
Mută!
Când punea copita pe lanț
Ori călca pe ceva, pe funie, îi dădeai cu palma peste
Picior și ziceai:
- Mută!
Boul rumega nepăsător. Mută!
După câteva palme catadicsea să ridice piciorul.
Și luai lanțul, sau ce era, frânghia. Boii noștri, pe care
I-am mângâiat așa cu palma: Boian, Galben, Suran, Vână,
Prian, Murgilă. O vacă Rușița, alta Prica, Dumana.
Boii vecinilor se numeau:
Cerban, Bolocan, Cocoran, Breazu,
Zorilă, Viorean, Miercan, Ungurean.
Acum le pun nume de oameni:
Gică, Relu - alte alea!
Și, vezi tu, - zice Ricuța, vorbind singură -
Nici nu prea mai sunt boi.
Înainte omul nu avea televizor,
Dar se uita la vite.
Și ce drag îi era să se uite!
Hăis, Zorilă! auzeai. Cea, Murgilă!
Treceau carele pe drum
Și ce bine-i ședea drumului plin de care-ncărcate!
poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre picioare
- citate de Marin Sorescu despre picioare
- poezii despre boi
- poezii despre vecini
- citate de Marin Sorescu despre vecini
- poezii despre vaci
- poezii despre televiziune
- poezii despre galben
Citate similare

Se duse, se duse, până ce dete de o pădure, în care întâlni pe Murgilă, și pe care îl opri pe loc, ca să mai întârzie noaptea. Merse după aceea mai departe și dete peste Miazănoapte, și trebui să o lege și pe dânsa ca să nu dea peste Murgilă. Ce să facă, cum să dreagă ca să izbutească? O rugă să-i ajute a lua un copaci în spinare, care, zicea el, îl tăiase de la rădăcină; o învăță el să se puie cu spatele să împingă, pe când el tot cu spatele la copaci de ceealaltă parte va trage cu mâinile, ca să-i pice în spinare și să-l ia să se ducă la treaba lui. Miazănoapte, de milă și de rugăciunea ce-i făcu, se puse cu spatele la copaciul care i-l arătă viteazul și, pe când împingea, el o legă de copaci cobză, și porni înainte, că n-avea vreme de pierdut. Nu făcu multă cale și întâlni pe Zorilă, dară lui Zorilă nu prea îi da meșii a sta mult de vorbă, căci, zicea el, se duce după Miazănoapte, pe care o luase în goană. Făcu ce făcu și-l puse și pe dânsul la bună rânduială, ca și pe ceilalți doi, dar cu mai mare bătaie de cap. Apoi plecă înainte și se duse până ce ajunse la o peșteră mare, în care zărise focul.
Petre Ispirescu în Balaurul cel cu șapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre speologie
- citate despre religie
- citate despre păduri
- citate despre noapte
- citate despre mâini
- citate despre legi
- citate despre foc
- citate despre copaci
- citate despre ajutor

Cred că am înghițit o stea
când alergam ca un zăpăcit pe coama dealului
să prind de roate carul mic
să-i pun piedică cu un lanț din tulpini de păpădie
cum am văzut că punea bunicul la carul cu boii crescuți de el
luat cu împrumut de la CAP să-și care lemne pentru iarnă
îmi plăcea că boii încă-l cunoșteau de stăpân
și-i ascultau cu blândețe comenzile
când hăis când cea când hooo măi dragilor
mă scutura carul ca pe un dovleac nepriponit
cântam ca un apucat melodii auzite pe la radio
iar privighetorile se luptau să mă-ntreacă
doar bunicul număra frunzele
zicea că vine în curând toamna
mirosea deja a tămâiosă pe deal
când zburdam ziua după puful păpădiilor
ca după galaxiile nopțiilor
ca după steaua aceea care-mi bate acum
în inimă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre radio, poezii despre privighetori, poezii despre obstacole, poezii despre muzică, poezii despre lemn, poezii despre inimă, poezii despre iarnă sau poezii despre frunze
Boii României
"Boii" cei cu multă carte
Au o soartă mai aparte,
Însă boul repetent
A ajuns în... Parlament.
epigramă de George Budoi din În Țara lui Invers, capitolul "Recunoașteți personajul?" (12 mai 2010)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre boi, epigrame despre parlament, epigrame despre cărți sau epigrame despre România

Fabula boului sacru
După ce o vreme, de mulți boi votat,
Ajuns președinte mare peste sat,
Boul Apis care era bou străin,
Și doar după nume părea bou divin,
Se-nscrisese-n cursă pentr-un nou mandat...
Însă candidata vacă l-a-ncurcat,
Adunând și ea mai multe procente,
Impunând în sat confruntări decente
Între două vite cu speranțe mari,
Să conducă satul de pe cai mai mari.
Aștepta, deci, satul la televizor
Confruntarea care să le dea și lor
O idee mică, să aleagă-apoi,
Vaca, sau pe boul cel ales de boi...
Doar că știind staff-ul boului din post
Că-n limba română el mugește prost
Și că ar putea el lesne-a fi învins
Cu idei, de-o vacă, staff-ul dinadins
Refuza-ntâlnirea pentru dialog,
Motivând că boul, ba este olog,
Ba este timid, ba că se-ntâlnește
Cu boi de ai lui și timp nu găsește,
Până când dulăul, ziarist titrat,
Al democrației paznic a lătrat:
-Ce înseamnă asta, boilor din staff,
De-ndrăzniți să duceți dezbaterea-n praf?
De ce boul ăsta, după un mandat
Nu vrea cu o vacă a fi confruntat?
Staff-ul, ca MORALĂ, i-a spus cu ecou:
-Pentru că e sacru... chiar dacă e bou!
poezie de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre timp, poezii despre sat, poezii despre prostie, poezii despre președinte sau poezii despre moralitate

La omul sărac nici boii nu trag
Privind la cei bogați din greu
Și câte își mai fac pe plac
Cum poate oare,-ntreb și eu
Să tragă boii la... sărac?!
epigramă de Gheorghe Gurău (5 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sărăcie sau epigrame despre bogăție

În peșteră trăiau niște oameni uriași carii aveau numai câte un ochi în frunte. Ceru foc de la dânșii, dar ei, în loc de foc, puseră mâna pe dânsul și-l legară. După aceea așezară și un cazan pe foc cu apă și se găteau să-l fiarbă ca să-l mănânce. Dară tocmai când era să-l arunce în căldare, un zgomot se auzi nu departe de peștera aceea, toți ieșiră, și lăsară pe un bătrân de ai lor ca să facă astă treabă. Cum se văzu viteazul nostru singur numai cu unchiașul, îi puse gând rău. Unchiașul îl dezlegă ca să-l bage în cazan, dară voinicul îndată puse mâna pe un tăciune și-l azvârli drept în ochiul bătrânului, îl orbi, și apoi fără să-i dea răgaz a zice nici cârc! îi puse o piedică și-i făcu vânt în cazan. Luă focul după care venise, o apucă la sănătoasa, și scăpă cu față curată. Ajungând la Zorilă, îi dete drumul. După aceea o tuli la fugă și fugi până ce ajunse la Miazănoapte, o dezlegă și pe dânsa, și apoi se duse și la Murgilă pe care îl trimise să-și vază de treabă. Când ajunse la tovarășii săi, ei tot mai dormeau. Nu începuse, vezi, încă a se arăta albul zilei, atât de lungă fu noaptea, fiindcă voinicul îi oprise cursul, și așa avu timp destul să colinde după focul care îi trebuia.
Petre Ispirescu în Balaurul cel cu șapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre bătrânețe, citate despre vânt, citate despre obstacole sau citate despre gânduri
Boii se însoară? (banc prelucrat)
L-a-ntrebat fecioru-aseară:
"Tată, boii se însoară?"
"Da", îi spus-a omul ploii,
"De când lumea, numai boii!...
De te-mpinge, vai, păcatul,
Și te-apucă însuratul,
Mai gândește-te nițel,
Nu fi bou, rămâi vițel!"
poligramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (2010)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tată sau epigrame despre ploaie

Amu, într-una din zile, flăcăul se scoală de noapte, face mămăligă îmbrânzită și ce-a mai dat Dumnezeu, pune mâncarea în traistă, înjugă boii la car, zice Doamne-ajută și se duce la pădure, să-și aducă un car de lemne. Și ajungând el în pădure pe când se mijea de ziuă, a tăiat lemne, a încărcat carul zdravăn și l-a cetluit bine, și pân-or mai mânca boii, s-a pus să mănânce și el ceva. Și după ce a mâncat cât a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrânzită și, făcând-o boț, a zis: "Ce s-o mai duc acasă? ia s-o pun ici pe teșitura asta, că poate-a găsi-o vreo lighioaie ceva, a mânca-o și ea ș-a zice-o bodaproste". Și punând mămăliga pe teșitură, înjugă boii, zice iar un Doamne-ajută și, pe la prânzișor, pornește spre casă. Și cum a pornit el din pădure, pe loc s-a și stârnit un vifor cumplit, cu lapoviță în două, de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. Mânia lui Dumnezeu ce era afară! să nu scoți câine din casă, dar încă om! Însă dracul nu caută mai bine; la așa vreme te face să pierzi răbdarea și, fără să vrei, te vâră în păcat.
Ion Creangă în Povestea lui Stan Pățitul
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mămăligă, citate despre zile, citate despre viscol, citate despre lemn sau citate despre draci

Hăis și cea politic
Aleșii se-atacă,
Sunt puși pe arțag;
La țară săracă
Nici boii nu trag.
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sat sau epigrame despre politică
În palma ta era iubire
Da mamă, astăzi știu...
Și-ți mulțumesc,
Chiar dacă-i prea târziu.
Azi înțeleg de ce,
Copil fiind,
Dojana ta cu voce calmă,
Mai ridica spre mine
Din când în când...
O palmă.
Azi înțeleg
Ce nu puteai să-mi spui,
Sub teama ei,
Tu îți doreai
S-ajung, un om la locul lui.
Azi stiu,
Ce-atunci,
În lacrima-ți din ochi
Eu n-am văzut,
Azi știu
Că palma aceea
Pe tine te-a durut.
Și știu,
Că unei mame nu-i stă-n fire
Să își rănească
Pruncul.
Da mamă, astăzi știu
Că-n palma aceea...
Tu îmi dădeai iubire.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre copilărie, poezii despre voce, poezii despre prezent, poezii despre mulțumire, poezii despre iubire, poezii despre frică, poezii despre dorințe, poezii despre bebeluși sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Leda
Leda trece surazand
Printre lucruri
Si se culca
Cu fiecare.
Gardului i-a nascut un copil
Din iedera,
Soarelui i-a nascut
O floarea-soarelui.
A facut dragoste nerusinata
Cu toti boii,
In frunte cu boul Apis,
Dar, naiba s-o ia,
Nici nu se cunoste.
Mare poama mai e
Si Leda asta,
De aceea ramane lumea
Asa de frumoasa.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre iubire, poezii despre frumusețe, citate de Marin Sorescu despre frumusețe, citate de Marin Sorescu despre copilărie, poezii despre Soare sau citate de Marin Sorescu despre Soare

Șah
Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-1 ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinație strălucită
Și-i câștig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Și mă amenință cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în față o carte
Și-l silesc să se retragă.
Îi mai câștig câteva piese,
Dar, uite, jumătate din viața mea
E scoasă pe margine.
- O să-ți dau șah și pierzi optimismul,
Îmi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
În spatele meu soția, copiii,
Soarele, luna și ceilalți chibiți
Tremură pentru orice mișcare a mea.
Eu îmi aprind o țigară
Și continui partida.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre umor, poezii despre soție, poezii despre război, poezii despre optimism, poezii despre negru, poezii despre mișcare sau poezii despre medicină

Vițica și boii
Boii o curtau în turmă
Și i-au pus și lanț de aur,
Dar vițica, pân' la urmă,
A cedat doar unui taur.
epigramă de Gotthold Ephraim Lessing din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tauri

Boul și virușii
Ca toți boii, fără minte,
Boul Apis, Președinte
Ales de mulți boi și oi,
Și-a făcut guvern de boi.
Și-ncepu el să conducă
După mintea lui năucă:
Avea premier, codoș,
Un bețiv, loial cocoș,
Care traducea în viață,
Tot ce-avea în mintea-i creață...
Lăsăm zilele în care,
Cu un porc drogat, cel care
Din guvernul lui în grații
A tăiat zilnic din rații,
Ca ministru finanțist
Și vom spune ce-i mai trist:
S-a-ntâmplat-așa-ntr-o vară,
Ca o gripă aviară
S-afecteze-ntregul sat
Și atunci a ordonat
Ca găinile să moară,
Mai puțin tot ce e cioară;
Cum niciun necaz nu vine
Singur, iată, la porcine
S-a ivit pesta suină...
Și, găsind Apis o vină
Pentru boală,-a ordonat
Să fie uciși, în sat,
Porcii. Atunci cei săraci,
Sperau lapte de la vaci
Ca în sat să mai trăiască...
Dar pe bou îl durea-n bască,
(O primise ca cadou,
Când fusese el "erou"
La-ntâlniri peste ocean
Cu bizonu-american
Și-i dăduse, gratis, tot
Gazul curții ca netot,
Pentru a avea temei
Să-l susțină-n sat yanchei).
Dar, zvonindu-se, pe bune,
De boala vacii nebune,
Boul Apis se gândea
Gâtu și la vaci să-l ia.
Văzând câinii militari
Că Apis și-ai lui boi mari
Din guvernul dobitoc
Pot chiar vieții să-i dea foc
În al lor sat, au lătrat
De teamă că-ntregul sat
Ar putea, cu boi haini,
Să nu aibă nici chiar câini.
Și au devenit eroii
Care-au alungat toți boii...
MORALA:
Când boii conduc o țară,
Nu-i păstrați, dați-i afară!
poezie de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porci, poezii despre câini, poezii despre guvern sau poezii despre eroism

43
Babă-ta, când a murit tac-tu,
M-a întrebat de câți ani este,
Și i-am spus: 43.
- Ei, am visat la ursitoarele lui
Că eram peste Răculețu
C-o albie mare în cap.
Și-a trecut un cârd de gâște sălbatice,
Peste mine, la deal.
Tot în deal, la apus.
Și-am aplecat așa albia, să mă uit în sus.
Și-o femeie mi-a spus:
"Ei, nu te mai uita că sunt 43".
Gâștele alea sălbatice - anii lui.
Așa a fost ursit.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gâște, poezii despre visare, citate de Marin Sorescu despre visare, poezii despre trecut, citate de Marin Sorescu despre trecut, citate de Marin Sorescu despre timp, poezii despre tată, citate de Marin Sorescu despre tată, poezii despre femei sau citate de Marin Sorescu despre femei

de-o funie
n-am
prea înțeles ce-i cu
foamea groparului când cu atâta zor
răstoarnă țărâna peste groapă
dar nici înainte
funia lui, funia lui părându-i
că urcă piscuri, alpinist temerar când lasă
în jos ladă vremelnică așa, pentru că tot el
pândește
șapte ani, apoi
scurmă și
n-am prea înțeles de ce
mătură lutul de pe os
și-l ascunde iarăși asemenea unui câine precaut
Tot mai bine-i
pe fundul oceanului, fie cel de prea sus sau
prea jos, funia cel puțin
e o alta
și piscul
asimetric
oblic
n-am prea
încotro-ul ei de Moarte!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prudență, poezii despre ocean, poezii despre lut sau poezii despre alpinism

Tata nu m-a bătut niciodată. Mama, mai zbir, mi-a tras odată vreo două palme. Sigur, acum să nu înțelegi că pledez pentru bătaie. Matei, băiatul meu, a luat o singură dată o palmă de la mine, după o discuție mai aprinsă cu soția mea. Dar am regretat după aia. Misterul de viață se lasă descifrat. Dar nu cu încrâncenare. «Hai, mă! Nu așa!» nu asta e metoda de a arăta calea celor tineri. Palma caldă care îl împinge de la spate: «Du-te... du-te... suntem Împreună. E bine...» și la un moment dat nu mai știi dacă palma te împinge, sau o tragi tu după tine..."
citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Mircea Albulescu despre viață, citate despre tinerețe, citate despre tată, citate de Mircea Albulescu despre tată, citate despre soție, citate de Mircea Albulescu despre soție, citate despre mamă, citate de Mircea Albulescu despre mamă, citate despre căsătorie sau citate de Mircea Albulescu despre căsătorie

Într-un cerc mutilat strigătul nu mai are ecou
o bază fragilă
ca o mușcătură bizară
un nume străin
acum ar vrea
oh!
cât ar vrea
pe drumul de sare
să ne strângem
dar e târziu
e noapte
o noapte cu dinți metalici
și simte că în mine nu mai are loc
să-i fie de negru
cum i-am fost mereu
să ridice palma la amintiri
că într-un cerc mutilat
nici strigătul nu mai are ecou
e un pământ sterp
neființă peste neființă
aici nu se zidește nimic
să-i fie de negru
cum i-am fost mereu
târâtă înainte și înapoi
ca o haină zdrențuită
lăsată în bătaia vântului
iar la apus
să mă caute în pieptul său
și să-i fie de mine
până la sfârșitul zilelor
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre vestimentație, poezii despre sfârșit, poezii despre noapte, poezii despre dinți sau poezii despre amintiri

Izvorul din tugă
Când cântă guguștiucul printre blocuri
îmi aduc aminte cum la mine-n sat
juca, în aer, fagure, căldura,
iar eu mergeam, cu tata, la arat.
Tata-ntorcea cu plugul brazde lungi.
iar eu eram cu gândul doar la masă,
când boii se vor odihni și vor bea apă
și noi vom sta sub salcia pletoasă...
De pe ștergarul alb, pe iarba verde,
nu înainte de-a-nălța o rugă,
mâncam, cu poftă, ceapă cu mălai,
bând apa rece de izvor din tugă.
Dar tata nu mai e, nu e nici plugul,
nici boii ce trăgeau din greu la jug,
curtea-i pustie, casa stă să cadă
iar buruiana crește din belșug.
Și dacă aș putea întoarce timpul
să merg sub salcia pletoasă de la drum
să mai mănânc așa mâncare simplă,
dau toate bunătățile de acum!
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arat, poezii despre verde, poezii despre păr, poezii despre poftă, poezii despre odihnă sau poezii despre jocuri

Izvorul din tugă
Când cântă guguștiucul printre blocuri
îmi aduc aminte cum la mine-n sat
juca, în aer, fagure, căldura,
iar eu mergeam, cu tata, la arat.
Tata-ntorcea cu plugul brazde lungi.
iar eu eram cu gândul doar la masă,
când boii se vor odihni și vor bea apă
și noi vom sta sub salcia pletoasă...
De pe ștergarul alb, pe iarba verde,
nu înainte de-a-nălța o rugă,
mâncam, cu poftă, ceapă cu mălai,
bând apa rece de izvor din tugă.
Dar tata nu mai e, nu e nici plugul,
nici boii ce trăgeau din greu la jug,
curtea-i pustie, casa stă să cadă
iar buruiana crește din belșug.
Și dacă aș putea întoarce timpul
să merg sub salcia pletoasă de la drum
să mai mănânc așa mâncare simplă,
dau toate bunătățile de acum!
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!