* * *

inima mea este asemeni
inimii unui corb îmblânzit
într-o eternă iarnă
de un dresor aproape nebun
cum să poţi pune suflet
în câteva pene rămase aici
şi cum poţi îmblânzi zborul
adevăraţilor îngeri
mărite dresor?
inima mea rămâne aici
lângă sufletul tău
în zborul pătrat al unui corb părăsit

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

de ce-aş zdrobi sub tălpi
un fir de iarbă?

de ce-aş ucide-n zborul ei
o gâză?

de ce-aş opri un cântec
din gâtul unei ciocârlii?

de ce n-aş auzi
pădurea sub cetini?

un zvon ca vuietul de corb
întors, îndepărtat şi rece
mai straniu decât raza lunii
se-aude aici

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Corb la corb..."

De pe vremea Babei Dochii,
Chiar rivali când ei rămân,
Corb la corb nu-şi scoate ochii
Ca românul la român!

epigramă de Mihai Cosma din Omagiu Francofoniei (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui dresor

În arenă el toată lumea minunează,
Cu fiare ce-l ascultă doar urechi,
Şi-s sigur că de se-ambiţionează,
Poate dresa chiar fiare vechi.

epigramă de Paul Constantin (30 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu pene de corb

Aşezat de timpuriu pe o bancă pustie, lângă un copac opac
Îşi ridică privirea spre firmamentul întunecat şi rece
Ca moartea de rece
Trist zăreşte şi priveşte în ochi un corb care cânta,
Cam afon corbul, destul de afon
Iar el abia mai respira, ca de teamă
Foşnete se-auzeau, penele toate-i cădeau
Oglinda unui suflet pur reflectă un orb
Degeaba e colorat fastuos totul în jur
E un moment de iarnă uitată
Gândurile-l ard şi-l bat ca un bici peste faţă
Timpul fuge, el e pierdut, pierde tot ce-a avut
Pierde trăirile grele, universul, flăcările nestinse
Pierde până şi ultima suflare...

poezie de Roberto Kuzmanovic din Manuscris de poezii (2014)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triumfător rămâne zborul

ceva ca o zi plină de lumină
presimte
privirile oprite dincolo de fereastră
braţele acolade
întâmpinând zorii de după perdeaua
filă de mătase îngălbenită
soră a unui poem rupt dintr-o carte

triumfător rămâne zborul hulubilor albi
veşnic nimb flăcărilor jucăuşe
deasupra singurei cărări alese
în pupile mărite destin pecetluit cu ceară

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nimeni nu mă aşteaptă aici
în coliba asta uitată din inima
pădurii de însuşi Dumnezeu
lupii au plecat spre siberii
cu gheaţa subţire
urşii migrează-n urban
şi corbii se duc din înalt în înalt
tot mai vitregă îmi este pădurea
aduc din oraş un coş cu flori de mucava
si-o pizza congelată
nu că mi-ar fi foame de ceva
că am uitat demult mirosul pâinii coapte
pe o vatră
nici sete
nu simt în decorul acesta desprins
din rama unui tablou pictat de un nebun
pe-o pânză cu penumbre
şi ce simt venind aici
vă spun că e un dor care mă sfâşie
de tot ce am crezut că sunt
doar linii drepte cu fruntea înfiptă în cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăbuşii

furtuni dinspre nord
loveau tare în noi
ca nişte elice interzise
în zborul rotund
ce sunt compartimentele?
ne întrebam
despărţituri într-un vagon
de tren
de inimi
spuneai
un timp etanş
ce ni s-a oferit
din haosul universal
ca să trăim distructiv
precum cărăbuşii
salvându-ne zborul final
cu două aripi rămase

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reiterare

Zborul, plutirea,
paradoxul că sunt
miracolul vieţii,
sacerdotal fir de nisip
în marea cădere a timpului.
zborul acesta -
nemărginită plutire...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tu ai murit
eu încă sunt o umbră
din spatele oglinzii
o umbră ce disipă
în mii de ţurţuri
gheaţa din inima lunii

tu, eu sau tu
sufletul tău sunt eu
inima mea bate
pe cele zece octave rămase
neconviţional alese

tu ai plecat
eu am rămas să duc mai departe
un ce... puţin
atât cât a rămas
din marea durere a lumii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul femeii pe deasupra bărbatului

1.

printre umbrele verii
cu gândul la cartea ta
şi din noaptea trecută
la noaptea ce va veni

stă să plouă
asta înseamnă vreme prielnică mie
în odăiţele subpământene
ceasornicul precis s-a retras în rochiile-adânci
ale femeilor subpământene

fii fără grijă
exactitatea retezării a rămas aceeaşi
doar gestul e mai molatic şi din priviri
a dispărut langoarea

cu funiile din ceruri întreţinem focul sub pământ
acolo unde femeia îşi înalţă zborul
poezia e fastă şi necruţătoare
cartea ta se automutilează
umbrele verii s-au furişat în ea

2.

prin fereastra deschisă pe drumul mătăsii
ploaia se întoarce în ceruri
am văzut catâri şi aspri bolovani
tărtăcuţe legănătoare printre stâncile roşiatice
până la calea apelor am ieşit cu pumnale fluturate
ca nişte însângerate pene de cocoş în mâini
dar nimic nu întrerupe
zborul femeii pe deasupra bărbatului
şarpele tresaltă moale
în sacul de urzică legat la gură

3.

mai bine aici pe terasă
cu Coca-Cola şi femei frumoase
în preajma lor vorbele de duh înfloresc
o anume pace se strecoară pe ţeava carabinei
se văd ochiuri de apă stătută
ceaţa de hârtie
grădina surpată şi ostrovul cu iarbă
în odăiţele subpământene ticăie
ticăie ceasul ce va veni
cât de adânc crezi tu că poţi pătrunde
cu pumnalul nebunia mea
mai degrabă cu o privire istovită lunecând în havuz
ca ţipetele mici ale ploii pe spinarea unui cetaceu

4.

stau pe un aerodrom
la piept cu o carte în flăcări
unde femeia îşi începe zborul
iubita mea îmi aşternea de somn
o, ai milă
păşunile verzi s-au deschis inimii mele
dar e o capcană şi un gol de aer în inima mea
şi inima mea e tristă ca un urs grizzly
căci un urs grizzly zace în inima mea
vorbeşti despre o noapte ce va veni
despre cartea ta iluzorie
vorbeşti şi vorbeşti
ticăie ticăie ceasul
dar nimic nu întrerupe
zborul femeii pe deasupra bărbatului
tu eşti copacul
tu eşti apa
sărutul ce desperechează sânii
eşti noapte ce mă despoi
dansez şi mă cutremur
iubirea-mi şi zborul tău străbate-vor vremuri

poezie de Marin Mălaicu-Hondrari din La două zile distanţă (2011)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doamne,
nu Ţi-am cerut nimic,
nicicând.
Tu ştii, doar Tu
poţi şti
cât îmi va fi zborul
pe ape şi glod.
Şi dac-ar fi să-Ţi cer ceva,
ştii ce ţi-aş cere?
Să nu-mi ucizi pescăruşii
în albă ziua Ta!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de iarnă

Amurg de iarnă, sumbru, de metal,
Câmpia albă - un imens rotund -
Vâslind, un corb încet vine din fund,
Tăind orizontul, diametral.
Copacii rari şi ninşi par de cristal.
Chemări de dispariţie mă sorb,
Pe când, tăcut, se-ntoarce-acelaşi corb,
Tăind orizontul, diametral.

poezie celebră de George Bacovia (1 februarie 1914)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonard: Credeam că ai zis că eşti bun la asta! Vorbeşti întotdeauna despre cum mergi în baruri şi cunoşti femei!
Howard: Fac asta, tot timpul!
Leonard: Atunci ce s-a întâmplat? Am stat aici toată noaptea şi cea mai lungă conversaţie a fost cu mama ta la telefon.
Howard: Wow, o să mă faci s-o spun, nu-i aşa?
Leonard: Să spui ce?
Howard: Mă tragi în jos! Sunt un şoim care vânează mai bine solo.
Leonard: Bine, o să stau aici, tu ia-ţi zborul şi vânează.
Howard: Nu fi ridicol. Nu poţi să-i spui unui şoim pur şi simplu când să vâneze!
Leonard: De fapt poţi. E un adevărat sport construit în jurul acestui lucru. Vânătoarea cu şoimi!
Howard: Taci!

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsării îi poţi interzice zborul, dar nu şi cântecul. O astfel de pasăre este şi poetul închis în inima sa fără fereastră la cer.

aforism de Ionuţ Caragea (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă bine ce-ţi spun!

să nu pleci niciodată
de lângă mine
şi din toamna asta absurdă
in care ne plâng gutuile necoapte
în geam

să nu pleci!
iti spun ca ultimă dorinţă

număr cinci pene de înger
din aripa lăsată să curgă
peste calvarul de frunze,
potopul de lacrimi,
hrana oricui

tu să rămâi
şi să îmi fii
a şasea pană nesmulsă
din zborul aleatoriu

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un adevăr

Nu-şi scoate ochii corb la corb,
Însă când omul din popor
Nu are-n buzunar un chior,
Conducătorul... este orb!

epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal, Epigrame (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ruj pe zăpadă -
o altă simfonie
a unui ''nebun''

haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihnă veşnică!

Odihnă veşnică în ceruri!
Puterea de-a se înălţa
Lumină spre cereasca taină!
Dă-i Doamne, dreaptă, calea Ta!

Oh, fie-i sufletul un înger,
Cu îngeri cerul să-l nuntească,
Căci trupul nu-i decât cenuşă
Aici, în patima lumească.

Aici e doliu, plâns şi jale,
Aici e-o cruce, un mormânt,
Acolo-mpărăteasca zare
Ţi se deschide, suflet blând...

Aici e-un nume scris pe cruce,
Acolo-s legile cereşti,
Acolo poţi plăti prin fapte
Deşertăciunile lumeşti.

Priviţi! Cu toţi lăsaţi în urmă
Un drum de împietrite căi...
Şi calea vieţii se opreşte...
Ca mâine-i vom urma şi noi!

Începe-o altă veşnicie!
Deşertăciuni s-or spulbera...
Datori c-o altă judecată,
Pedeapsa toţi ne-o vom afla.

Odihnă veşnică în ceruri,
Tu, OM, ce ieri te-am cunoscut!
Eternă pace şi lumină!
Suflet de aur, trup de lut...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei unui dresor

Când în cuşcă intră doamna
Din greşeală, dragii mei,
Noi ne întrebăm, cu teamă:
Ce s-or face... bieţii lei?

epigramă de Traian Cristea din Epigramişti Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce bine este aici,
numai lapte si miere
se pogoară din cer
peste sufletul meu.
De-atâta bunăstare,
mă tem, să nu fac diabet.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!