Lumina
Lumina scapără prin ploi și numai tu, Doamne o știi,
Tu ai da-o, tu ai zidit cu ea cruce și zidul plângerii
Ai pus piatră pe piatră în fântânile întunericului
Cu mâna Ta, cu ochiul Tău
M-ai primit fără haine și fără speranțe
M-ai zidit în zborul păsărilor până la cer,
Atingindu-L cu dragoste,
Însă eu am umblat prin pietre desculț
Și m-am hrănit cu soare
Îndestulând iubirea altora, mârturisind
Și dăruindu-le cămașa
Acum îți cer, rugându-te să mă ierți
Pentru fiecare dimineață
În care m-am trezit și poate au uitat
Să mă rog și să-mi întind mâinile în forma crucii
Singur în gând ca un copil ce în inimă, zidește cuvântul.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [Vezi poezii despre Zidul Plângerii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.