nobila creolă cu gene lungi a minții.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Regele nebun...

Hai mai mută încă o dată în mine
Să fiu, eu, regele nebun,
Cu chipul înclinat spre tine
Precum, Manole, la zidul lui imun.

Un nebun de lângă piesa albă
Ca într–un joc de șah pe trupul tău,
Din podul palmei tale fără nici o grabă
Să–mi adap năravul ce–mi scapă din frâu.

Eu sunt nebunul de pe diagonală
Cu iubirea presărată în rău,
Pornit în cruciada demnă de finală
Pe câmpia ninsă cu verdele tău.

Printre atâtea turnuri mișcătoare,
Noi să fim un joc de primă ligă,
O partidă plină de candoare,
Unde regina dă șah și regele câștigă.

Tu ești regina mea și eu nebunul rege,
Doi actori de gală cu mantie și scut,
Pioni pe tabla vieții unde calul merge
La păscut pătrate spre necunoscut.

poezie de (29 decembrie 2013)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Charles Baudelaire

Unei trecătoare

Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înaltă și subțire, durere maiestuoasă
În voalurile-i negre de doliu fastuoasă
Și mândră, o femeie trecu prin fața mea.

Cu sprinten mers și zvelte picioare statuare.
Eu mă-mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin
Plăcerea ce ucide și vraja care doare.

Un fulger... apoi noaptea! – Făptură fără drum,
Tu care cu-o privire m-ai renăscut deodată,
Abia în veșnicie te voi vedea de-acum?

În alte părți, departe! Târziu! Sau niciodată!
Căci nu-mi cunoști cărarea, nu știu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o tu care știai!

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.

Unui matematician (ce iubește băutura)

Pahar după pahar a adunat
Și lumea a văzut-o la pătrat.
Bucuria-i mare vreau s-o știi:
Acasă-l așteptau două soții.

epigramă de din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Cel mai frumos verde...

Ai cel mai frumos verde pe pământ,
Cu el se învelește iarba când i–e dor,
Te privesc uimit ca pe un loc sfânt
Când cobor pe coapse la izvor.

Și–n armonia lui sub pleoape îmi descântă,
Atât de viu, de frumos și tandru,
Zăpada cărnii pure ce tresaltă
Pe sânul tău ca lujerul de leandru.

Doar în fața ta acum mă–nclin
Cu sfiala unui val în părul lung,
La cascada unei flori de crin,
Acolo eu trăiesc și am să mă sting!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răbdare și destin

Păzit de Cer, cu pâinea în mâna și vinul în pahar,
mi–s toate creier, carne și amor divin.

Ca un bilet de bal, de–a valma, cam ciudat,
răbdând și fără plângeri, prin coaste înjungheat.
Vibrez asemeni unui cer pe săbii cocoțat
ce încinge cu cinci unghii un coif îmbălsămat.

Din talpa mea geroasă la pletele cernite
suspin prin ramuri dezgolite ca un izvor de ploaie.
Destinu–mi ca un câine, clipind privea departe
făcându–mi din răbdare un strop de miere mie.

Singur se ațâță pe rugul plin de munci
și tot ce–i gustă gura se amestecă cu fierea.
Ca o rană dintr–un sân cu lănci
îmi apăs pe piept dreptatea ce–mi răzbună firea.

Râd cu haz la viață, cu farmec înrămat,
la înghețatul soare cu pupile seci.
Luând drept martori matrozi cu râsul cam ciudat
fără să mă plâng că au degetele reci.

Par un zugrav de soartă, de ziuă mohorâtă,
smulgând din pietre o liniște adâncă.
Dând unora neliniști, altora ispită,
ca un bucătar funebru ce fierbe un colț de stâncă.

Păzit de Cer, cu pâinea în mână și vinul în pahar,
mi–s toate creier, carne și amor divin.
Îmi fac răbdarea ibovnică și dar,
Iubito, vei citi zâmbind în ultimul ziar!

Ca un bilet de bal, de–a valma, cam ciudat,
răbdând și fără plângeri, prin coaste înjungheat.
Vibrez asemeni unui cer pe săbii cocoțat
ce încinge cu cinci unghii un coif îmbălsămat.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

inima mea este asemeni
inimii unui corb îmblânzit
într-o eternă iarnă
de un dresor aproape nebun
cum să poți pune suflet
în câteva pene rămase aici
și cum poți îmblânzi zborul
adevăraților îngeri
mărite dresor?
inima mea rămâne aici
lângă sufletul tău
în zborul pătrat al unui corb părăsit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniște albastră

Cu respirația tăiată mi–am trezit din tăcere, cuvântul...
David Ionel Romulus

Un colț de pagină rămasă, un semn de carte lângă geam,
Lumina ploaie conturată pe albul ochilor de porțelan.
Pe masă un pahar de vreme ros de struguri timpurii
Se varsă cu accent de ziuă în iarba strânsă în poezii.

O clipă stă uitată în ramă, mă înham la gâtul ei
În galop de cal de mare potcovit de un condei
Cu nărav ce ninge versuri peste noaptea ce nechează
Peste firele de lavă ca o rugă de amiază.

Plutim în doi fără adresă cu umbrele strânse în bagaj
Pictând culori adânc în oase și flăcări roșii în obraji,
Apoi îți scriu secunda vieții la urechea unei veri
Răsfoind și poezia ce ți – am recitat – o ieri.

Se aude un tren în gura nopții, fierbe cerneala în stilou,
Camera fulgeră în carte cu șoapte purtate de ecou.
Din nou e liniște albastră, și frumusețea ta mă lasă mut,
Un continent e pacea noastră cu verde dezbrăcat de lut.

Un colț de pagină rămasă, un semn de carte lângă geam,
Lumina ploaie conturată pe albul ochilor de porțelan.
Pe masă un pahar de vreme ros de struguri timpurii
Se varsă cu accent de ziuă în iarba strânsă în poezii.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Argintul de aur

să privești spre tine și să te vezi
mic
mic, mic de tot gol-pușcă
deasupra cristelniței în brațele preotului pregătit
să te creștineze

și-atunci eu – celălalt tu – am văzut
fulgerul
doi îngeri cu
un arc dublu elicoidal de argint și de aur în mâini
coborând din cupola înaltă, fără sfârșit a bisericii
ca flacăra sfântă în ziua învierii
și pătrunzând în creștetul capului tău
de unde până atunci plângeai te-ai luminat
deodată fața ta s-a umplut de pacea și
liniștea de înțelepciunea și iubirea străbunilor

atunci ai știut – tu celălalt eu –
fluviul tău de gene curge prin timp
nu prin spațiu
și va curge așa mereu nestăvilit
mai departe tot mai departe spre mâine

fluviul tău de gene
venind din nopțile timpului de la
Eva și Adam spre lumină
a deschis gura și a cuvântat iată
opera perfectă
– argintul de aur –
sufletul izbucnind în spirit nu doar în
oase și cărnuri

atunci am știut – eu celălalt tu –
că

nici un bunic al străbunicelor tale
nu a murit de tifos la șase ani
nici o bunică a străbunicilor tăi
nu a murit virgină la optzeci de ani

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Îngerul cu o carte în mână

Trecea un înger,
pe un scaun negru așezat.
Trecea prin aer, liniștit
și mândru.

Eu îl priveam de la fereastră, cum
prin ziduri trece ca prin fum.

Primește-mi un cuvânt, strigai,
tu, îngere, împins din rai
de-un vânt stârnit, de-o apăsare
a vreunui gând cu mult mai mare.

Dar îngerul tăcea, trecea
pe-un scaun negru stând, citind
o carte veche, strălucind
în legătura-i de argint, și grea.

Trecu prin blocul nou din piață.
Trecu prin chioșcul alămiu
al stațiunii de benzină,
abstras, divin.

Primește-mi, îngere, strigai,
paharul care-l beau, cu vin.
Pâinea primește-mi-o și sarea...
Mi-apasă-n coastă înserarea.

Dar îngerul tăcea, trecea
prin soba din odaia mea.
Pe un scaun negru sta, citind
o carte grea cu solzi de-argint.

Când fu în dreptul meu, strigai -
o, îngere venit din rai,
mă lasă să m-atârn și eu
de scaunul tău, de brațul tău.

Abia putui de un picior
de scaun, să m-agăț din zbor.

Astfel prin aer și prin ziduri
cu îngerul zburam și eu,
la fel cum flutură în vânt
mătasa unui steag înfrint!

Și mă răneam de-acoperișe,
de ramurile verzi, piezișe,

și mă izbeam de stâlpii lungi,
de cabluri și de sârme și de dungi...

Mă desprinsei de sus căzând
în piața înserată, liniștită.
O, el se-ndepărta zburând,
prin aer și prin ziduri străbătând
cu cartea-n mâini, citind cu patimă
necontenită.

O, el se-ndepărta și eu
tot mai vroiam să-l văd, prin seară.
... Dar el s-a dus alunecând,
împins în rai ca de un vânt,
sau, poate, de-apăsarea unui gând
cu mult mai mare.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Charles Baudelaire

Vinul amanților

Frumos e azi văzduhul! Sprinteni,
Fără căpăstru, fără pinteni,
Să ne-avântăm călări pe vin
Spre-un cer feeric și divin!

Ca unor îngeri arși de jarul
Lungoarei, iată, în cleștarul
Albastru-al dimineții vraja
Mirajul ne-aruncă mreaja!

Domol alunecând împinși
De mult isteața volburare,
De-un paralel delir cuprinși,

O, sora mea, fără-ncetare
Vom alerga, scăpați de rele,
Spre raiul visurilor mele.

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Wallace Stevens

Despre poezia modernă

Poezia minții în tentativa de a găsi
Ceea ce este de ajuns; nu este necesar să găsească
Întotdeauna ceea ce caută: scenariul a fost stabilit; se repetă
Doar textul.
Apoi piesa se schimbă
În altceva. Trecutul ei a fost un cadou.

Ea trebuie să trăiască, să se adapteze la limbajul locului.
Trebuie să întâlnească bărbații timpului și să întâlnescă
Femeile timpului. Trebuie să reflecteze asupra războiului
Și să găsească ceea ce este de ajuns. Trebuie
Să construiască o scenă nouă. Trebuie să urce pe acea scenă
Și, ca un actor niciodată mulțumit, încet și meditând,
Să sufle acele cuvinte care în ureche,
În gingașa ureche a minții, repetă,
Cu exactitate, ceea ce ea vrea să audă, sunetul
Cărora e ascultat de o audiență invizibilă,
Nu piesa, ci pe sine însăși, exprimând
Emoțiile a două persoane în momentul când cele două
Emoții devin una. Actorul
Este un metafizician în întuneric, dând viață
Unui instrument, atingând strune subțiri și iscând
Sunete care rezonează cu exactitate imediată
Și care conțin mintea în întregime, mai jos de atât neputând coborî,
Mai sus de atât neavând dorință să urce.
Și trebuie
Să fie dobândirea unei împliniri – poate
Fi un om patinând, o femeie dansând, o femeie
Pieptănându-se. Poezia ca acțiune a minții.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The Necessary Angel: Essays on Reality and the Imagination Paperback" de Wallace Stevens este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.

Intensitate

clipele străbăteau distanțe lungi
între două propoziții fierbinți,
eu rătăceam cuvintele
între două emoții,
privirile tale căutau o intensitate
pierdută demult,
când o aură îți înconjura încă
Luna,
și fața ei nevăzută.

gândurile mele se dispersau în neant,
se agățau disperat de o pendulă
în spațiu,
acele de ceasornic îmi cenzurau
secundele
și-așa efemere,

te căutam pe o hartă imaginară
în inima unui deșert,
într-un crepuscul,
tu mă împușcai din penumbră
cu gloanțe oarbe,
de ură.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

* * *

Luna este albă, mică și rotundă și frumoasă
Ca un sân de fată mare și cuminte și sfioasă
Razele-i pătrund prin geamuri și pe fața unui prunc
Se opresc șoptindu-i visul. Doamne, unde să mi-arunc
Ochii, sufletul din mine și cu tot ce am în el
Spre lumina ta din ceruri sau spre David-Mugurel?

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopții

Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopții,
Trista dispariție a fiecărui val,
Bătăile surde-ale fierului expus unor mari eforturi,
Micul strigăt ale unui om către alt om,
O umbră strecurându-se prin noaptea cenușie...

Și căderea unei stele minuscule;
Apoi deșertul, deșertul apelor de departe
Și susurul moale-al valurilor negre,
Lungi și singure.

Amintește-ți, o, navă a iubirii,
Tu vii de pe deșertul apelor de departe –
Susurul moale-al valurilor negre,
Lungi și singure.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Red Badge of Courage & Other Stories" de Stephen Crane este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 7.99 lei.

Hiroshima night

moment de eroziune:
nașterea zilei în care liniștea cuprinde
spațiul & aerul se dilată încet ca o sticlă de gheață.

în plămânii tăi ninge,
ca după o explozie nucleară.

momentul în care nu mai contează nimic:
urmează o iarnă lungă,
uitată pe ulițele unui sat bătrân.

în corpul tău,
lupii adulmecănd mirosul sângelui.
mergi pe străzi lungi unde deoparte și de alta
sunt aceste indicatoare cu semnele șterse.
pe străzile lungi unde înoți în uraniu.

încet,
descompunerea are loc / particule
de iubire & tristețe desăvârșesc ziua.

soarele are miros de var.
soarele a nins cenușa
peste orașul decadent / fețele noastre s-au lipit de ziduri
țesăturile ne-au intrat în piele: dragostea, nu.
un fetus neexpulzat rămânând în camera lui
caldă și întunecoasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cincinat Pavelescu

Unui mare calomniat

Să nu te miri când bârfitori
Izbesc în nobila ta muncă:
Copiii pietre nu aruncă
Decât în pomii roditori!

epigramă de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton amuzant

Distribuie
Corneliu Neagu

Pe coama înserării

Se simte primăvara, cu zile tot mai lungi,
iar gândurile-aprinse în prag de neuitare
cu dorurile-n brațe te cheamă să ajungi
când soarele-n derivă se duce la culcare

Privesc de pe terasă spre malul aplecat
în apa spumegândă, rostogolită-n valuri,
și parcă, deodată, în largu-ndepărtat,
te văd venind pe ape, învăluită-n șaluri.

Călare pe licornul cu frâul de argint,
și aripile-ntinse pe-o margine de zare,
ajungi tot mai aproape, în vis să te alint,
regină neuitată de doruri arzătoare.

Dispari însă deodată în cuta unui val,
iar visul meu se rupe la marginea uitării,
pe când în depărtare un cântec de caval
alergă după tine pe coama înserării.

poezie de din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 24.03.2021
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Pământul senin

Cel mai senin pământ îmi pare cerul
în care te-adâncești
nu cu gura căscată
ci cu pasărea căscată
între buze de aripi
fără a înțelege
de pământul e sus
sau dacă jos este cerul...
Cel mai senin pământ între "ești" se întinde
și la graniță.."sunt"!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cercuri în apus

E-o rană-n pieptul cerului și curge,
înspăimântând privirea unui nor,
o rază din apusul care plânge
cu lacrimi de un roșu-amăgitor.

E-o rană-n cer și-albastra lui culoare
se schimbă, în apusul liniștit,
cu cea a nopți ce, treptat, apare
c-un cer având culori de infinit.

În liniștea schimbării, se ridică
plutind pe aripi moi de gând senin,
în dansul ce trăirii îl dedică,
doi îngeri ai apusului divin.

Se-nalță-n zborul lor, privind spre Soare,
în cercuri ce se-ncumetă a fi
o lacrimă-n întunecata zare
și-un răsărit în alte zori de zi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Odobescu

Casele domnești din București se-nălțau pe povârnișul malului stâng al Dâmboviței, printre bătrâne tulpini de sălcii, închise într-un larg pătrat de-nalte și țepene ziduri, care pe de o parte se afundau în apă, proptite cu largi căprioreli de piatră, iar de celelalte trei părți, înconjurate cu șanțuri adânci, își arătau pe dinafară numai întinsa lor față netencuită și clădită cu straturi de cărămizi și de bolovani de piatră; la mijlocul peretelui din fața casei se afla poarta cu gang boltit, pe d-asupra căreia se înălța un turn pătrat, cu ferestrui de meterez; iar dinaintea porții era o podișcă care, prin mijlocul unui scripete, se lăsa pe d-asupra șanțului și se ridica la vremi de primejdie; alte patru foișoare cu temelii întărite apărau colțurile întinsei împrejmuiri.

în Doamna Chiajna, Nunta (1860)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton amuzant

Distribuie
cumpărăturiCartea "Basme" de Alexandru Odobescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook