Valeriu Barbu

nașterea unei lacrimi – (experimente)

tăvălită-n sare privirea mușcă un colț
de nor, lumina crește, se cristalizează…

un fir de praf sau fum
ori ceapă crudă și gata
roua pe obraji!

aseară am adormit stând la pândă
o stea ca o gaură în cortina dintre soare
și aici-ul meu vremelnic părea că
se apropie vertiginos – n-avea colțuri
rotundul ei, inele rotund amețitor, mă absorbi
la trezire aveam bruma pe pleoape
de aici a pornit totul, am vrut
să îmbunătățesc ceva, am repetat experimentul
norul, privirea… detalii aparent în plus, inutile
cortina săpată în sare… am înțeles
de mi-aș pierde văzul, pipăind o lacrimă aș ști că
nașterea ei nu contează
iubire, neîmplinirea ei, bucurie neașteptată, compasiune
fie și de paradă sau iritație nici acestea
nu mai au însemnătate… în coaja unei lacrime
să nu poposiți
nu-i faceți disecție și n-o mai bănuiți c-ar fi
limbă clopoțelului care
trezește «speranța» la ora exactă pentru voi
am găsit
am găsit acolo muzica
aceeași ca la nașterea mea!

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Marian Hotca

Trezire

privești dimineața cum tremură
într-un bob de rouă adormit
o păpădie smulsă din inima câmpului
îmi sărută febril pleoapa încă străpunsă
de rădăcinile orfice
și totul trece ca într-o splendoare crudă a zborului
prevestind topirea păsărilor cu aripi de sare
în gândul ierbii aștept închegat
lumina laxativă
să se dezlănțuie
tăindu-mi somnul rotund
în două particule de trezire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

nu e contemplare

plângi, norul tău preferat s-a dus
să plouă departelui…
plângi, basmul a fost scurt în seara aceasta
și inima ta flămândă mai crede…
te zgâiești la rotundul lunii și
nu chemi actul contemplare
este aceeași lună pe care o rugai
lipindu-ți nasul de geam să nu plece
până te faci mare

arunci apoi
aceste rânduri mâzgălite ținând
foaia pe genunchi
vântul va ști unde să le ducă
adormi, fără vise
în ziua următoare vei primi
o telegramă, un semn – undeva
a înflorit caisul pentru tine
«să nu vii după ziua culesului»
acolo unde norul tău preferat…
unde basmul face la dreapta apoi
de două ori la stânga, sus
câteva muriri… luna, iată-i rotundul
nu-i nici de data aceasta contemplare
îți trezește atenția
o hârtie mototolită, a reușit
ți-a desenat pe chip ultimul surâs
singurul dealtfel
întreg

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Costel Zăgan

Psalm imprevizibil (Turul victimelor condiției umane)

Viața nu-i totuși pantă spre moarte
visul Doamne crește ca o stâncă
o veșnicie mai avem până departe
ceru-i poate lacrima cea mai adâncă

Visul crește Doamne ca o stâncă
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
de bucurie sufletu-i gata să plângă
în care lacrimă Doamne să m-ascund

Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
mai este o veșnicie până departe
până acolo Doamne până când
viața nu-i totuși pantă spre moarte

Chiar dacă visul crește ca o stâncă
chiar dacă lucrurile-s gata să plângă

poezie de din Cezeisme II (25 iunie 2013)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeriu Barbu

up, down

atât de proaspăt colțul dimineții,
Doamne,
respir, respir fără
să mai expir, crește cât cerul
pieptul meu

albă străbătând neașteptată
ca o minune
lumina nouă pune asediu frunții
de rușine sau teamă privirea-mi coboară
astfel aflu că nu mai am umbra
aliniindu-se cu trupul nu se arată

timpul este o contracție
ca o ușă deschisă, rămâne
să știu de care parte sunt…
până atunci, pieptul meu crește
privirea caută umbre

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Soare de sare

Soarele nu răsare...
Luna nu-mi apare
Marea nu este mare
Codrul nu-i răcoare

Inima-mi tresare
Tălpile mi-s goale
Ochii m-au părăsit
Pletele au ruginit

Dorul taie si leagă
Te aruncă bucată
Cu bucată... in zare
In ocne cu mercure

Rana-mi e prăpastie
Săpată din dragoste
Presar un pumn de sare
Azi iar nu-i soare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Indicativ

O palidă stea îmi poartă destinul născut într-un colț de univers,
acolo unde lumina estompată de umbrele nopții
clipește odată cu inima mea ce bate încet.

Aici pe pământ viața își continuă ritmul
cu mersul mai lent sau cu iuți alergări.
Își are rostul cuminte, așezat pe vatră de casă sau cu pretenții de trai la castel.
Oricare ar fi privirea și pasul, doar trupul îmi poartă cărarea spre el.

Am fost cândva o crisalidă, dar acum zbor spre lumină cu aripi translucide.
Știu, timpul nu îmi ajunge nici pentru a-mi lua la revedere,
De aceea voi lăsa totul neterminat pentru o altă metamorfoză, pentru un alt anotimp.

Aparțin și trăiesc între două lumi, aparent asemănătoare, aparent firești.
Ceea ce nu e asemănător e însăși distanța dintre noi.
Fiecare venim, trăim, sfârșim cu o altă poveste,
toți prizonierii acelorași zări.

Îmi aștern semnătura peste hrisovul vieții mele cu degetul pecetluit de tăceri și mari așteptări.
Îmi rămâne răgaz să mai țes cuvinte și forme geometrice, chipuri noi
și vise pentru oamenii timpului meu.
Mă ascund după arbori albaștri și ascult cum crește iarba primăvara.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui "meloman"

Aseară a fost la Ateneu,
Și cum s-a ridicat cortina,
A adormit instantaneu,
Că cineva a stins lumina.

epigramă de (6 iunie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton amuzant

Distribuie

Unei actrițe

Ea joacă pe "Nevinovata",
Actriță minunată-i Tina!
Dar după ce cortina cade...
Ea face ce-a făcut cortina!

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Valeriu Barbu

Cum

iubirea
în plinul vântuirii peste oameni, îi consumă, îi ucide
pacea nu crește aici, cine o află viețuind?
Să urci mai sus de trup, dar cum
fără iubire?
Suferința-i din nașterea noastră
în fiecare secund㠖
dureri de facere n-au cum să aibă vreodată cadranele…
senzația de bine
este în recunoștința pe care ne-o poartă țărâna
știindu-ne, avându-ne
astfel la ce ne temem, de unde izvorăște trufia?
…câtă lumină află reflexie din bietul tău eu!

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Dumnezeu a făcut Noaptea

Dar El nu-i putea ști pe acei dintre noi
Care-așteaptă-o întreagă zi întunericul
Pentru a simți primele momente de intimitate
Sau pentru a folosi bezna ascunzișului
Ca să blesteme lipsurile zilei.

El, de asemenea, a modelat Soarele...
Și a fost coregraful baletului numit asfințit;
Totuși, n-a anticipat agonia pe care-o va crea spectacolul
Printre acei care consideră ziua trecută o pierdere –
Pentru că ea nu le-a adus ceea ce doreau.

Când El a suflat Muzica Lumii...
Intenționa să reverse bucurie pe pământ,
Dar noi nu L-am înțeles și ne-am înfiorat,
Și-am plâns, denunțând melodia –
Asta pentru că în sufletele noastre nu se afla frumusețe.

Dumnezeu a răsădit aici iubire...
Și ea crește acolo unde ura pretinde că este casa ei
Sau acolo unde iubirea nu este recunoscută de nimeni.

El a plănuit-o ca pe-un balsam pe rănile inimii;
Dar pe unii dintre noi balsamul nu-i poate atinge și alina
Sau este spălat de sarea lacrimilor,
Sau noi pretindem că n-avem nevoie de ocrotire.

Nu-i de mirare că El nu s-a săturat încă de noi?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La sfârșitul unei piese de teatru, cortina cade. Nimeni nu a găsit o metodă de a o face să rămână în picioare, măcar până ce spectatorii părăsesc sala de spectacol...

calambur de (1 martie 2013)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Marin Sorescu

Doi bureți

Doi bureți
Erau băieți
Și-și vorbeau de la burete
La burete cu "băiete".

Când stăteau la vreo agapă,
Mâncau sare și beau apă,
Acolo pe fund de mare:
Aici apă, aici sare.

La sare se-nțelegeau
Dar la apă se-mbrânceau...

Iar acuma, pe dulap,
Nu se ceartă, nu se bat,
Sarea e-n bucătărie,
Apa-n aer, cine știe.

poezie celebră de din volumul , Poezii pentru copii, ed. Ion Creangă - 1979
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.
Constantin Anton

Viața ca un trandafir alb în care
Privirea se topește a iubire
Cunoaștere crudă și iertare
Petalele ard roua cea subțire

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Botezul lucrurilor

cuțitul chimic scrijelea în țărână chip,
iminentă nașterea mea
– uriașule în halat alb, cândva,
îți voi da înapoi, la fund, palma asta
să știi...

ecourile... după atingerea lucrurilor
nicio consoană
cel mai greu a fost până mi-am dresat degetele:
zahăr cubic, bici, curaj, sete de zbor
vântul de jos în sus îmi ținea discursuri:
"dacă există vreo țintă
neapărat va fi atinsă, altfel nu..."

lumina lăptoasă încheia întâia oară
nasturii umbrei mele de trup –
vântul, cheamă lucrurile,
așterne nume sub ele... "e bine așa!"..

acum, însemnele de aur
nu mai are cine să le poarte
nicio medalie nu se va da
pentru conservarea ignoranței virgine...
timpul definit concret la început
aici e iluzie
nu mai știu întoarcerea la singurătatea dintâi
... cu ce aș putea să-l răsplătesc
pe acela care-mi înapoia copilăria?
întâiul plâns...
două promisiuni au rămas la botezul lucrurilor:
palma și ținta
chircit într-o lacrimă
lunec
sunt sare cu bilet doar dus
spre mare amar㠖 vântul,
nici umil, nici mândru
sună în cristelnițe...

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cercetează cum ai apărut și vei vedea cât de cutremurător de ireal este totul. La o astfel de mahafarsă nu-i poți atribui nici mândrie, nici compasiune. Ego-ul se va ține de ele cu dinții pentru a te nimici. Aruncă totul în aer și mergi înaintea concepției tale. Află că ești Nenăscut, doar Aici sălășluiește infinitul vieții eterne. Ai luat de bun visul numit "nașterea mea", ba mai mult, îl celebrezi cu fast în fiecare an, la o anumită zi, fără să îți dai seama că acela e tocmai momentul încătușării tale. Chiar și așa; revino la starea de copil, recunoaște-l pe "Eu-Sunt" fără gânduri sau concepte și vei fi liber!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carmen Secere

Un pumn de sare

dunărea îmi leagănă somnul
în port se mai întorc
doar marinarii care au iubit
aceeași femeie

un vapor alb
taie canalul singurătății

malul s-a rupt în șapte vămi
și o lacrimă

la porțile de fier trebuie
să plătesc pentru un vis

n-am la mine decât un pumn
de sare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

vin ierni

nervos
primul fulg
de parcă ar fi Columb – și mai nervos
ochiul meu – nu știu care pentru că am
câțiva
l-a înecat în traiectorie părăsită
până s-atingă profunzimea – filozofic!
nu-i încă iarnă în acest pătrat
câinele Bobiță melancolic atârnă
privirea lui între copacii desfrunziți
și mâine
zâmbesc, și cu foarfeca plutind
– a înțeles –
mă apuc de lucru, vin vremuri
omătoase și-mi pun lanțuri
să nu-mi patineze ochiul, gata
nu mai tai
frunzele la…

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Iona

am vrut să scriu ceva despre un om singur,
nemaipomenit de singur,
dar am scrijelit în noptiera plină cu praf
zvârcolirea broaștei exilate
în muntele de sare -

am vrut să scriu ceva despre un timp,
un timp nemaipomenit de singur,
dar lumina dintre mine și umbra lui
s-a împietrit în gândul ce-mi zbura
cu aripi surde de liliac
printre tristețile macrocosmice,
încât nu am putut să mai scriu niciun cuvânt

până la urmă am tăcut, am tăcut de tot,
încătușat în propria-mi lumină
și deodată m-am întunecat
auzind pașii de furnică
cum pregătesc în bucătărie
celelalte războaie

scot totul din priză și zic aceasta a fost
Lumea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Bucla istoriei...

mă întreba deunăzi un român
stând amândoi la coadă la consulatul din Roma
dacă mai am pe cineva sau ceva în țară
și-am răspuns deodată
păi
în țară am
cum să nu
am o țară
când va emigra România din mine
voi fi poate undeva prin Carpați
cu pașaportul în regulă
ștampilat de cei care au imigrat acolo
și învață acum româna
pentru a se înțelege cu râul
ramul
atunci
le voi arăta urmele eroilor neamului
scrijelite ca pe un răboj
în sângele meu
vor da să-l bea și li se vor face buzele
sare

până una alta am ajuns
la rând la consulat -
n-o mai fi mult până când
țara va putea spune că târziul ei
a venit în ziua plecării mele
însă prea
nu există
mereu mai rămâne o perspectivă
întoarcerii

de asta eu pe aici
nu caut să beau
niciun strop de sânge străin
oricât de eroic le-a fost neamul

or să mă întrebe străinii găsiți în țara mea
dându-mi pe ascuns din sângele lor
mie de ce nu mi se fac buzele sare
și de ce
tot arunc orologiile
în foc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Aparent imperceptibil...

o frenezie ucigașă
bântuie lumea, istoria nu există
totu-i într-o secundă sau nici măcar
așa de mult timp
o frenezie flămândă
un maxilar enorm, mestecând continuu
apropiindu-se...
o împerechere frenetică
învălmășeală lascivă, cleioasă
o frenezie în măști
odioasă, cosmetică ascunde
rana lumii
rana fiindului
cu umor morbid Creatorul
tună peste lume... o frenezie
în a tăia felii
cortina
să mi se vadă goliciunea
vanitatea
drama

traiectoria gestului aparent
imperceptibil al protagonistului
oricărui cortegiu funerar

ni se nasc tăcuți pruncii

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook