Masca spoită cu false rubine

Fulgerul paşilor a fost tăiat ca un tunet,
Respiraţia măslinilor adună amintirea.

Stânca vertebrelor a scos ultimul sunet,
Pe-o sârmă de sânge curge-n aer ştirea.

Un preot aparţine altarului de coaste
Culese din farfuria cu respiraţii risipite.

Lumea s-aşează în scânteia de oaste
Eliberând sfinţenii din arse morminte.

Fulgerul întâlnirilor a fost purtat de tine
Cu o mască spoită cu false rubine!
.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea golită în noi

Ascuns e-n inima mea
Fulgerul iubirii tale,
Vâjâind precum o stea
Pe un nor prins în zăbale.

Hăţu-i visul prelungit
Prin vertebre şi prin sânge,
Unde dorul a zidit
Lacrima ce amar plânge.

Fulgerul va arde totul,
Chiar a inimii culoare,
Iubirea va fi resortul
Care va ieşi la soare.

Şi va prinde în cârlige
Rufele spălate-n doi,
În lacrima care frânge
Lumea golită în noi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

Te-am simţit în ploaie,
Pân' la piele m-ai atins,
Şi te-am aruncat pe-o foaie,
Din vene eu te-am scris.

Te-am recunoscut uşor,
Ca un fulger m-ai lovit,
Ai rupt şi acel nor,
Care mă ţinea ferit.

Un sunet ca de tunet,
Când scriam de tine,
Curgeai cu urlet,
Şi curgeai din mine.

În ropote, în tunet,
În fulgerul de seară,
În miros şi în sunet,
Eşti ploaia mea de vară.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (30 august 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stânca şi primirea îmbrăţişării

Stânca adună schiturile
În harta ochilor,
Curioşii merg tiptil
S-o îmbrăţişeze.

Vocea ei urcă în clopotniţe,
Cuvintele devin scântei
Născute din zâmbetul
Vieţii în valuri.

Lacrimile se topesc,
Înotăm în marea
Visurilor descătuşate...

Stânca fulgeră
În săgeţile de zbor,
Până în gât
Suntem iarbă şi flori,
Ungem axa timpului
Cu sângele scrâşnetului.

Zbaterea mea
Lăcrimând
S-aşează în genunchi
Şi devin stâncă.

Şi mă-ntreb:
Pe care parte a ei
Schitul îmi primeşte îmbrăţişarea?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presupunere

Dumnezeu
A fost şi este creatorul
Universului
Văzut şi nevăzut,
În subordinea lui
Sunt micro şi macro creatori,
Vorba lor a fost şi este
Tunetul şi tăcerea,
Bisturiu a fost şi este fulgerul,
Clonarea este metoda luminii
De înmulţire
Specifică geniilor,
ADN-ul este unguentul
Uimirii,
Inima facerii
Toacă minţile noastre
Pline de întrebări.

Poezia iubirii
Este tot o presupunere?!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar fulgerul

În taină te-nchini
Cuvântului care te rosteşte
Când strigătul tău – grăunte
Purtat de vântoasele pustiului –
Caută drumul apei
Prin adâncul rănilor maturizate
Prin geometria ecoului
Care nu se mai întoarce la gura rostitoare.

Pe ţărmul cu farurile devorate de carii
Doar fulgerul mai poate călăuzi.

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheile Altarului

Ochii vopsesc Piatra Altarului
Cu lacrimi de aştri.
Sângele neamului meu
Între hotare se zbate,
Cheile Altarului zumzăie legate
De gâtul lui Dumnezeu.

Desăvârşim istoria
În vatra cu pâine din Piatră,
Munţii se-nchid în rugăciuni,
Sângele neamului în mine înoată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum fulgerul, lucind, vesteşte-un tunet, la fel şi mila este o solie a iubirii.

citat clasic din Torquato Tasso
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ce în ce

devine parcă din ce în ce mai greu
să privesc lumea
nu ştiu dacă e ceva în neregulă
cu mine
ori cu ei

însă dacă într-adevar lumea este oglinda
mea
aş fi vrut să nu fi fost atât de narcisist

să nu fi fost
toate nopţile acelea de lamă de cuţit
beznele încărcate de-o linişte hotărâtă
în care am tăiat centimetru cu centimetru
pielea lumii atât de uscată şi aspră
ş din rană parcă nu s-au mai oprit să curgă
monstruleţii fără ochi
plini de sânge
de ură
şi de lăcomie
să nu fi fost
însă
eu i-am vazut şi nu-i pot uita
şi
am tăiat pentru că voiam să (mă) vindec
am tăiat pentru o lume mai întreagă
În adâncimi
noapte după noapte
straturile lumii
am tăiat
şi-a devenit
din ce în ce
mai greu

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgerul mămăligii româneşti

În ceaunul fără ceas,
Mestec golul ce-a rămas:
Trăzni-v-ar să vă trăznească
Mămăliga românească!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (28 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi la Alba s-o Sfinţim

Cine-am fost, cine-am ajuns?
Ieri am râs, astăzi am plâns,
Ieri, acum un veac, purtam
Steag visat din neam în neam

Peste munţi, ape, câmpie,
Peste Marea Românie
Unde bucurii, urale
Se-nălţau din piept spre soare.

Cine-am fost? Am fost, atunci,
Bunici vajnici dar şi prunci
Liberi, fericiţi, vioi,
Fără griji, fără nevoi,

Uniţi cu aripi în zbor,
Cu credinţa-n viitor,
Însă, Doamne, roata merge,
Lacrimi vin, lacrima trece.

Ne-au sfârtecat trupu-n două
Fulgerul căzut în rouă
Şi-a pus Prutul între fraţi,
Doliu-n vârfuri de Carpaţi.

Cum suntem şi câţi suntem
Avem iubirea ca-ndemn:
Să fim azi ce am fost ieri
Iubitori, măreţi străjeri.

Veniţi la Alba s-o Sfinţim,
Iar şi iar să ne Unim,
Să ne bucurăm de-ajuns
Cu credinţa în Iisus!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade arcuşul luminii pe sat

Cade arcuşul luminii pe sat,
Inima mea-i vioară cu sânge,
În colbul iubirii mă zbat,
În umbra totală m-oi stânge.

Lumea s-avântă în dans hotărât,
Cu jar îmi hrănesc armăsarul,
Scot stele din vechiul mormânt,
Uitarea o aprind cu amnarul.

În depărtări de aripi caut orizontul,
Ambianţa speranţei mă-ntoarce-n rubine,
Cade arcuşul luminii, cu botul
Armăsarul îl nalţă spre tine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

În zarva umbrelor
Înaintează umbra.
Pletele soarelui
Alunecă
Peste pletele tale –
Iarbă mătăsoasă a iubirii.
Departe de mine
Fruntea ta
Adună tăcerea lacrimilor
Pentru a fulgui
Lumea mohorâtă
A spinilor
Prin care păşeşte
Amintirea.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul stelelor ce-aşteptă

În lumea stelelor ce-aşteaptă
Se spune că am fost iubit
De-o frumuseţe înţeleaptă
Născută-n nori de labirint.
A fost odată ca o şoaptă
Şi-s mulţumit că m-am trezit
În lumea stelelor ce-aşteaptă,
Se pare că am fost iubit.

****

Şi am primit ca drept răsplată
Fior în pieptu-mi biruit
De la visatul chip de fată
Ce prea uşor s-a risipit
În lumea stelelor ce-aşteaptă.

rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule

O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară.
Îţi trebuie putere şi comoară.
Îţi trebuie palate şi veşminte
Să-ţi zacă-n ele hoit şi oseminte.
Morminte, omule, morminte.

Avidă, mâna ta se strânge.
Storci aur şi se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete
Şi-n beciul tău zidit îngheaţă
Neprihanita oamenilor viaţă,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.

Îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgerul – poem diamant

Brăzdează
mereu cerul
cu lumina sa
fenomen electric în furtună
coboară din nori pe pământ
secondat de tunet...
Simbolul lui
Zeus.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul trăsnit

Fulgerul în prun îşi făcuse cuib.
Oamenii treceau şi aruncau cu degete în el
dar el clocea o lumină
şi săpa o scorbură în frunză
şi săruta pământul
plin de fructe pietrificate.
Fulgerul din prun
era în durerile des-facerii
de sine
Eu nu mai aveam degete
şi prunele se scuturau de pe mine
pe spate...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, tu, veşnicie?

Iese fum din ochii nopţii,
Îngeri blonzi stau la taifas
Printre miile de stele
Care ard în propriul glas.

Umezesc lacrimi de sânge,
Focu-n umeri înfrunzeşte,
Tunetul de sticlă spartă
Printre ploi mă urmăreşte.

Felinare dulci sunt prinse
Chiar şi-n coarnele de cerb,
În singurătate creşte
Fulgerul în care fierb.

Iese fum din ochii nopţii,
Îngeri îmi pătrund în glas,
Unde eşti, tu, veşnicie
Să stăm iarăşi la taifas?

citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor amânat

Felul în care traversăm zebra vieţii,
Pe la semaforul umbrelor albastre,
Ţine de respiraţia paşilor şovăielnici
Rostuiţi în custodia elipselor noastre.

Necesitatea valurilor întortocheate
De a se stropi cu spumă autoexilată,
Arată pustiului unde infinitul ciuntit
Sapă ecou la o iubire nefinalizată.

Pe culmea răbdării de gânduri târzii
Felul în care traversăm ne întreabă:
Unde-i cădelniţa paşilor vânaţi
De albeaţa insistenţei cea oarbă?

Mâna-ntrebată ţine pasări sub lună,
În aripa rănită zborul se amână!

sonet de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de stea

Cad tencuieli din cerul plin de stele
Pe răsăritul meu de dealuri şi vâlcele,
Unde florile s-ascund la tine-n sân
De când iubirii veşnic mă supun.

Cuvintele-s rostite în geamul singuratic
Pe unde iese-n lume mânzul meu sălbatic,
Aleargă-n gândul lui fierbinte şi dulceag
Ca fulgerul pe-o dâră de amintiri în prag.

Tu îl aştepţi s-alerge sub aşternut de lună,
Să cânte ne-ncetat la a iubirii strună
Până cenuşile din tencuieli cereşti
Se transformă în stele şi poveşti.

Mă cheamă netezirea zvâcnirilor dorite,
Sângele pulsează în curcubeie sfinte,
Îmi pui iubirii aromă în cafea,
O sorbim fierbinte în propriu-i miez de stea.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând 10

Inspiraţia este fundamentul artelor în genere, ea
este exact ca impulsul electric care stârneşte
fulgerul între doi poli. În momentul în care
tensiunea între doi poli se creează, fulgerul apare.
Fără fulger nu poate să existe fulger.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!