Sus, pe vârf de munte, cuprinzând în largul zării tot ce are acest pământ zămislit de Dumnezeu, vei fi puternic şi fericit, măreţ şi iertător, vei fi aşa cum trebuie să fii şi poate n-ai ştiut-o încă.

citat din Mihai Jurca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna la mare

Privind albul val venit
Înspumat din largul zării,
Spun c-aici s-a zămislit
Femeia... din spuma mării!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe munte

Fugiţi cu turma repede spre văi!
Pe culme-aleargă duhul răzbunării
Grozavul vânt se zbate-n largul zării
Şi norii-mbracă haină de văpăi.

Soseşte-acum! cu ochiul cât cuprinzi
Furtuna-n sârg scoboară-n jos pe coaste,
Şi-n urma ei se-ntinde neagra oaste
Şi urlă-n cor: Tu fulgere, s-aprinzi,

Tu nor, să-ntuneci; vânte, tu să-mprăştii!
Un brad se face ţăndări, cel mai nalt:
Şi prins de vârf, au smuls pe celălalt
Purtându-l roată-n largul chip al prăştii.

Pe sus se-ntinde-amestecul nespus,
Şi Duh în Duh prin aer se frământă,
Iar grindina-n văzduh cumplit îşi cântă
Cântarea ei de-oţel, căzând de sus,

Pe codrul larg ce-n urlete se-ndoaie,
Şi sare iar la loc apoi mugind.
Deodată stă. Şi iată-l, răpăind
Potop din cer turnatul râu de ploaie.

Se rupe cerul, cade-acum! S-a rupt.
Sporite neguri hrană dau pieririi,
De-a valma geme-ntreg cuprinsul firii,
Şi nu mai ştii ce-i sus şi dedesubt.

Acum nici Dumnezeu nimic nu poate.
Degeaba-ntind ei mâinile şi cer
În negrul iad, şi unul până-n cer,
Vârteju-i domn, el singur domn a toate.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te văd urcând un munte

Te văd urcând un munte,
pe al cărui vârf
doar păsările se întâlnesc...

În ochiul beat de clorofilă
se-afund poemele iubirii;
te văd urcând un munte,
pe al cărui vârf
se bat apostolii cu stele:
îmi faci un semn
şi te urmez precum o cavatină
ce îndulceşte-n vene
al nopţii sânge smălţuit.

Un colţ de timp a mai rămas,
un pas ce trebuie făcut...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între miile de poeţi pe care lumea i-a fericit cu acest nume există un poet român blond ca un munte de grâu. Aşa părea el privitorilor săi din biserica Sfânta Sofia - Ohrida, atenţilor săi ascultători veniţi de pretutindeni: un munte de grâu ori poate un munte de cuvinte luând forma boabelor de grâu...

Titus Vîjeu în Almanah "Convorbiri literare", articolul "Povestea unui premiu literar"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua fericirii

Sunt fericit că m-am culcat aseară,
Sunt fericit că m-am sculat târziu,
Sunt fericit că ninge pe afară,
Sunt fericit că am pe ce să scriu.

Sunt fericit că am în casă pâine,
Sunt fericit că încă am cafea,
Sunt fericit că voi avea şi mâine,
Sunt fericit că eşti în preajma mea.

Sunt fericit că nu mi-ai spus adio,
Sunt fericit că văd, aud, vorbesc,
Sunt fericit că mă suporţi cu brio,
Sunt fericit că încă te iubesc.

Sunt fericit că s-a albit văzduhul,
Sunt fericit că încă n-am albit,
Sunt fericit că sunt sărac cu duhul,
Sunt fericit! Atât de fericit!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la fratele ce tace

Privesc la fratele ce tace
când mulţi îi spun în faţă: tu!
– El poate îndura ocara,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce nu se plânge
când i se fură tot ce-avu.
– El poate duce nedreptatea,
el poate – dar eu încă nu.

Privesc la cel ce nu întoarce
cu rău, cui răul i-l făcu.
– El poate iertător să rabde,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce are milă
de blestematul ce-l bătu.
– El poate, paşnic, să se roage,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce moare-n pace
spre slava care şi-o ceru.
– El poate, Doamne, să Te vadă,
el poate – dar eu încă nu!

Isuse, Doamne, mi-e ruşine
când mă gândesc la ce-ai spus Tu.
– De ce eu nu privesc la Tine,
de ce el poate – şi eu nu!?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu e iertător

O vorbă des întâlnită
Circulă azi în popor,
Că pentru faptă rea, greşită,
Cerul e judecător.

Nu Dumnezeu pedepseşte
Pe cel care a greşit.
Ci, fapta ce săvâşeşte
Fără ca să fi gândit.

Pentru cel care greşeşte
Dumnezeu e iertător.
De e vrednic, îl primeşte
În oastea îngerilor.

poezie de Dumitru Delcă (27 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa poţi fi învingător

Dacă vrei să fii fericit,
acceptă încercările vieţii.
Acceptând încercările vieţii,
înseamnă că eşti mai iertător.
Fiind mai iertător,
devii mai înţelept.
Devenind mai înţelept,
dai dovadă de înţelegere.
Dând dovadă de înţelegere,
poţi evita eşecurile.
Evitând eşecurile,
eşti mai sigur pe tine.
Fiind mai sigur pe tine,
capeţi mai multă încredere.
Căpătând mai multă încredere,
vei deveni mai puternic.
Devenind mai puternic,
poţi câştiga multe bătălii.
Numai aşa poţi fi învingător
în lupta cu greutăţile vieţii.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaintaşii neamului omenesc au lăsat multe lucruri materiale şi spirituale necesare de care ne folosim mereu în viaţa de toate zilele şi fără de ele nicidecum nu putem trăi. Deci, la rândul tău, dăruieşte-le şi tu ceva util urmaşilor, ca ei să te ţină minte şi să-şi amintească de binele pe care l-ai făcut, că doar n-ai trăit o viaţă degeaba, fără rost, pe acest pământ. Iar dacă încă n-ai reuşit şi n-ai realizat nimic până acuma, nu pierde timpul în zadar, că viaţa zboară, adică trece foarte repede.

aforism de Mihai Cucereavii (28 septembrie 2020)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârf de munte

Lumina curge
peste privirele
tale... ale mele...
căzute
flacăra verde
ne cheamă
să ne cufundăm
în iarba
ce aşteaptă în rugă
vorbele frunzelor
şi fuga vântului
în tăcerea lor
se prăbuşeşte
un fluture
vârf de munte...

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă de când am învăţat partitura Simfoniei a III a de Enescu m-am întrebat de ce această lucrare nu este interpretată mai des. Sigur, unul dintre motive este acela că aparatul orchestral este foarte mare. Există un cor numeros dar şi un cor de copii. Totodată, partitura are o serie de probleme care solicită virtuozitatea tehnică a instrumentiştilor. Este un fel de munte Everest din acest punct de vedere, iar ca să urci acest munte trebuie să dispui de un grup de muzicieni bine pregătiţi şi dispuşi să se aventureze în acest univers sonor.

Vladimir Jurowski în Radio România Muzical, interviu (6 februarie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei...

Dacă vrei s-ajungi în braţele mele
Suie-te pe cel mai înalt vârf de munte,
În Kilimandjaro!
N-ai să mă vezi pe mine la început,
Eu am să fiu ascuns în stânci şi spaime.
Încrede-te-n abisul care ţi se-ntinde!
Crede-n stâncile care te vor ucide!
Aruncă-te!
Lasă-te zdrobită!
Fără să întrebi nimic,
Fără să speri nimic.
Şi atunci,
Prăbuşită,
Din cel mai înalt vârf de munte,
Din Kilimandjaro,
Te vei trezi zâmbind în braţele mele...

poezie clasică de Teodor Mazilu din Cântece de alchimist (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii te aşteaptă şi te cheamă. Toată înfricoşătoarea lor măreţie se modelează sub ochii tăi în basm şi feerie.

citat din Mihai Jurca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui soţ iertător

El soţia şi-a iertat
Când pe-alături a călcat
Acuma, la rândul său
"Iertat" a fost de Dumnezeu.

epigramă de Vintilă Nicu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie bine gândită

Vin puhoaie să ne-nfrunte
Şi atuncea, ca primari,
Chiar acolo-n vârf de munte
Vom alege marinarei

epigramă de Mihai Frunză din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuze, Terra

Sărman Pământ, ne-ai zămislit
Să te-adâncim în negrul hău...
Ne-ai adăpat şi ne-ai hrănit,
Iar noi săpăm mormântul tău...

Am născocit, din neam în neam,
Falşi idoli, pentru vagi nevoi,
Din dulce-al florilor balsam
Clădit-am munte de gunoi...

Am dezvoltat birocraţii,
Pădure pus-am la pământ...
Din izvoraşele zglobii,
Zidit-am peştilor mormânt...

Nici zburătoare n-am scutit,
De al pieirii dinte lung...
Văzduhul fost-a otrăvit,
Şi-i Universul slut şi ciung...

Ne pârjolim într-un cuptor,
Ce ctitorit e chiar de noi...
Asupră-ne se-abat, cu spor,
Tempeste, vijelii şi ploi...

Şi unde fost-a colţ de rai,
E azi urgie şi bluestem...
Ni-i viitorul of şi vai,
Ne e pieirea crunt recviem...

Căci tu, pământ, ne-ai zămislit,
Să vieţuim la sânul tău,
Iar noi, cu sufletul smintit,
Te adâncim în negrul hău...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârf de munte

În vârf de munte liniştea-i adâncă
Urcuşul nu mai pare atât de greu,
Iar dacă şezi în tihnă pe o stâncă
Te simţi apropiat de Dumnezeu.

Mai jos de nori e lumea trecătoare,
Cu ale ei dureri şi frământări,
Însă pe culme e senin şi soare
Şi poţi privi până departe-n zări.

Din când în când, un vultur se avântă
Prin aerul rarefiat şi pur,
Iar capra neagră ochiul ţi-l încântă
Când zburdă pe tăpşanele din jur.

O bucurie mare te cuprinde
Întregul trup devine mai uşor,
Iar sufletul aripile-şi întinde
Şi te trezeşti purtat de el în zbor.

poezie de Octavian Cocoş (16 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-ntreba...

Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig.
E iarnă azi şi-n largul zării
Se rup fâşii de vânt, de frig!

Ce tristă-i zarea! Frunze ning...

Azi, picuri reci lovesc des pleoapa,
Iar ochii-mi se închid, apoi,
Unesc o lacrimă cu apa
Şi pasu-mi este mai greoi.

Ce tristă-i zarea, ca şi noi...

Copacii au rămas stingheri...
Cheamă prin ram privirea mea.
Dansează-n gol. Parcă mai ieri,
Prin frunze, dorul mi-l şoptea.

Ce tristă-i zarea, ea te vrea...

Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig...
E iarnă azi şi-n largul zării
Se rup fâşii de vânt, de frig...

poezie de Vera Crăciun din Pe valuri de albastru (iulie 2014)
Adăugat de Vera Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care crede că poate

Dacă tu crezi că eşti învins, atunci eşti;
Dacă tu crezi că n-ai curaj, atunci n-ai;
Dacă-ţi place să-învingi, dar crezi că n-ai şanse,
E un semn aproape clar că n-ai.
Dacă tu crezi că vei pierde, eşti pierdut;
În câteva cuvinte, pentru toţi, oamenii simpli sau prinţii,
Succesul începe cu-încrederea-n sine,
Totul nu este decât o stare-a minţii.
Dacă tu crezi că eşti un proscris, atunci eşti;
Dacă tot trebuie să gândeşti, gândeşte-n stil mare.
Trebuie să fii sigur pe tine-înainte
De a câştiga primul premiu, înainte de-afirmare.
În viaţă nu-învinge-întotdeauna cel mai puternic sau mai dibace;
Mai devreme sau mai târziu cel care-învinge
Este omul care crede că o poate face.

poezie de Walter D. Wintle, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentul exact al trecerii de la viaţă la moarte trebuie să fie fascinant. Omul se află într-o stare de tranziţie, suspendat între vremelnicie şi eternitate, aproape mort dar încă viu, aproape de ceilalţi şi totuşi atât de departe de lumea pe care este pe cale să o părăsească. Numai Dumnezeu poate şti cu adevărat ce se petrece în acel moment, căci El împarte în egală măsură atât existenţa cât şi non-existenţa fiinţelor umane pe acest pământ.

Mihail Mataringa (16 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!