Ce face o blondă când află că 90% din accidente se întâmplă acasă?

Se mută.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rime pasagere

Eram la Teatru într-un autobuz gol,
În faţa mea erea un mut cu o mută şi eu chior;
Mutul la mută din mîini bîţîia,
Ochiul meu lacom în fund o căta;
Amîndoi pipăiam dini priviri muta domnişoară,
Aşai-i şi dragostea-şi mută şi chioară!

poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conceptul de femeie mută există numai atunci când aceasta mută mobila dintr-o cameră în alta.

aforism de Mihai Frunză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă...
Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne opreşte, un timp ne mută încă
Şi-apoi în cutia neantului ne-aruncă...

catren de Omar Khayyam din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată singurul adevăr: suntem pionii misterioasei
partide de şah jucată de Dumnezeu.
Ne mută, ne opreşte, ne mută iar, apoi ne-aruncă
unul câte unul în cutia Neantului.

catren de Omar Khayyam din Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 102 (1945), traducere de Al.T. Stamatiad
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul iernii

Încremenirea-i rece, mută,
Cu zile cernite fără soare,
Tot cei iarbă, frunză, moare
De mâna iernii nevăzută.

Zăpada-i peste tot crescută,
N-are cine s-o măsoare...
Încremenirea-i rece, mută,
Cu zile cernite, fără soare.

Iarna însă-i o splendoare,
Cu mantie albă aşternută
Din filigran de nea cernută
Pe somnoroasele ogoare.

Încremenirea-i rece, mută.

Sibiu 25 decembrie 2014

rondel din Inedită (25 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptate mută

nu te iubesc
de aceea şi plâng
nu te iubesc
de aceea şi râd
ca un prost pentru noi
viaţa
va arăta că nu
am avut decât prea
mută dreptate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O-ntrebare mută

Semne de-ntrebare răscoleau atrape
La întretăierea serii cu pustiul
Peste care-arar mai zăbovea târziul
Ca un dulce molcom legănat de ape

Pensula şi pânza moarte. Doar un duh
stă acuns de veghe. Fâlfâie marama
Meşterul lipseşte şi e strâmtă rama
O-ntrebare mută trece prin văzduh.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început locuim în cuvinte ca într-o mare casă comună. Apoi, câte unul dintre noi îşi ia cuvintele cu el şi se mută singur pe o colină. Îşi face acolo coliba lui. Iar ceilalţi vin s-o viziteze. La început câţiva, apoi din ce în ce mai mulţi. Încet-încet, se mută cu toţii în coliba lui. Cel care reuşeşte să facă asta se numeşte scriitor.

Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul cuvântului mut

Mut e Cuvântul,
El, totuşi, se-aude.
E mut ca pământul,
Darul Lui îl pătrunde.

Mut, fără sunet,
Cu-atâta putere.
Mută tăcere
De veacuri şi... vrere.

El, Cuvântul a spus
De faceri. Născare.
El, Cuvânt a adus,
Izbăvire, scăpare.

E oriunde, oricând,
De atunci... Este tot.
E mărire în gând
Înălţat' din clocot.

Dar, în tot şi în toate,
În muţenia mută
Darul, El îl împarte.
Primeşte-L şi-ascultă!

poezie de Mara Emerraldi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgoliubire sau amorgoliu?

O femeie, când iubeşte,
Mută munţii pentru cel
Care nu se osteneşte
Nici c-o piatră de inel.

Un bărbat care iubeşte,
Mută munţii pentru cea
Care nu se osteneşte
Nici c-o piatră-n el să dea.

Doi orgolioşi din fire,
Dau cu pietre şi noroi,
Într-un munte de iubire.
Sigur că nu suntem noi!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu poate fi oprită

Moartea nu poate fi oprită,
Viaţa n-o putem salva.
Poate fi doar prelungită.
Mai mult nu putem spera.

În faţa morţii care vine
Rămâne omenirea mută.
Nu poate schimba destine
Când viaţa-n moarte se mută.

Când firul vieţii s-a-întrerupt,
Omul, marele absent
Din timpu-n care s-a născut,
Nu mai răspunde prezent.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Ce faci?
Rachel: Mut un scaun ca să am pe ce să stau?
Joey: Nu, nu, Rosita se nu mută.
Rachel: Cum adică?
Joey: Adică, Rosita nu se mută!
Rachel: De ce nu?
Joey: Pentru că se află la distanţe egale între bucătărie şi baie, şi este în unghiul perfect pentru ca nicio pată de lumină să nu-l deranjeze pe Stevie.
Rachel: Stevie, televizorul?
Joey: E vreo problemă?

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mută!

Când punea copita pe lanţ
Ori călca pe ceva, pe funie, îi dădeai cu palma peste
Picior şi ziceai:
- Mută!
Boul rumega nepăsător. Mută!
După câteva palme catadicsea să ridice piciorul.
Şi luai lanţul, sau ce era, frânghia. Boii noştri, pe care
I-am mângâiat aşa cu palma: Boian, Galben, Suran, Vână,
Prian, Murgilă. O vacă Ruşiţa, alta Prica, Dumana.
Boii vecinilor se numeau:
Cerban, Bolocan, Cocoran, Breazu,
Zorilă, Viorean, Miercan, Ungurean.
Acum le pun nume de oameni:
Gică, Relu - alte alea!
Şi, vezi tu, - zice Ricuţa, vorbind singură -
Nici nu prea mai sunt boi.
Înainte omul nu avea televizor,
Dar se uita la vite.
Şi ce drag îi era să se uite!
Hăis, Zorilă! auzeai. Cea, Murgilă!
Treceau carele pe drum
Şi ce bine-i şedea drumului plin de care-ncărcate!

poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Migraţie eternă

Coboară turme de reni dintre nord
spre sudul împovărat de zăpadă,
pădurea de brazi stă surdă şi mută
în liniştea ce stă ca să cadă.

Sub norii plumburii în amurg
trec stoluri de păsări şi vânt,
neliniştea caută un loc de popas
dar lacul s-a scurs sub pământ.

În noaptea eternă răună-n auz
ţipătul jalnic de ciută
albi ţurţuri sub streaşină cad,
albă e mama şi mută.

Mă aplec sub pământ şi ascult
murmur de frunze şi muguri,
în albul neclintit parcă aud,
triluri de păsări în cuiburi.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camee

sunt mută
nu mă provocaţi!
nu-mi plac intrările cu japca în viaţă şi nici nimenii care nu ştiu că cel mai frumos lucru la un om e sensibilitatea

în sufletul omului sunt născări de cuvinte,
poeme scrise în piatra inimii cu sânge năvalnic

ce dacă sunetele s-au transfigurat demult,
la marea schismă a păunilor?

nu, nu mă provocaţi!
vă voi face faţă oricând şi oriunde!
sunt mută, dar puternică precum o camee

inima mea e un scut scartelat
căruia voi, nimenii, nu-i veţi descifra niciodată
codul de semne!

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-1 ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar, uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
- O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară
Şi continui partida.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul leneş se mută de pe vatră pe cuptor.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pacea mută

În pacea mută, solitară,
Cum stau cu somnul de mă-nşel,
Azi pare-o urnă funerară
Mansarda vechiului hotel...

În bezna nopţii fără stele,
Eu simt cum prinsă-n umbre reci
Cenuşa visurilor mele
Îşi doarme somnul ei de veci...

Nimic alături nu tresare
Şi nu s-aude nici un zvon,
Abia din când în când, arare,
S-abate-un vaier monoton.

Pesemne undeva departe
Se roagă vreun nenorocit,
Şi rugăciunea lui se-mparte
Peste oraşul adormit...

Ori, vrând ca să mă pedepsească,
Vreun vânt aducător de veşti,
A smuls o doină românească
De prin tranşeele nemţeşti...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o tristeţe mută; învăluitoare, mai presus de lacrimă.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste, Capitolul al III-lea - "Se împletesc destine între timp"
Adăugat de Bejinaru Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

frumuseţe (vezi şi frumos)

Frumuseţea este o înşelăciune mută.

definiţie de Theofrast
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!