Testamentul Călătorului prin stele

Am privit viaţa prin fereastra sufletului
Către inima imensă a românescului dor,
Însoţit de iubire, Pe lângă plopii fără soţ,
M-am înscris în vecia Luceafărului călător.

L-am dus pe malul mării, l-am urmărit în larg,
I-am înnoit privirea într-o Floare albastră,
A rămas să fie, în vecie, cinstită dumnezeire,
Călătorind prin stele cu iubirea noastră.

În clipa împlinirii-am simbolizat, în Parcul Copou,
Un tei cu miere sfântă de limbă strămoşească,
Unde şi Ceahlăul, la-ndemnul de Poet,
Ar vrea testamentar din cer să ne privească!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea albastră rostind

Ninge pe geamul deschis,
Tu ai pătruns pe fereastră,
Te-ai prefăcut, iubito, în vis,
Ai intrat în inima-mi albastră.

Fulgii s-au topit până-n zori,
În inimă ai culcuş de iubire,
Te port printre stele şi flori
Şi te înalţ icoană-n mănăstire.

Se-nchină la tine, prin mine,
Vecia ninsorii în stele roind,
Pe buze răsar cuvinte senine,
Iubirea albastră rostind!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne pitim să visăm

Într-o zi am spart cu inima o alună,
Înăuntru era zâna frumoasă, deşteaptă şi bună.
Am ajutat-o să păşească lângă mine în lume,
M-am rugat la stele s-o mângâie c-un nume.

De-atunci îngerii îi spun Floare Albastră,
Face piruete fierbinţi pentru inima noastră,
Ne promitem iubire sub soare, sub lună,
Apoi ne pitim să visăm într-o nouă alună!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat. Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat. Intâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; "N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?" Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei.

în Cântarea Cântărilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Din povestea moştenită
Au răsărit paşii mei
Şi-am pornit pe calea vieţii
Printre îngeri, printre zmei.

M-am oprit la o fântână,
Glasul mamei m-a-ndemnat:
Curăţă-i nămolul şi
Apa-n val a fremătat.

Peste câmpul plin de spice
M-am strecurat spre cuptor,
L-am reparat pentru pâinea
Dulce-a propriului popor.

Ajuns-am şi la copacul
Ne-ngrijit de mai mulţi ani
Şi l-am curăţat din suflet
Cu dragoste, fără bani.

Cum povestea se termină,
Se-ntorc dorurile grele,
Şi izvorul, şi cuptorul
Sunt acum oaze de stele.

Tot călătorind prin viaţă
Mă mai sprijin de copac,
Rodul lui e chipul mamei,
De 8 Martie, sfânt şi drag!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericind clipa albastră

Eu sunt şoimul care strânge
Un ocean întins de sânge,
Tu eşti Arca ce-l străbate
Cu-ale lumii doruri, toate.

Ne zâmbesc ochii de prunci
Din stele albind pe stânci,
Fericind clipa albastră,
Val cu val, iubirea noastră!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger a intrat cândva în mine

Un înger a intrat cândva în mine,
În inimă, în vene şi în trup,
Am simţit că oasele îi rup,
L-am îmbăiat în miere de albine.

S-a murdărit de viaţă şi nesomn,
L-am spălat cu sângele-mi fierbinte,
L-am mângâiat cu rouă din cuvinte,
Să simtă că am sufletul de om.

Am început să ne-ncântăm gândirea,
El m-a încântat cu sferele cereşti,
Eu i-am cântat cu doruri pământeşti,
Definindu-i prin zâmbete iubirea.

El are ochii mari să vadă noaptea,
Eu am ochii mici să văd lumina,
Miroase-n jurul nostru smirna,
Se-nalţă peste cruci de mir cetatea.

Un înger a intrat cândva în mine,
N-a mai ieşit, îi este cald şi bine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela iubirii...

Cândva am cântat inima ta,
Am privit în ochii tăi,
Am luat din cer o stea
S-avem căldura razelor ei.

Acum, parcă-i concediu
În amintirea noastră,
Am avut incendiu
De inimă albastră?

Caut în amintire,
La capete de drum,
Măreaţa mea iubire.
Acum e praf şi scrum!

Aş vrea din depărtarea
Visului pierdut
Să găsim cărarea
Primului sărut.

În suflet să deschidem
Clipa cea târzie,
Din nou să o aprindem,
În candela iubirii,
Numită poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul Te iubesc

Primul Te iubesc,
L-am primit când eram in braţele mamei.
Sânul lăsând urme de lapte
Mă mângâia în tăcerea din noapte.
Apoi l-am simţit în pasul dintâi
Şi în dulce sărut.
Îmi era căpătâi...
Am crescut, am găsit alinare
În mângâierea bunicii şi în raza de soare.
M-am privit în tăcere-n oglindă
Şi la şapte ani am văzut
O altă iubire şi un alt început.
Abecedarul mi-a zâmbit
Cu litere de miere şi note de-argint.
Mai târziu tu mi-ai spus Te iubesc
Când mi-ai dat întâiul sărut
Şi trandafirul ce l-am pus într-o carte.
Amintiri îngropate...
Acum vă iubesc, dragii mei prunci!
Vă văd alergând pe alee cu nuci...
E timpul iubirii de-nalt
Şi mă duc,
Zbor liber spre cer, atingere lină.
Copil, frate şi tată, mă duc,
Mă cheamă esenţa divină.
Te iubesc, suflet! Tu eşti ultimul gând
Ce mi-a rămas ca făclie,
Luminând şi cer şi pământ.
Iubirea e-n mame şi prunci,
În stele, în copaci şi în floare,
În cutele mamei din palme, adânci,
În lacrimi amare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul te iubesc

Primul te iubesc
L-am primit când eram în braţele mamei.
Sânul lăsând urme de lapte
Mă mângâia în tăcerea din noapte.
Apoi l-am simţit în pasul dintâi
Şi în dulce sărut.
Îmi era căpătâi.
Am crescut, am găsit alinare
În mângâierea bunicii şi în raza de soare.
M-am privit în tăcere-n oglindă
Şi la şapte ani am văzut
O altă iubire şi un alt început.
Abecedarul mi-a zîmbit
Cu litere de miere şi note de-argint.
Mai târziu Tu mi-ai spus te iubesc,
Când mi-ai dat întâiul sărut
Şi trandafirul ce l-am pus într-o carte.
Amintiri îngropate...
Acum vă iubesc, dragii mei prunci,
Când vă văd alergând pe aleea cu nuci.
E timpul iubirii de-nalt.
Şi mă duc,
Zbor liber spre-nalt, atingere lină,
Copii, frate, tată, mă duc -
Spre ceruri, esenţă divină.
Te iubesc, suflet!
Tu eşti ultimul gând
Ce mi-a rămas ca o rază,
Luminând şi cer şi pământ.
Iubirea e-n mame şi prunci,
În stele, în copaci şi în floare,
În cutele mamei din palme, adânci,
În lacrimi amare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele iubirii ţinut de subsiori

M-am făcut şarpe de umbre şi lumină,
M-am strecurat prin ierburi şi prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.

Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut şi ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Şi pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.

M-am pitit cu tact în inima-ţi vioaie
Şi-am rămas uimit cât de frumoasă eşti,
M-ai descântat şi am ieşit din ploaie
Iubire minunată, pictată în poveşti.

Nu mă mai strecor prin umbre şi lumină,
Prin ierburi din fâneţe şi prin flori,
Sunt jumătatea ta din veşnica sulfină,
Sunt şarpele iubirii ţinut de subsiori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Tu, devii floare în fiecare seară,
Aduni pumni de miere în sân,
Vârcolacii rup bucăţi din lună
Punându-mi în suflet o mână.
Rămân!

Ochii mângâie filmul cu oase,
Coxatroza apare sub bec,
Eu o simt la mine în şolduri,
Tu unde ascunzi secretul?
Te-ntrec?

Punem ochelarii să se iubească,
Prin ei trec ochii şi limba şarpelui,
Trec vârcolacii cu miere şi luna
Şi tu cu iubirea mie dăruită.
Întotdeauna!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin dăruire înveşnicim iubirea

Chiar dacă-o clipă a durat iubirea dintre noi
Nu trebuie să fim dezamăgiţi, să părem goi;
Trebuie să-nveşnicim iubirea, clipa ei de vis,
Să-i ducem flacăra vioi pe culmi de necuprins.

Mereu cu sufletul curat noi vom spori-n iubire,
Ne-om întâlni, ne-om frământa, cu dragă dăruire;
Sărutul ne va regăsi în strângerea la piept,
Mai delicat, mai pe-nţeles, în rima-mi de poet

Vom reuşi în zări senine să-aprindem străluciri,
Am fost, suntem necontenit, în mii de-nchipuiri,
Că totul este delicat, nimic nu e aiurea,
Prin dăruirea noastră înveşnicim iubirea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburând pe-un colţ de viaţă prin iubire

De-atâta iubire albastră ce-ţi port
Cerul a ales să-mi fie-aeroport.

M-am înălţat pe-un vis neînfruntat
De lipsa braţelor întinse spre zburat.

S-a răsucit fierbinte inima în mine,
Am scos-o sângerând în mii de rime.

Tu ai pus-o într-un pahar cu gheaţă
Să mi-o trăieşti in fiecare dimineaţă.

Azi n-ai uitat, ai sărutat paharul,
Nesfârşirea a ştiut să-mpartă harul.

Inima bea, prin sărutul din tine,
Zburând pe-un colţ de viaţă prin iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare neuitării

Lacrimile sunt amintiri de lămâie albastră,
Zdrenţuite otrăvuri intrate în iubirea noastră,
Aştept târziul să mă ferice sub coaja de pământ
Unde adormirea-i mormânt lângă mormânt.

Te-am iubit cu disperarea patimii iluzorie,
Orgoliul inimii desena pulsuri în vise de glorie,
Acum cercetez trecutul de lămâie-albastră
Şi râd la floarea din neuitarea noastră!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otrava-i a ta

Lumea îşi leagă tinichele de picioare
Când în liniştea cerului vrea ca să zboare,
Găzduieşte lacrimi în buze de stele
Aşteaptă în vis, pe rând, să le spele.

Zbuciumă gesturi în vechea scriptură,
Viscoleşte fumul prin fereastra cu ură,
Am galaxii rebele în suferinţele mele,
Iubirea ta renaşte cu rănile în ele.

Scântei mai presus decât simţurile noastre
Străbat divinitatea luminilor albastre,
Curge risipită credinţă-mblânzită în noi
De mitologia lacrimii scăldate în ploi.

Te renasc în mine surâs de sărut feminin,
Cuminte trăiesc în zborul uitării senin,
Ofrandă aduc Domnului pe Golgota lui Sfântă
În clipa iubirii ce-n iubire ne-nfruntă.

Tu leagă-mi tinichele de flori la picioare,
Scoate-mi inima şi-o usucă la soare,
Pune câinii să muşte cu poftă din ea,
Sunt sigur c-o să moară, otrava-i a ta!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exilat în iubire

M-am exilat într-o iubire
De ani şi ani mult tăinuită,
Doar începutul îl percep
Ca pe-o zambilă înflorită.

Atunci speram că o să-ţi placă
Gestul ascuns în fericire
Prin care dulce te-am cuprins
Şi ţi-am promis mereu iubire.

Tu ai zâmbit. Pe loc izvorul,
Pădurii unde ţi-am jurat
Intrarea mea-n acest exil,
Cu susur ne-a înconjurat.

Din mână ai scăpat zambila,
Cerul prin frunze ne-a privit,
De-atâtea fericite vise
În torţa vieţii ne-am topit.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

El îmi şopti: "Dragostea mea, înalţă-ţi ochii"
L-am mustrat, spunându-i: "Pleacă" – şi el nu s-a mişcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui – aşa a stat înaintea-mi.
I-am spus: "Părăseşte-mă" – dar el n-a plecat.
Şi-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit şi i-am spus:
"Ce ruşine" – şi el nu s-a mişcat din loc.
Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat şi i-am spus:
"Prea mult îndrăzneşti" – dar el n-a roşit.
Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
"Degeaba" – dar el nu s-a neliniştit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul şi dispăru.
Plâng şi întreb încă şi azi în inima mea:
"De ce nu vine iar?"

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis renascent, luminat

am visat că mă rugam la Iisus
dar nu mă auzea de cât de răstignit era
atunci cu toată forţa mea l-am dat jos de pe cruce,
l-am spălat de sânge cu lacrimile mele spirtoase
l-am frectionat puternic cu suflul cald
din inimă pe întreg trupul până la oase.

am strigat tare să mă audă
că-i dăruiesc viaţa mea
atât cât poate să însemne ea
fără pic de ură fără pic de ciudă

i-am spus că vreau mereu să trăiască
lumea de pretutindeni să o mântuiască.
sufletul meu cu dragoste să îl slăvească

i-am spus că-n schimb aş vrea să mă ascundă
în cer pe o stea veşnic veghindă
peste neguri şi tenebre strălucindă.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cernutul de stele

Unii şlefuiesc stele în singurătatea lor,
Cerul le întinde aripi pentru lungul zbor,
Viaţa cu săruturi îi primeşte-n larg
Unde orizontul e-n ochii celui drag.

Fără griji sunt, Doamne, doar o clipă,
Cât iubirea lor, e sub a Ta aripă,
Doresc tristeţea să fie-ngenuncheată,
Să fie arsă pe-o nedefinită roată.

Să explodeze în marea lor iubire,
Săruturi, strânsu-n braţe, multa fericire,
Iar la despărţire, în dureros mister,
Să cearnă împreună stelele din cer!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea sfântă, de Crăciun

În noaptea sfântă, de Crăciun
Am făcut un lucru bun.
În genunchi m-am aşezat,
Rugăciuni am înălţat,
Să-l aflu pe Dumnezeu,
Pe Tatăl Ceresc al meu.
Toată noaptea m-am rugat
Şi pe Domnul l-am aflat.
L-am aflat în cer, în stele,
Şi în gândurile mele.
L-am găsit acolo, sus,
Stând alături de Isus.
Lângă fecioara Maria,
Care-a născut pe Mesia.
El de-acolo ne veghează
Şi mintea ne luminează.
Tot de acolo ne priveşte
Şi de rele ne păzeşte.
Dumnezeu este în toate,
E în viaţă, e în moarte.
Tot în noaptea luminată,
În zarea îndepărtată,
Cu ochii minţii am văzut
Tărâmul necunoscut,
Spre care ne îndreptăm
De pe pământ când plecăm.
Chiar şi-acolo l-am aflat
Pe Cel care ne-a creat.
Toată viaţa, cât trăim,
Cu credinţă să-i slujim,
Din suflet să-i mulţumim.

poezie de Dumitru Delcă (2 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!