O-ntrebare mută
Semne de-ntrebare răscoleau atrape
La întretăierea serii cu pustiul
Peste care-arar mai zăbovea târziul
Ca un dulce molcom legănat de ape
Pensula și pânza moarte. Doar un duh
stă acuns de veghe. Fâlfâie marama
Meșterul lipsește și e strâmtă rama
O-ntrebare mută trece prin văzduh.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu-ți cer bilet de călător pe ape
Nu-ți cer nimic, dar dac-ar fi să-mi dai
Un râu aprins în apele polare,
Să-nghețe-adâncul în frânturi de rai,
M-aș face țărm pe chip de așteptare.
De-ar fi să-mi dai oceanul tău de vise,
M-aș umple val pe unde-amețitoare,
Sărut tăcut pe nopțile închise
În ochi uitați pe semne de-ntrebare.
Nu-ți cer nimic, dar dac-ar fi să-mi dai
Romanțe vechi de fluvii infinite,
Voi adormi ades' cu florile de mai
Și-n vocea ta mă voi trezi, iubite.
Nu-i clipă mai sfințită-ntre regate
Decât cea strânsă-n alb de porumbei,
Biletul tău de călător pe ape
L-aș pune preț de veghe în scântei.
O, de mi-ai da și iarna noastră toată,
Ți-aș plămădi cu mâinile-mpăcarea,
Pe pânza serii, taina dezgropată
Va fi doar glas ce-și strigă depărtarea.
Nu-ți cer nimic, orașul nostru cântă
Chiar de-au plecat fântânile-nzecite,
Suntem doi munți de sare pe orbită
Și știi că n-am ce să-ți mai cer, iubite!
poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Gina Zaharia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopțile scurte, de veghe
Ca o masă de lumină asfințește pământul
sub cer lipsește apa dătătoare de viață,
cântecul armonios al ciocârliei.
Nopțile scurte, de veghe,
timpul așezat pe talerele în echilibru
va trece nepăsător peste ramele lumii
uitând că Dumnezeu există.
Sunt prea albastre de catifea simțurile
ce mă cuprind prin sângele răcoros,
voi înnopta în cuvinte cu sensul în bucle
argintii și bogate.
Între cer și pământ norii-s albi și goi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Starea de veghe
Înlăuntru frunții, lunecau corăbii de lumină.
De veghe, sub stăpânirea inimii,
gândul de bine a pus ochii pe ea.
Într-o conștiință care se implica,
avea menirea de-a ține treaz simțul mirării.
Înainte de-a împreuna malurile amurgului,
mai folositor ochiului decât bolții,
lumina rămăsese-n ochii ei infinit de cuceritori.
Cu aburul sufletului înrămat în colțul inimii,
la căpătâi de veghe, în al razelor decor,
la porțile luminii, un luceafăr.
Semne de-ntrebare îi răscolesc preajma condensată-n strălucire:
acolo, undeva, se află mereu un răspuns
pe care starea de veghe nu-l ajunge niciodată.
Doar necuprinsul din privirea-i tăcută,
strecurat ca o lacrimă cu noimă,
este și reazem, și călăuză, și muză, și...
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria
Ațipesc. Și vise
Împrejuru-mi cresc
Punți peste abise
Și oricât de des,
Îmi propun de veghe
Să rămân mereu
La fiece veghe
Cade plumbul greu,
Pe gene și pleoape
Dincolo de poartă
Legănat de ape
Ca o mare moartă;
Obsedant o barcă
o văd. Și tresar
o clipă. De parcă
I s-ar da cu var.
Obturat ratez
Dincoace trecând
Ca un titirez
Pe un fir de gând.
Și mă poartă valul
Spre-același liman
Făt-frumos cu calul
Lui, cel năzdrăvan
Călător pe unde
Oricât iau aminte
O zână-mi ascunde
Parte din cuvinte,
Că revăd și nu pot
Să vă povestesc
Vorbele firesc
Mi-au zburat de tot.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise
Ațipesc. Și vise
Împrejuru-mi cresc
Punți peste abise
Și oricât de des,
Îmi propun de veghe
Să rămân mereu
La fiece veghe,
Cade plumbul greu
Pe gene și pleoape
Dincolo de poartă
Legănat de ape
Ca o mare moartă
Obsedant o barcă
o văd. Și tresar
o clipă. De parcă
I s-ar da cu var
Obturat ratez
Dincoace trecând
Ca un titirez
Pe un fir de gând
Și mă poartă valul
Spre-același liman
Făt-frumos cu calul
Lui, cel năzdrăvan
Călător pe unde
Oricât iau aminte
O zână-mi ascunde
Parte din cuvinte,
Că revăd. Și nu știu
Ce mi s-a-ntâmplat
Oaza din pustiu,
Cine mi-a prădat?
Si-mi pun întrebări:
Unde-am fost de fapt
Dacă mai sunt apt
Să zbor peste zări.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până trece lumina prin el
Luna de pe cer
luna dintr-o băltoacă
ia ursul și joacă
joacă-l pe vecin, joacă-l pe primar
agață-l de felinar
până trece lumina prin el
și se face cuminte ca un cățel
Cine geme, cine se teme
lustruiește toată ziua la steme
pentru oameni mari, pentru oameni mici
care le pun la spinare și urcă
iar acolo unde calcă, spurcă
și nu mai vin niciodată îndărăt
nici prin zloată, nici prin omăt
Câte noduri, câte poduri
trăim într-o lume de coduri
nu mai poate nimeni să le dezgroape
și între ele numai atrape
degeaba mă perii, degeaba mă sperii
că nu poate nimeni să te scape
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * * (Aripa mea fâlfâie)
Aripa mea fâlfâie
Și tu lași aripa mea să fâlfâie
Să fâlfâie și să o lași să fâlfâie da,
Nu
Cer
Tu poți să oprești aripa mea
să mai fâlfâie
Și poate că da,
Și poate că nu
Țin să fâlfâie
Aripa ta fâlfâie
Și tu iei aripa mea
Să fâlfâie cu aripa ta nu
Da,
Cer
Tu poți să ții aripa mea
Și poate că nu
Și poate că da,
Fâlfâie o singură aripă
poezie de Mihaela Cătană (septembrie 2004)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul adâncimii
O fi sau nu o fi prea mare vama!...
Dar desfoindu-mă de vreri și stingeri,
Prin florile ferestrei în prelingeri,
Sufletul blând își mângâie marama,
Or fi coralii mei, după atingeri,
Meduze nesfârșite-n toată gama,
Dar de se-ncarcă cu miresme rama,
Rămân puține focuri de convingeri!...
De-aceea-n mine bate surd ideia,
Că sfredelind cenușă și capcană
Și aurul se-alege peste rană...
Dar mai presus decât este femeia,
Când nu te spulberi asuprit de mană,
Pe fața nevăzută, îți pierzi cheia!...
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri...
Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...
Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se auden depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...
Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.
Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce dibaci, Doamne!
Cum să-i spun ochiului mic, ce a dat peste orbită,
Cu ce har ai zămislit, Doamne, pân' și o omidă...
Ce ai scris în ADN-ul (dacă e!) de târâtoare,
Să mănânce și să doarmă cât e ziulica mare?
Târâitul pe genunchi peste frunza devorată
E un obicei primit de la mamă, de la tată?
Oare-n clipa de avânt, cățărată pe-o cicoare,
Nu aspiră-nfrigurată, albă, aripă, să zboare?
Ce-a luat de la strămoși, cu ce-au uns a ei pleoapă,
Că de baștina-nverzită nu se rupe nici de-o șchioapă,
Poartă-n ea respectul mâinii, ce o trece în mătase
Sau a celei ce-i mângâie pânza pe care o coase?
Cu ce drag își face cruce către frunza ce-o-ntărește
Și fântânii cum se-nchină, când de sete-o măgulește?
Brr! Aș vrea s-o țin pe palmă fără coconul de fire,
Să-i privesc în ochi minuscul, să-nvăț oarbă dăruire...
Muză, câtă fericire, micului ștrengar splendoare,
Cu omida drăgălașă ce i-a-mplut ochi cu mirare!
Gândul se împotmolește între semne de-ntrebare,
Doamne, și-astă gingășie din Iubire, oare, moare?
Că iubește ce-i sublim nu s-atestă vreo-ndoială,
Căci alunecă pe corp, copleșindu-i val-sfială,
Cu, subtil, un foșnet dulce, firu'-i tors în pijamale...
Și mă face, ca nepotul, să pornesc în exclamare:
Ce dibaci, Doamne, cioplit-ai crisalida creatoare!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul XIII
O, pară, vișina, mărul în pârg,
agrișele... poamele toate vorbesc:
de moarte vorbesc, de-al vieții sârg...
îl presimți și pe-un chip copilăresc.
Gustă sucul: purcese departe.
Simți molcom pe limbă tâlcul nespus;
curg gânduri fără vorbe deșarte;
prinse-n rod, carnea lor ni le-a spus!
De rostești vorba: măr, toți o știu;
dar mai dens dulce suc simte gura
mângâind legănat mușcătura,
limpezit tot mai treaz, străveziu;
Îndoit râs solar, pământesc :
O trăiri!... Simțământ... urieșesc!
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Fata tristă
Firul gândului frumos
Un suspin mi-l taie,
Că de-atâta vreme cos
Singură-n odaie.
Și doar mâna mea, cu greu,
Flori de fir împarte.
Flori aleg, dar gândul meu,
Gândul mi-e departe!
Uneori, când țin la piept
Strânsă cusătura,
Închid ochii și-l aștept
Să-mi sărute gura.
Iar când umbra serii vine
Dorul crește-n mine
Și tristețea mă doboară
Grea, ca o povară...
O, știu bine că-n zadar
Dragostea mă mână
Să-l aștept cu lacrimi iar
Noaptea, la fântână.
Nu mai vine să-i șoptesc
Dorurile toate
Și la sân să-i încălzesc
Mâinile-nghețate!
Ci doar vântul nopții rece
Fruntea mi-o sărută,
Peste codri luna trece
Galbenă și mută.
Lung suspină-n freamăt greu
Fagii de pe coaste...
Noapte dulce, dragul meu
A plecat în oaste.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Târziul serii
fata se întoarce
cu rădașca în păr
haiku de Constantin Păun din Liniștea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refugiul în vis
La insuccese, alergie
Desfac culcușul panaceu
Și merg să cer de la morfeu
Protecție și energie
De bucurie că-mi permite
Accesul fără cotizații
Devin cobai pentru senzații
În colonia de termite
Și trec prin filtre mari de ape
Pe muchia a două lumi
Hai spiridușule, adu-mi
Aripi să trec peste atrape
Prizonier la câtă zarvă
În jurul meu se stinge lent
M-adun în cercuri indolent
Și mă fac mic precum o larvă
Și dorm cu dușii până când
Zăresc o floare de cais
o rup. Și mă întorc din vis
La fel ca-n alte dăți: plângând
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agonia
față în față metereze,
archebuze și baliste
care flutură batiste
din ținuturi calabreze
acareturile mixte,
jucăriile chineze
dorm cu simțurile treze
și visează ametiste
gândurile prind să sape
nopțile un alt prăpăd
oamenii doar nu mai văd
din mulțimea de atrape,
agonia lor hibridă
dintr-o nouă atlantidă!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou...
Tablou de gânduri și de patimi,
Pictat în beznă cu savoare,
Prins pe perete uns de lacrimi
Ce doar tăcerea-i dă culoare...
Tablou pe pânza existenței
Cu rama de pamânt sculptată,
Privit în ciuda competenței
O frescă fără de stigmată...
Prin felurite sentimente
Legate strâns de un cavou,
Se trec atâtea-evenimente...
Și peste-atâtea impendimente...
Noi, ne alegem cu-n tablou...
poezie de Vasile Zamolxeanu (5 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- viață
- Viața este un pictor neobosit care are de fiecare dată la dispoziție pânza potrivită, pensula sau culoarea.
definiție de Cristian Lisandru în povestirea "Ultimul tablou" (februarie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânza ta
dedicație artistului plastic Noni Mogoșeanu
Draga Noni, pânza ta e lumina soarelui,
Ce inundă ochii iubitei
Iubitori de artă, noi ne lăsăm conduși în lumea ta.
Fantasticul ne proiectează acolo,
Cu greu reușim apoi să vedem realitatea.
Am fi rămas captivi în lumea ta, pare mai bună,
Mai puternică, primitoare, mai bună
De ieri sunt tot mai captivată,
Prin ochii tăi văd sufletul unui copil rebel
Ce este grijuliu cu ființele dragi din viața-i
Continuă să umezesti sufletele noastre...
Cu pensula nemuririi!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte semne ce, pesemne...
Da-ți-aș da în cap cu semne
Ce le crezi facultative
Virgulele să te-ndemne
Să dispari din portative
Că ți s-a-groșat obrazul
Cu o lipsă de măsură
Foarfecele și macazul
Să-ți servească de cenzură
Că tu pleci. Rămâne scrisul
Cu efigie cu tot
Când s-o constata comisul
Doar cenușă și azot
Și în rest câteva urme
De carbon și vanitate
Să mai scurme, să nu scurme
Picul de "eternitate"?
La ce bun? Mai bine razi
Și pretențiile și calpul
Cu ce scrii, aduni și scazi
Să nu ți se ceară scalpul
Da-ți-aș da în cap cu semne
Tari ca să le iei în seamă
Care semne, să însemne
Dacă nu rușine, teamă!
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un artist. Pista este pânza mea, iar mașina este pensula mea.
citat din Graham Hill
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!