Primăvară
Printre arbori înfloriți
Într-un crâng de păpădie,
Se aude neîncetat
Glas duios de ciocârlie.
Soarele zâmbește strâmb,
Vântul șuieră în grădină,
Printre zecile de flori
E prințesa mea sulfină.
Și nu vreau să o rup din glie,
Să o păstrez pe o măsuță,
Ci mai bine în rostul ei
Cu alte surori sulfină.
De o fi soare, de or fi nori
Ea zâmbește aurie,
Veselă și înzorzonată
Ca o fată pe câmpie.
Iar când luna lin răsare
Pelerină de lumină,
Voi simți prin geam răcoare
De la tufa de sulfină.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.