Zbor amânat
Felul în care traversăm zebra vieții,
Pe la semaforul umbrelor albastre,
Ține de respirația pașilor șovăielnici
Rostuiți în custodia elipselor noastre.
Necesitatea valurilor întortocheate
De a se stropi cu spumă autoexilată,
Arată pustiului unde infinitul ciuntit
Sapă ecou la o iubire nefinalizată.
Pe culmea răbdării de gânduri târzii
Felul în care traversăm ne întreabă:
Unde-i cădelnița pașilor vânați
De albeața insistenței cea oarbă?
Mâna-ntrebată ține pasări sub lună,
În aripa rănită zborul se amână!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.