Din ce în ce
devine parcă din ce în ce mai greu
să privesc lumea
nu știu dacă e ceva în neregulă
cu mine
ori cu ei
însă dacă într-adevar lumea este oglinda
mea
aș fi vrut să nu fi fost atât de narcisist
să nu fi fost
toate nopțile acelea de lamă de cuțit
beznele încărcate de-o liniște hotărâtă
în care am tăiat centimetru cu centimetru
pielea lumii atât de uscată și aspră
ș din rană parcă nu s-au mai oprit să curgă
monstruleții fără ochi
plini de sânge
de ură
și de lăcomie
să nu fi fost
însă
eu i-am vazut și nu-i pot uita
și
am tăiat pentru că voiam să (mă) vindec
am tăiat pentru o lume mai întreagă
În adâncimi
noapte după noapte
straturile lumii
am tăiat
și-a devenit
din ce în ce
mai greu
poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Ioan Tudosan. [Vezi poezii despre noapte, poezii despre devenire, poezii despre sânge sau poezii despre narcisism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.