Migrație eternă
Coboară turme de reni dintre nord
spre sudul împovărat de zăpadă,
pădurea de brazi stă surdă și mută
în liniștea ce stă ca să cadă.
Sub norii plumburii în amurg
trec stoluri de păsări și vânt,
neliniștea caută un loc de popas
dar lacul s-a scurs sub pământ.
În noaptea eternă răună-n auz
țipătul jalnic de ciută
albi țurțuri sub streașină cad,
albă e mama și mută.
Mă aplec sub pământ și ascult
murmur de frunze și muguri,
în albul neclintit parcă aud,
triluri de păsări în cuiburi.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.