Presupunere

Dumnezeu
A fost şi este creatorul
Universului
Văzut şi nevăzut,
În subordinea lui
Sunt micro şi macro creatori,
Vorba lor a fost şi este
Tunetul şi tăcerea,
Bisturiu a fost şi este fulgerul,
Clonarea este metoda luminii
De înmulţire
Specifică geniilor,
ADN-ul este unguentul
Uimirii,
Inima facerii
Toacă minţile noastre
Pline de întrebări.

Poezia iubirii
Este tot o presupunere?!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbări

când pleacă ce a fost
deja se vâră ce va fi

între a fost şi va fi
este omniprezentul este

a fost bine şi rău
cu siguranţă este şi va fi

au fost schimbări
şi vor fi

acestea sunt însoţite de om
de când acesta este şi cât va fi

necunoscutul schimbă vecinătatea
natura schimbă lumea
iar omul le influenţează

poezie de Ryszard Grajek din Pod okiem Kaliope, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ieri mână în mână cu azi. Poezia este azi în zâmbet cu mâine. Poezia este copac şi frunze. Poezia este glas şi cuvânt. Poezia este talpa piciorului călător prin lume. Poezia este glasul lui Dumnezeu în gura unor subiecţi purtători de cuvânt.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruciuliţe

Fiecare viaţă este fir
Însăilat în cruciuliţe
Pe giulgiul omenirii.

Firul meu poartă
Sângele stelelor
În oceanul universului
Unde Dumnezeu
Îşi finisează poezia!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi fost fericită, ar fi fost încântătoare: fericirea este poezia femeilor, după cum toaleta este fardul lor.

Balzac în Moş Goriot
Adăugat de Roboschi Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

A crea, indiferent ce (fiinţe, lucruri, emoţii), este un act religios în sine. Asta este esenţa universului. Asta este esenţa lumii. Asta este esenţa omului. În ultimă instanţă, asta este esenţa lui Dumnezeu, care este şi creatorul, şi creaţia sa, şi actul creaţiei.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefaţă (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este surprinzător faptul că oameni nu cred că există imaginaţie în ştiinţă. Este un fel de imaginaţie foarte interesantă, deosebită de cea a artiştilor. Dificultatea cea mai mare este în a încerca să-ţi imaginezi ceva ce nu ai văzut niciodată, dar care să fie compatibil în fiecare detaliu cu ceea ce a fost deja văzut, şi care să fie diferit de ceea ce a fost deja gândit; în plus, trebuie să fie definită, şi nu o propunere vagă. Asta este într-adevăr dificil.

citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea,

este un scenariu al întâmplării,
este dragoste la prima vedere,
este glasul trupului ce vibrează la atingerea voinţei,
este voinţa unirii gândurilor noastre,
este chimia pură ce ne leagă sentimentele,
este acea apropiere care îţi vibrează sufletul,
este providenţa gândului ce conştientizează lucrarea universului,
este puritatea luminii ce ajunge din cele mai frumoase stele să lumineze ochii tăi,
eşti tu, iubita mea, în braţele mele,
eşti chiar tu.

Iubirea.

poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi poezie

poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubeşti,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărţire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă şi-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
şi tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare şi exorcizare.
poezia este blestem şi surghiun.
poezia este crucea poetului
şi drumul Golgotei.
poezia este ţigara ce-ţi arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, să crezi şi să nu te prefaci că scrii poezie.
să renunţi la viaţă şi să fii veşnic
un cuvânt pe buzele celorlalţi.

poezie de Ionuţ Caragea din volumul Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viteza a treia

Eu nu mă iscodisem ce este lumina.
De fapt, nici nu ştiam că există.
La fel a fost cu Dumnezeeu:
Când m-am întrebat ce-o fi,
S-a cam supărat pe mine,
Îndepărtându-se cu viteza luminii
La pătrat.
Atunci, l-am conceput ca pe un triunghi,
Întrucât mai zăream
Numai două linii paralele,
Îndepărtându-se asimptotic
Spre una singură.
Asta m-a făcut să cred că Dumnezeu
E un punct...
Fix atunci
N-a mai fost.
Cu iubirea am păţit la fel:
Când m-a simţit iubind, şi-a luat zborul
Din stomacul meu, ca nişte fluturi,
Gonind cu viteza luminii
La cub.
Dumnezeu, cu viteza Lui,
A creat lumea cu două viteze:
Viteza luminii
Şi viteza iubirii.
Dar cea mai mare dintre toate
E
Viteza iubirii!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

Poezia este jurnalul animalului marin care trăieşte pe uscat dorind să zboare în aer. Poezia este o căutare de silabe pentru a fi strigăte la barierele necunoscutului şi incognoscibilului. Poezia este scrierea fantomatică care spune cum sunt făcute curcubeele şi de ce dispar.

definiţie clasică de Carl Sandburg
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orologiul care a uitat să pornească timpul...

Când zilele şi nopţile nu erau încă făcute,

Timpul aflase câte ceva despre visurile ce

aveau să locuiască mai târziu în sufletele

care dădeau energie stelelor, cum şi de unde vin.

Timpul este călugărul înţelept al Universului.

Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,

clipele curg la fel de nevăzute.

Dumnezeu a zis: să fie viaţă!

Şi viaţă s-a făcut în ceruri şi pe pământ.

Visurile au fost împărţite clipelor.

Dumnezeu a zis: să fie timp pentru toate,

de la prima şi până la ultima scânteie a stelelor.

Dumnezeu a zis: să fie Lumină!

Şi s-a făcut Lumină:

inima speranţei, sâmburele visului.

Cum îngerii nu îmbătrânesc,

le-a fost dată copilăria şi zborul.

Ei le împărţiră luceferilor nou-născuţi

pentru a deveni stele

de nădejde ale nopţilor pământene,

aşteptând cu aripile la gură facerea omului.

Creatorul le dădu energie şi frumuseţe;

întunericul nu este o fiinţă.

Fiecare clipă naşte câte un vis,

şperanţa este mare luminatoare a visului.

Viaţa este şi vis, şi speranţă, părţi din Dumnezeu.

Din orologiul care a uitat să pornească timpul

s-a ales iubirea. De atunci dragostea nu are vârstă.

Cum este deasupra pământului, de la răsărit

la apus, i s-a încredinţat

drumul soarelui şi drumul stelelor;

s-a făcut noapte şi zi în numele timpului.

Dragostea este poruncă dumnezeiască,

adunându-se din ceruri

la glasul Celui care le-a zidit,

să fie cuvântul luminii.

Sufletul trebuie curăţit de rămăşiţele întunericului

să rodească în om numai iubire,

că fără Dumnezeu nu se poate vedea frumuseţea omului.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om...

Iubirea este nu numai un adevăr, este în acelaşi timp şi identitatea omului care îl defineşte ca om şi-l face unic în lucrarea divină. Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om, acestuia nu i-ar fi fost încredinţată iubirea.

poezie de Camelia Opriţa din Jurnal, Universul Iubirii (25 decembrie 2005)
Adăugat de Elena Vlaici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost creaţi pentru a manifesta deplin gloria lui Dumnezeu care este în noi. Nu este doar în unii dintre noi, este în fiecare.

citat din Marianne Williamson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt învăţaţi că este o virtute să fii de acord cu ceilalţi. Dar creatorul este omul care nu este de acord. Oamenii sunt învăţaţi că este o virtute să înoţi cu curentul. Dar creatorul este omul care înoată împotriva curentului. Oamenii sunt învăţaţi că este o virtute să stea laolaltă. Dar creatorul este omul care stă deoparte.

citat celebru din Ayn Rand
Adăugat de elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este vorba că iubirea ar îndepărta răul, ci că toate percepţiile referitoare la rău se estompează în prezenţa iubirii. Toate rănile şi durerile se dizolvă în îmbrăţişarea iubirii. Şi, în cele din urmă, este ca şi când rănile n-ar fi existat niciodată. Puteţi doar să spuneţi că a fost un vis despre abuzuri, un vis din care v-aţi trezit într-un mod minunat.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virginitate

alb, simplu de alb
roşu tradafir desfăcut
şi cuta ivită în alb
mă sperie de roşu
tresar îngândurat
este impietate?
şi totuşi este alb
frumos de alb
şi simt în zbucium
tresărire de iubire
eu, ea, amândoi
albul ce ne înconjoră
ne leagă...
câ timp oare?
a fost ieri, a fost adevărat?
pe stradă trece un chip îngândurat
este ea? sunt eu?
am fost amândoi?
am rămas oare eu alb?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canonul iubirii

La început a fost alegerea.
Cum deosebeşti diavolul de înger?
Folosul şi iubirea – duşmani neîmpăcaţi.
Pasiunea este vicleană ca o felină.
Ce este o relaţie? Nimic, fără iubire.
Metafizica se evaporează la focul iubirii. Orice retorică moare.
Teama îşi are locul ei.
Înainte şi după iubire tot iubire este.
Iubirea şi eternitatea nu au nimic comun.
El este ea, ea este el, o vreme dispar amândoi.
Iubirea şi arta memoriei.
Faust a dispreţuit iubirea- aceasta a fost drama.
Freud a considerat iubirea obiect de studiu.
Kafka – nefericitul îndrăgostit.
Prietenie ce dăinuie nu mai este iubire.
Mortul nemuritor şi viaţa ca o secundă.
Îndrăgostitul – un peşte cu aripi caraghioase.
Nu poţi înfrânge nebunia într-o singură zi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este o rugăciune Motto(Poezia este ca o rugăciune. Nicolae Dabija)

Poezia este o rugăciune
Spusă de un om sfânt.
Ea este ca un copil ce poartă un frumos nume
Şi are suflet curat şi blând.

Poezia este o rugăciune.
Pentru omul care iubeşte,
Şi care nu mai prin dragoste,
Cu adevărat trăieşte.

Poezia este o rugăciune.
Pentru cel renegat.
E o călăuză în lume
Şi pentru cel cu sufletul împăcat.

Poezia este o rugăciune.
Spusă de îngerii din cer
Ea este o sfântă minune,
Plină de iubire, durere şi mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 martie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii români susţin că sunt slavi, evrei, armeni, nemţi, orice; dar nu pot fi români, românii nu pot crea, nu pot judeca; românii sunt deştepţi, sunt şmecheri, dar nu sunt nici gânditori, nici creatori. Dacă le pronunţi vreun nume despre care se ştie sigur că e românesc, au alte argumente. Este din Oltenia? Sânge sârbesc. Este din Moldova? Moldova întreagă este slavizată. Din Transilvania? Sânge unguresc. Cunosc câţiva moldoveni care spun cu mândrie: am sânge grecesc, sau: "strămoşu-meu a fost rus". Singura lor şansă de a fi oameni adevărati este de a-şi dovedi că originea lor nu este curat românească.

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget târziu II

Cred, că fiinţa umană este cea mai reuşită,
mai frumoasă şi mai surprinzătoare creaţie a divinităţii,
de aceea nu trebuie să dezamăgim creatorul.
Trăim în iureşul unui univers fantastic,
prin forţa şi frumuseţea lui,
a sistemelor şi ecosistemelor sale,
ca să nu mă gândesc patetic la un dirijor suprem,
al acestei realităţi misterioase
şi la scopul capodoperei sale, viaţa în univers.
Simt prea multă organizare
şi disciplină în universul înconjurător,
ca să mai rămân o ateistă convinsă,
atunci când viaţa, acest miracol viu al creaţiei,
este într-o veşnică dezvăluire şi regenerare,
nelăsând nici un gest pozitiv nerăsplătit
şi nici o greşeală, mai ales omenească,
să treacă nepedepsită, la timpul şi momentul potrivit.
Cred, că nimic nu poate deveni organizat în lume şi în univers
fără ghidul unor sau unei inteligenţe supreme, divine.
Sunt prea multe specii vii cunoscute
şi necunoscute pe pământ şi poate în univers, ca să cred,
că frumuseţea şi caracterul lor deosebit de diferit
sau lanţul trofic care le şi ne leagă pe noi oamenii de ele,
s-a născut şi evoluează întâmplător...
Marea necunoscută a omenirii, printre multe altele,
este scopul vieţii noastre în univers,
şi formele de viaţă de pe alte planete,
sau la ce şi la cine ajută ele sau micimea noastră vie sau moartă,
în macro şi micro universul înconjurător,
deşi cunoaştem bine că,, nimic nu este întâmplător" sau nefolositor,
iar ştiinţa este filozofia vieţii cu cele mai multe necunoscute...
Cred, că Pământul a fost ales, ca cel mai optim acvariu (spus metaforic) al tuturor speciilor vii din Univers,
ocrotit cu grijă de Dumnezeu, ca să nu dispară definitiv miraculoasa colecţie, a creaţiei sale.

poezie de Valeria Mahok (12 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!