Lacrimile timpului meu...

Trecut-au anii mei ca norii,
Toamnele ca şi cocorii,
Verile ca florile,
Primăveri ca visele,
Iernile ca babele.

Mă trec şi eu cu toate cele,
Pierzând pe drum sandale grele...
Poveri ca pietrele de moară,
Crucea vieţii nu-i uşoară.

Şi ce folos, că multe în jur
Se zbat în linişte de-amurg,
Şi cei ce mi-au umplut viaţa
S-au dus, ca bună dimineaţa.

Se zbate timpul în mută lumină,
Ca amintirile uitate în vechea vitrină,
Iar voioşia vie a tinereţii
Adoarme des în patul sorţii,
Lăsând locul cernit şi rece
Neputinţei, bătrâneţii.

Oftatul des sare-n picioare,
Visele obosite sunt cutii goale,
Potecile-s tot mai restrânse,
Iar vorbele-mi sunt tot mai stinse.

Credinţa cade încet pe toate,
Înţelepciunea îmi îndreaptă
strâmbătatea de spate
Şi toate voinţele fire de vis
Se scaldă apatic între cer şi abis,
Ca o clepsidră învechită,
Care de timp va fi oprită.

Trec anii vieţii, precum norii,
Oamenii ca şi cocorii...
Şi doar amprentele vieţii
Răspund la strigătul prezenţei.

Calitatea faptelor,
Preţul judecăţilor,
Lacrimile timpului meu...
Lacrimile vremilor, vor fi mereu.

poezie de Valeria Mahok (10 august 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentele timpului

Trecut-au multe primăveri
Şi vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.

Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.

Cu iernile ne vom lupta
Fără să ştim cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Şi peste noi, ele vor ninge.

În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.

Primăveri, ne-au înflorit,
Verile ne-au ofilit,
Toamnele ne-au cărunţit,
Iernile ne-au zăpezit.
Sufletul a obosit,
Corpul a îmbătrânit,
Ajunge cât am trăit.
Timpul nostru s-a sfârşit.

poezie de Dumitru Delcă (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au anii

Trecut-au anii,
Şi duşi au fost.
Am trecut şi noi,
Odată cu timpul,
Nu mai suntem ce am fost.
Trecut-au anii,
Toate s-au schimbat
Şi locul copilăriei noastre
E îmbibat în amintiri şi praf.
Trecut-au anii,
Noi rămasa-m tot aici,
Statornici ai vieţii,
Ai nemărginitului timp.
Trecut-au anii,
Şi omul peste timp,
Anii au rămas în urmă,
Amprenta chipului răvăşit.
Trecut-au lunile cu caru',
Trecut-au zilele
Rând pe rând,
De mă întrebi ce zi e astăzi,
Nu ştiu.. Mă simt confuz.
Trecut-au anii tinereţii,
Nu se vor întoarce înapoi,
Ăsta-i cursul firesc al vieţii,
Ne-am născut
Să fim muritori.
Trecut-au anii,
Am şi uitat, Ce înseamnă noţiunea timp,
Nu mai ştim să ne bucurăm
De lucruri mărunte,
Simţim, trăim,
Într-un mod obiectiv.
Trecut-au anii,
Nisipul din clepsidra timpului
S-a scurs demult,
Am ajuns la capătul vieţii,
Trăim clipa,
Poate ultimul minut.
Trecut-au anii,
S-au irosit în zbor,
Oamenii sunt ca şi
Corăbiile pe mare
Îşi urmează calea,
Prin viaţă-s trecători.
Trecut-au anii,
Privesc trecutul ca într-o oglindă,
Dar nu mă recunosc,
Oare aşa mult timp să fi trecut,
Mă simt a fi opusul,
A ceea ce sunt şi văd.
Trecut-au anii,
Viaţa s-a scris într-o carte.
Am imagini lipsă din ea,
Capitole, încă neîncheiate,
Mintea nu vrea să-şi amintească,
Momentele nefaste.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă de lumină

Ţi-am pus în părul tău de abanos
Steluţe argintii şi parcă plouă
Din ochii tăi şi norii grei s-au strâns
Dar pe genunchi tăi când stau,
Tu-ţi vezi viaţa la toată-o lume cu poveşti
Şi-atunci tu torci. Din firul lor îmi dai
Şi mie câte-o clipă de lumină
Stau ascultând până ce-adorm, iar tu
Mă strângi în braţe ca pe-o jucărie,
Mă-acoperi cu suflarea ta, să-mi fie
Visele leagăn dulce de mătase...
De aceea te iubesc numai pe tine
Şi amintirile-ţi îmi sunt frumoase
Ţi-aş da din părul meu, mănunchi de arse
Să poţi plăti din anii bătrâneţii
Dar viaţa e cel mai frumos tezaur,
Nu poţi întoarce anii tinereţii
Eu sunt cel ce îţi duce mai departe,
Când obosit eşti, mii, căci rămân
În sufletu-ţi deschis precum o carte
De-acum, mereu, al vieţii tale drum.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pokemonul meu, pereche...

L-am ocolit fiindcă-i zurliu
Şi răzvrătit ca visul nopţii,
Ce cade în aventuri din zori,
Neliniştit în patul sorţii.
L-am ocolit fiindcă-i zburdalnic
Şi viu ca anii tinereţii,
Fără de el viaţa mi-e goală,
Ca o grădină părăsită,
De toate florile vieţii.
L-am ocolit că-i pokemon...
Dar tot mereu îmi iese în cale,
Cu firea lui profund nativă...
Cu care râd, de cum îl văd,
Căci sufletul mi-l înfloreşte
Şi uit de moftul bătrâneţii,
El totul în jur întinereşte,
Cu karma ce îl defineşte.
E pokemonul lipicios,
Ce nu renunţă la ce-i place,
El viaţa curcubeu ţi-o face,
Cu neastâmpăru-i firesc,
Ce inimii mele îi place.
De-l ocoleşti îţi iese în cale,
Cu zâmbetul frumos, drăcesc
Şi te pândeşte ca un câine,
Ce pân la urmă îl doreşti.
E pokemonul ce-l visezi,
Când e departe multe zile,
Iar când e aproape, îi vai de tine,
De nu ştii caii să-i opreşti.
Fără de el viaţa e fadă
Şi simţi încet că te ofileşti,
E pokemonul meu de suflet,
Darul vieţii, nefiresc.

poezie de Valeria Mahok (3 august 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bătrâneţii

Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată;
Iar bătrâneţea-ntunecată
Mi-a risipit în păr nămeţii.

Când june eram odată
La arme plecam cu băieţii;
Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată.

Eu n-am dat vreun curs tristeţii
Că vine moartea-nfometată
Cu capa ei îndoliată,
Să-mi taie mie firul vieţii.

Trecut-au anii tinereţii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa...

Un vis frumos s-aşterne-n prag,
Un vis ce nu mai vine
În al nopţii lung metraj... te aştept
Te aştept pe tine...

Trecut-au nopţi şi zile-ntregi
Trecut-au în neştire,
Trecut-au luni şi ani la rând,
Iar eu te-aştept pe tine.

Trec anii încet, trec rând pe rând
Trec anii în neştire,
Îmbătrânesc în al vieţii gând
Gândindu-mă la tine.

Doar o lumină se mai vede-n gând,
E ultima ce moare,
Apar trecând rând pe rând,
Speranţa şi împăcarea.

poezie de Tudor Mihai
Adăugat de Tudor Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au anii

Trecut-au anii repejor,
Precum cocorii trec în zbor,
Atunci când simt că iarna vine
Şi pleacă toţi în ţări străine.

Te-ai dus pe veci copilărie,
Cu anii tăi plini de magie;
S-a dus şi tinereţea mea,
Cu tot ce ea frumos avea.

Ajuns acum la bătrâneţe,
Regret frumoasa tinereţe;
Nostalgic mă gândesc la ea,
Dar s-o întorc nu voi putea.

poezie de George Budoi din Tinereţea şi Bătrâneţea (5 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul veşniciei

În grabă anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii;
Din firul lor se ţese o poveste
Plăpândă, cum e roua dimineţii.

De le simţi zboru-nalt pe culmi celeste,
Ori de te-mbracă-n haina bătrâneţii,
În grabă anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii.

Secretul veşniciei înscris este
În cartea inimii şi-a tinereţii!
Urmeaz-o, aşadar, apostoleşte,
Alungă orice urmă a tristeţii,
Căci anii-n grabă trec şi fără veste.

rondel de Valeria Merca (19 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de toamna degeaba

şuieră vântul şi frigul de toamnă
zburleşte tăcerea
timpul porneşte la pas să constate
cum trec norii/ degeaba
mai ţipă cocorii...

vâjâie ploaia şi chinuie pianul
dezacordat al frunzelor
timpul ia pensula şi-ncearcă
să dea o formă culorii/ degeaba
mai ţipă cocorii...

degeaba e toamnă/ degeaba
mai ţipă cocorii
când timpul constată tăcut cum trec norii
şi-ncearcă/ degeaba
să dea o formă culorii...

poezie de Luciana Grosu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii prin toate cele
Şi cu bune şi cu rele
Câte unul sau în şir
Se duc anii în delir,
În zile calde sau reci
Pe cărări sau pe poteci,
Ani rebeli şi ani integrii
Ani albi şi anii negrii
Se duc anii cu antren
După acelaşi refren,
Trec prin ziduri de cetate
Indiferent de etate
Prin noianul infinit
Trec anii la nesfârşit
Şi la soare şi la umbră
Trec cu o alură sumbră,
Hotărâţi fără tăgadă
Se duc anii în cascadă,
Trec anii într-o clipită
Nu iau şpagă iau mită,
Trec ani din zare-n zare
Peste munte, peste mare
Lasă semne de întrebare.

poezie de David Boia (31 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Te-am privit
când era linişte...
Şi îţi simteam
toate cuvintele.
Tu îmi spuneai
că sunt un mic nor
ce îmi trec ploaia
în timp ce visele se-ntrec
cu noaptea
ca şi copacii
ce trec prin anotimpuri.
Ochii iţi străluceau
într-o nebunie
ce tremura în lumină.
Poate eram doar
aproape de iarnă.
Am îmbrăcat surâsul tău
cu inima zăpezii
numindu-mi visele
din palmele tale
TU...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când anii trec...

Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul
Viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim.
Şi undeva în cale stă neştiut mormântul
Şi nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.
Doamne-n calea dreaptă minte înţeleaptă
Dă-ne să umblăm
Ca în veşnicie sfânta-mpărăţie
Dulce s-o gustăm.

Când viaţa ni-i-nainte ne pare-atât de lungă
Că nu ştim cum ar trece mai grabnic anii mei.
Când viaţa ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă
Dar nu ne mai ajunge şi-o plângem singurei.

Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare
Iubire, tinereţe, şi soţi, şi legământ
Le risipim în patimi, şi-n râs, şi-n nepăsare
Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem preţul sfânt.

Când anii trec ca norii şi stările ca vântul
O, suflet scump grijeşte-ţi avutul cel sublim.
Oriunde mori, iubirea s-o ţii şi legământul
Ca să învii cu ele din orice ţintirim.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii iute, cum trec banii
Şi amintirile rămân,
Respectaţi înţelepciunea,
Că tot ce-i sfânt, rămâne sfânt.

catren de Valeria Mahok (12 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii iute,
cum trec banii...
şi amintirile rămân,
respectaţi înţelepciunea,
că tot ce-i sfânt
rămâne sfânt.

Valeria Mahok (12 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate în roz

Un vas din lut trecând am spart
Erau doar visele mele uitate
În grabă mare nici nu m-am uitat
Un amalgam de vise amestecate

Trecând prin pulberea de gând
Găsesc rămase urme relevate
Culori ce se asează-n rând
Ies chiupuri la iuţeală colorate

Încerc să sterg cu o pensulă
Înmuiată în albul ochilor mei
Apar culorile apusului pe o insulă
E chipul meu păzit de zei

Culori de puzzle piesele strigând
Cu ele viaţa tu mi-ai colorat
Si asezandu-le tu-mi vii în gând
După culoare si ani eu le-am sortat

Si rosul este din anii tinereţii
Când sângele mi pulsa iubire
Verde speranţă la jumătatea vieţii
Calbenul o rază de fir subtire

Mă asez tăcută între culori
Nu are rost să le mai asez
Pe toate le iubesc si sunt comori
Si le transform pe toate în roz

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre abis coboară

privirea tăcută a învinsului scăpat
de ultima fărâmă de viaţă surdă
asemenea unei remuşcări stupide
se resemnează şi aşteaptă să vină
când va veni o va privi în ochi
va fi fără cuvântări întortocheate
lacrimile sunt inutile precum ştiţi

în abis se scaldă acum privirea
un deşert mai întins cu multe focuri
acolo vagabonzii vieţii râd de toate
copacul are cranii cu părul blond
până şi corbii croncănesc cu frică

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinar

Hoinăream prin oraşul tinereţii
Purtat de amintirile trecute,
Despre iubiri încă ne-ncepute
Înflorite-n pragul bătrâneţii.

Pica pe frunte roua dimineţii,
Gândul mi-l scotea din vălmăşeală,
Îl arunca spre anii mei de şcoală
Ce mi-au dăruit noi sensuri vieţii.

Să nu rămân o victimă tristeţii
Mai hoinăresc pe vechea promenadă,
Dar e târziu... şi cine să mă vadă?
Nu-i ţipenie de om pe stradă...

Doar singuratici paşii mei răsună
Pe sub feeria clarului de lună...

sonet de Ioan Friciu (31 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile norilor

m-am născut aici
pe malul unui râu
unde zburdau în zbor nebun cocorii
iar soarele săruta în zori de zi, norii
azi, trăiesc departe de mine, de voi
de ce să mă întorc înapoi
trăiesc în răsuflarea vântului
şi sărutul crud al pământului
e frig aici, lespedea e grea şi rece
rătăcesc bezmetic printre gânduri
afară, odată cântau cocorii
acum plâng, a jale, norii
mi-e sufletul pustiu şi greu
şi lacrimi curg în zori, mereu
de ce să mă trezesc
din somnul lung şi rece
să plâng, văzând în jur ce se petrece

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii şi se schimbă toate priorităţile
Când eram mici... grija era rezolvarea temelor.
Trec anii, cunoaştem treptat greutăţile
Şi căutăm zilnic rezolvare problemelor.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (8 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Între maluri umezite apa curge fără griji,
Peste pietre şlefuite şi cascade în oglinzi.
Dar amintirile vieţii, frunze verzi în crengi de timp
Ne petrec cu doruri calde, ce sufletul ne cuprind,
Până când încet se pierd şi muţesc după un timp,
Lăsând loc altor mlădiţe să se înfrupte din destin,
Căci viaţa ca şi apa nu se lasă păcălite,
Între maluri umezite ele curg că sunt iubite.

poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!